CAPITOLUL X. OAMENI LA BORD.

Va reamintesc ca sint un tip deschis, prietenos, comunicativ. Eram printre putinii oameni de la bord care salutau pe toata lumea. Inactivitatea mentala crunta in care ma gaseam (ajunsesem la concluzia ca imi foloseam cu mult sub 10% din capacitatea mentala obisnuita) ma ajuta sa retin toate numele si joburile celor din jurul meu. Indiferent de importanta sau rasa. De la „hello”-ul plin, adresat Purserului sau F&B-ului sau, in general, celor de rang superior, pina la „hey”-ul phillipino style, cu capul putin dat pe spate si cu sprincenele arcuite in semn de simpatie. Asta avea sa-mi aduca in scurt timp birfe despre posibila mea orientare sexuala.

E foarte usor sa treci drept homosexual intr-un sistem social plin de asa ceva. Romanii sint considerati printre cei mai putin toleranti din acest punct de vedere si de-asta de multe ori sint priviti cu suspiciune. Eu cu homosexualii am avut si relatii ok, si treburi nasoale, pe care le voi istorisi la momentul oportun.Dar haideti sa vedem categoriile de oameni de pe vasele de croaziera, de jos in sus.

La marginea inferioara se afla filipinezii si mexicanii cu joburi brute. Sint in general destul de nespalati si functioneaza bine in grupuri. Filipinezii, cu cariere de zeci de ani multi dintre ei, nu sint interesati de promotii sau joburi mai decente. Sint multumiti cu ce primesc si companiile sint fericite ca ii au. Sint foarte uniti si e greu sa faci fata lantului lor de relatii. Unii dintre ei sint pusi in posturi – cheie ( gen Laundry Master, Cambuza Master etc.) care zadarnicesc eforturile europenilor de a mai face un ban in plus. Vineaza orice side-job si in unele cazuri au instituit un fel de casta.Un exemplu banal: A, romanasul pe care l-am intilnit in prima zi de munca, venise pe vas cu cinci luni in urma. Incercase sa preia citeva cabine de ospatari romani si sa le faca micul menaj: curatenie in cabina, rufe la spalat etc. In scurt timp au inceput sa-i „piarda” haine la spalatorie, sa i le dea cu intirziere, sa i le dea patate etc. A trebuit sa renunte pentru ca, oricum, clientii aveau nevoie de servicii de buna calitate.

Ar fi multe de spus despre filipinezi si mexicani (cei mai violenti si mai amenintatori de la bord) insa ma rezum la un simplu: BEWARE! Relatia cu astai e bine sa se pastreze in limite minime. SIgur, nu zic ca o fi un lucru foarte rau ca unele romance nu fac diferenta intre rase atunci cind isi urmaresc cu precizie un scop. Dar eu as pastra distanta. Pe unele linii maritime mai apar in aceasta clasa indieni, pakistanezi, indonezieni, africani etc.

Patura de mijloc e formata din est-europeni, in general multumiti ca uneori cistiga de 20 de ori mai mult decit o faceau acasa. Trebuie sa recunoastem ca romanii care pleaca pe vase de croaziera sint, in general, oameni care acasa nu prea au ce face. Care nu identifica o modalitate de a-si cistiga un nivel superior de trai. Sint putini aventurieri, romani sau est europeni care pleaca acolo pentru fun si mai si rezista. SI mai putini – oameni cu scoala, cu un mod de a gindi bine definit etc.

In clasa superioara se afla vest-europenii, americanii, canadienii, sud-africanii si alte natii civilizate. Unii – specialisti ( vezi cite un chef sau sous-chef francez, belgian etc.) altii – pentru bani (spanioli, italieni, portughezi head waiters sau lido supervisor, steiner girls etc.) si multi – pentru fun ( un JAP face in entry level 1,200-1,400 USD). Au zile libere cu duiumul, au un srtandard de viata destul de ridicat, deci chheltuie mult fara sa faca prea multi bani. Am intilnit o americanca in shop care lucra pe 1,100 pe luna, dar care nu parea sa aiba cine stie ce fun. Asta ce denota?

Nu e imposibil sa stabilesti relatii bune la bord. Dar trebuie sa fii precaut. Asta mai ales atunci cind „ai tai” sint primii care iti dau primul sut in cur.