MARINARESTI
Istorioarele ce urmeaza au aparut in urma cu mai multa vreme pe un site dedicat barcagiilor romani. Ele cuprind multe dintre experientele traite de mine in timpul celor opt luni de contract pe mare, intre februarie si septembrie 2001. Pentru ca fac parte din drumul meu prin viata si, mai ales, pentru ca m-am distantat destul de mult de ele, consider ca aceste lucruri trebuie sa existe aici.
Scurta lamurire: Regal Princess este unul dintre vasele de croaziera detinute de Princess Cruises Ltd. Bermuda, unul dintre cei mai importanti operatori din industria croazierelor si parte a colosului P&O. Are 14 etaje (deck-uri) si aprox. 210 metri lungime. In text veti gasi multe informatii oarecum tehnice, intrucit cele scrise au fost destinate celor care au vrut sa stie mai multe despre ce se intimpla mai exact pe un vas de croaziera, oameni care cautau infomatii clare pe site-ul despre care va spuneam la inceput. Deci nu e nici jurnal, nici compendiu, nici kit de supravietuire la bord. Este doar un review incomplet, scris fara corecturi, destinat unui public deloc pretentios. Asa ca…fiti indulgenti :). Am editat unele cuvinte cenzuarate in spatiul de origine al textului, pe altele mi-a fost lene sa le caut. Va prindeti voi…
M-am hotarit sa va descriu in amanunt experienta traita pe un vas de croaziera. Este una atipica din multe puncte de vedere pentru ca insusi povestitorul are destul de putine in comun cu aceia care formeaza grosul romanilor de pe vasele de croaziera. Nu intentionez sa dau acestei povesti un caracter general, dar sint convins ca unii dintre userii acestui forum vor avea de invatat de pe urma pataniilor mele. Voi imparti istoria asta pe capitole, pentru a va fi mai usor sa gasiti ce va intereseaza. Puteti interveni oricind in discutie, sint de acord sa raspund oricarei intrebari aparute pe parcurs.
Capitolul VI. Caratorii de bagaje.
Capitolul VIII. Colegii de cabina.
Capitolul XI. Romanii mei dragi.
Capitolul XIII. Programul unui pool-boy.
Capitolul XIV. Cum am rezistat.
Capitolul XVI. Patanii la Medical Center.
Capitolul XVII. Crew Area Vs Public Area.
Capitolul XIX. Employee Of The Month.
Capitolul XXI. Alcool si droguri.
Capitolul XXII. Uite schimbarea, nu e schimbarea…
Capitolul XXIII. In acelasi timp, in Romania…
Capitolul XXIV. Despre injuraturi si alte vorbe interesante.
Capitolul XXV. Sosete flausate.
Capitolul XXVIII. Incredibila poveste din Shanghai.
Capitolul XXIX. PJ O’Brian’s Irish Pub, Cairns, Australia.
Va urma? N-am nici cea mai vaga idee. Ar mai fi o gramada de povestit, dar sint toate atit de departe la ora asta…
astept continuarea :)
hehehe….e facut sa ramina incomplet…
wof..uite asa lasi spectatoru’ in suspans maxim :)….nu-i nimic…imi imaginez eu continuarea mea :D
Care-i site-ul cu pricina?
Ma intereseaza fenomenul.
Multumesc
barcagii.com
Super tare articolul, m-a impresionat
[...] MARINARESTI [...]
Mda, e un proiect impresionant. Deopotriva sa traiesti asa ceva, dar mai ales sa ai coerenta mentala sa asterni pe… monitor; Cel putin pentru eroul acestor istorisiri, mai ales avand in vedere varsta de la momentul intamplarilor, trebuie sa fii fost un inceput de “Drum al Damascului” — chiar interesanta evolutia post vioaj, ptr ca inteleg ca a fost un prim / ultim.
Fara sa am pretentia unei analize epistemologice, (si nici timpul :) spun ca stilistica este captivanta, chiar se predilectia autorului pentru literatura britanica, cum spune, chiar ingenios garnisita cu hazul romanesc; pe alocuri un veritabil jurnal de bord (chiar ar fi interesant de comparat cu the real ship’s log! care se inregistreaza la bordul navelor).
Conditiile de munca si viata de la bordul navelor de pasageri US s-au mai imbunatit in ultimii ani, nu foarte mult, insa macar cat sa se apropie de standardele inalte sub care fctioneaza europeni de ex ( prin europeni NU intelegem aici dpdv maritim, companiile grecesti si italiene!), insa multe aspecte ale vietii raman tot la limita supravieturii;
Sunt si scapari ale autorului, insa nu sunt de fond, mai degraba, din putina cunoastere pe care tot companiile o pun la dispozitie, apoi terminologia, samd — sunt, pe de alta parte, foarte multe chestiuni atat de similare cu mediul corporatist multinational de cam pretutindeni,de genul low profilu’ pe care o persoana educata trebuie sa il practice (si unui party guy cum pare sa fie eroul nostru, sunt convins ca ii era aproape imposibil), relatiile de power sex care au loc acolo, si care, atunci cand imbraca si forma homosexualitatii, pe langa faptul ca sunt atat de noi ptr multi din tinerii entuziasti romani, definesc de fapt, adevarata patologie a acestor oameni, samd …
all in all, ca sa ne pastram in spiritul barcii (apropos, asta cu “barca” mi s-a parut intotdeauna bad rau, fiind o preluare pe nemestecate, cel mai probabil de la mamelucii de lba spaniola, ca vapor / vas / nava nu s-ar putea spune pe rom., si avand in vedere ca la bord sunt veritabile barci , cele de salvare… insa, asa cum spuneam, lack of real terminology ( ca sa turbeze pruteanu,de ex, de tot); si ca sa continui cu didacticele, “barcagii” este exact ceea toti de pe vase NU sunt.
Insa, cum spuneam detalii minore –
Am citit cu reala placere acest mini foileton si probabil, ca fctie de conjuctura de timp / spatiu, i se voir subsuma si alte capitole.
Fair winds chiar si on shore,
Multumesc pentru mesaj si pentru aprecierile critice.
Treab cu “barca” e mai simpla decit crezi. Sint foarte sigur de ceea ce urmeaza sa zic pentru ca eu insumi am incercat pe-ayunci sa inteleg care-i este substratul. Ei bine, el sta in chiar lipsa de orice respect fata de ceea ce compania incearca sa-ti inoculeze dpdv organizational. Mesajul lor este, atit dpdv comercial, cit si organizational, foarte self confident si strident. Cinci stele, lux, mindrie, servicii extraordinare, conditii de munca superbe si asa mai departe. Mizeria din spatele acestor cuvinte, starea de spirit a echipajului (pina si a celor care chiar se distreaza tare la bnord) neaga si minimalizeaza totul. De aceea, ship sau vessel ajunge barca, puscarie, coaja etc. Si daca mai ai si ocazia unor frutuni cu valuri pina la deck-ul sapte sau opt, chiar intregesti imaginea de coaja de piine a grandiosului vapor scuturat din toate partile.
Cit despre cele cinci stele, cred ca unii inca le mai cauta pe-acolo. EU nu le-am gasit nici macar intr-un coltisor pe Regal.
Astept si eu povestirea din Australia…caci n-am facut niciodata zona aia. Si poate noi capitole……imi place cum povesteste, mai ales ca fiind barcagiu realizez ca e exact realitatea de la bord. Noapte buna la toata lumea.
Of! Nimeni nu cred ca a vorbit in post-uri despre talentul tau la scris. Daca mai completezi si apoi o tzeseli cu grija, iese de o carte buna si de succes chiar si in jaful asta de romanica. Am citit tot, tot, cu gura deschisa si limba uscata, neclintit din scaun, jumulind vreo ora de birou si bagandu-mi picioarele in munca prestata la o corporatie de patru stele.
Mi-as fi dorit si eu sa traiesc asa ceva… deh…
Iti multumesc pentru aprecieri. Niciodata nu e prea tirziu daca iti asumi pretul corect pe care e firesc sa-l platesti pentru o asemenea “extravaganta” :)
“Sweet” memoires…
Sunt “promotzia” 96-98, Celebrity Cruise Line..ajuns in NYC in martie 98 si decis “to grab life by the horns”…Azi, 10 ani mai tarziu,still here,am citit marinareshtile tale…amar cu dulce amintiri…
Do I detect some sort of feelings for ospatarii barcagii…?!
;-)))
Si mi-am amintit si porecla de pe pluta…legat de “a sari din floare-n floare”….doamne, domnishoare….
Sper sa te hotarashti sa scrii o carte, doua,9, ca-ti place si poti.
RESpect!
Felicitari pentru efortul depus! Le-am citit pe site-ul meu si cu placere le-am recitit si pe blog-ul tau. Este o imagine corecta a realitatii …. Sunt insa si multe alte realitati care pot reda experienta avuta pe barci in termeni mult mai optimisti. Felicitari si astept un semn de la tine in cazul in care vrei sa extinzi acest proiect ( carte - video…).
Sa auzim numai de bine!
Laurentiu Mata
Fondator & Administrator http://www.barcagii.com
:) Laurentiu, mi se pare absurd sa vii acum cu elogii si eventuale propuneri in conditiile in care nu mi-ai raspuns la cele citeva mesaje pe care ti le-am trimis in ultimii doi-trei ani. Sincer, stilul tau de abordare imi displace profund, cu siguranta ca facem parte din lumi diferite. In plus, mesajele tale video de pe barcagii.com ma duc cu gindul la popularul “cocalari.com”, unde cred ca ar concura cu brio la un loc in top.
La revedere!
:) ok! Fac cinste cand ajung pe primul loc pe cocalari.com ;-) …felicitari si bafta in continuare!
Mă alătur şi eu grupului de admiratori ai talentului tău literar şi ţin să te felicit din suflet pentru acurateţea cu care ai descris viaţa la bord.
Am retrăit, citindu-ţi posturile de pe “Barcagii” şi mai târziu cele de pe blog, experienţa avută la bord, de asemenea pentru Princess, cu (marea!) diferenţă că eu am avut şansa şi inspiraţia să plec la shop.
Am absolvit în 2004 o facultate de stat în Bucureşti şi arsă de iubire, ca şi tine, numai că prinsă în iţele propriei istorii, fireşte, mi-am falsificat o experienţă de vânzătoare într-un butic autohton, mi-am coborât nivelul intelectual şi m-am pregătit să-mi iau zborul. Singurul pe care nu l-am păcălit la vremea respectivă a fost psihologul lor….Care după câteva vorbe schimbate, mi-a zâmbit şi mi-a spus franc: “Eşti prea sofisticată pentru viaţa de vapoare; ei au nevoie de o persoană submisivă. Eşti sigură că asta vrei?” Repet, singurul care a ştiut, întrucât chiar şi eu singură m-am amăgit.
Ceea ce a urmat……este la fel de fantastic şi de fabulos ca şi povestea ta, diferită de o poveste normală de barcagiu. Ar trebui să-mi creez poate şi eu un blog, poate că ar fi un bun instrument terapeutic. :) Am trăit şi trecut prin nişte situaţii obiective şi subiective greu de închipuit, uneori aproape ireale, care mi-au depăşit orice aşteptare şi pe care mi-am dorit să le uit, în eforturile mele actuale şi disperate de a mă reintegra şi readapta vieţii sociale de acasă.
Realizez însă că ceea ce te-a ajutat să treci mai departe, a fost tocmai faptul că ţi-ai asimilat într-un mod pozitiv experienţa trăită şi mai ales te-ai străduit să nu uiţi.
Felicitări, încă o dată.
Numai bine.
Iti multumesc. Te somez sa iti impartasesti istoria. Eu n-am povestit ca sa uit sau ca sa scap de cine stie ce fantome, ci mai degraba ca sa nu uit. Inca te reintegrezi? Ce stii sa faci? (poate imi zici pe mail).
Ok :) Mă bucur sincer că vrei să-mi auzi povestea, însă o voi face pe mail.
Macar un rezumat aici pe forum.
Salut, Andrei! Bine-ai revenit pe-aici. La tine cum merge “reintegrarea”?
Merge bine, mersi!
Lucrez in Pitesti..e ok. Sper sa nu mi se mai faca dor de barci, ca mi s-a atrofiat creierul acolo.
[...] Marinăreşti [...]