CAPITOLUL XXII. UITE SCHIMBAREA, NU E SCHIMBAREA.
In acest capitol veti afla unul dintre cele mai urite episoade prin care am trecut in cele opt luni. Nu stiu exact in a cita luna de contract eram. Cert este ca imi mergea bine cu seful filipinez si ma bucuram de aprecierea multora de pe vas, mai ales a celor cu rang superior din F&B si de la Purser. Asa ca am considerat oportun sa incerc un pas catre restaurant. Vazusem ca se munceste extrem de mult, insa imi lasa gura apa la off-urile destul de dese, la interactiunea cu pasagerii, la apropierea de „linia frontului”, in care as fi putut sa-mi pun abilitatile la lucru si sa avansez mai repede.
Am aflat intii de la JAP’s care sint pasii de urmat. Multi dintre ei ma incurajasera pentru ca, dupa ce ma cunoscusera, li se parea absurd sa fac munca bruta in conditiile in care compania putea sa ma foloseasca mai bine intr-un alt post. Mi-am anuntat intii seful filipinez care mi-a dat o caracterizare stralucita. Am avut apoi interviul cu Slavko, un Maitre D’ croat, slefuit in multi ani de Italia. Un om cu totul deosebit, lucru pe care-l pot confirma toti aceia care au avut ocazia sa lucreze cu el. In majoritatea porturilor isi imbraca treningul in culorile Nationalei croate si pleca la jogging. Era trecut de 50, dar se conserva extraordinar. Dicutia cu el a fost mai mult de forma. Un maghiar din Lido tocmai picase in galley pe fondul unei epilepsii asunse si a efortului la care nu facuse fata.
Asa ca Slavko mi-a spus ca ma primeste cu bucurie daca F&B-ul ma accepta la interviu si daca biroul central aproba transferul meu. Mi-a spus ca era bucuros sa ma puna la munca, ma vazuse frecind prea tare tiparul in solicitantul meu job de pe punte. Asa cam am dat fata cu „reactiunea”, F&B-ul italian. Un tip carunt, cu ochelari, care intotdeauna imi impusese respect prin simpla lui prezenta. M-a intrebat unde am invatat limba engleza. I-am raspuns ca am invatat la scoala. „Ciudat…Toti romanii pe care i-am intrebat unde au invatat engleza mi-au spus ca au deprins-o de la televizor. Un catzo… Cind eram tinar si ma uitam la filme americane nu intelegeam o iota…” Interviul a fost mai mult o discutie despre civilizatie si despr esistemul de invatamint din Romania. Mi-a promis ca va inainta hirtiile catre LA si sa stau pe-aproape. Avea echipa descompletata si era de acord sa ma ma primeasca.
Eram in al noualea cer. Monica si Frederico (doi oameni cu totul de aur pe care, din pacate, nu i-am mai intilnit dupa debarcare) s-au bucurat sincer pentru mine si mi-au promis ca ma vor ajuta dupa mutare. Era ciudat pentru toata lumea cum un amarit de pool boy reusea sa se transfere intr-un alt departament dupa numai citeva luni de contract. Dupa o saptamina de la interviul cu F&B am fost anuntat in ce cabina voi locui si am fost trimis sa-mi schimb uniformele. Asta se intimpla intr-o dimineata de port. In aceeasi seara mi s-a transmis sa mai astept pentru ca LA-ul inca mai cerceta subiectul. A doua zi am fost trimis sa-mi refac poza pentru laminex si sa ma prezint in Lido pentru un scurt training. Aveam sa incep lucrul in lido dupa primul turn-around.
La o zi dupa asta am fost anuntat ca LA-ul trimisese un alt om pentru a completa echipa de bufeti. Si asa s-a incheiat toata aventura. Va dati seama de la ce inaltime am picat… Nu ma apuc sa va povestesc despre starea mea psihica dupa acest episod. Si acum ma intreb de unde mi-am adunat taria sa nu fac o prostie mai mare sau sa nu ma cer instantaneu acasa. Acasa, unde se intimplau deja multe neprevazute…
Cele mai voi