CAPITOLUL XIX. EMPLOYEE OF THE MONTH.
Poate ca ati vazut treaba asta si prin Romania. O practica Pizza Hut, McDo si, probabil, alte lanturi internationale care au deschis pravalii si prin Romania. Este unul dintre acele programe de internal PR sau employee motivation practicate in primul rind in sistemul managerial american de HORECA. E un fel de formalitate, o chestie pe care Human Resources sau Marketingul le bifeaza ca pe orice alt task corporativ. PE vas functioneaza cam asa:
Exista un crew committee sau ceva in genul asta, in care fiecare departament are un reprezentant. In timpul unei luni, in functie de propriile preferinte, reprezentantii nominalizeaza cite un om pentru titulatura de employee of the month. Ast ainseaman ca “alesul” din fiecare luna primeste un premiu in bani (100 USD in cele mai multe cazuri) si i se afiseaza o poza cu capitanul in citeva spatii publice de pe vas (la intrarea in Dining, uneori si in zona crew-mess sau pe o punte exterioara).
In siua desemnarii, in sala de festivitati se organizeaza un mic protocol cu trei pateuri si ceva de baut, se primesc diplomele si se fac poze. De fiecare data exista doi-trei “runners”, cei care s-au plasat pe locurile 2 si 3 la votul final al crew-committee-ului. La fiecare luna, aceeasi poveste. Trebuie sa recunosc ca e un moment interesant. In schimb, poza afisata o luna iti poate aduce o faima “locala” pe care unii nu o apreciaza. Mai ales cei care prefera un low profile, astfel incit sa nu dea motive de a fi remarcat.
M-am bucurat de pozitia de nominalizat fotografiat si afisat dintr-o pura intimplare. Dupa primul party si primul DJ set pe care l-am tinut in crew bar, toata lumea a fost foarte incintata. Mi-am facut programul cu ajutorul unui smart case enorm, imprumutat de la o englezoaica. M-a bucurat gestul lor, mai ales ca ma pregateam la acel moment sa imi schimb departamentul. Dar cu asta a fost o intreaga epopee despre care am sa povestesc mai departe.
Daca tot vorbeam despre programele pe care le tineam in club. Am mai remarcat aici un lucru definitoriu pentru romanii de pe vas. Programele mele de DJ contineau de toate, astfel incit reuseam sa misc din platane cam toate natiile care se distrau acolo si sa-i tin pe aproape toti in ring timp de citeva ore. Punam atunci mult garage, trance, latino, 80’s si, in general tot ce stiam ca le poate placea tuturor. Eram putini romanii care dansam si aveam gustul cluburilor care incepusera sa infloreasca in RO. Cum va spuneam la inceput, inainte de a pleca fusesem si animator intr-un club cubanez din Bucuresti. Asa ca grupul romanilor care nemiscam era format din vreo 3-4 oameni. Ei bine, in mijlocul petrecerii care ii angrena pe toti, masa romanilor incremeniti imi cerea impunator manele 
Sa ne intelegem, faptul ca nu sint un consumator al genului nu inseamna ca-i dispretuiesc pe pasionatii de manele. Insa IN MIJLOCUL unei discoteci in flacari, cererea asta pe un ton foarte autoritar pica realmente ca nuca in perete. AM facut de vreo doua ori timpenia sa-i servesc. Nu numai ca am rupt ritmul celorlalti, dar nici macar ei nu s-au ridicat sa danseze. La fel si in cazul altor piese romanesti. Romanasii mei se intindeau cu emotie pe canapele si se simteau importanti. ATIT!
Revenind la subiectul capitolului, va spun o concluzie: nici o smecherie. Poti sa fii astazi pus in rama si miine sa pleci fortat acasa. Fie ca esti, fie ca nu esti vinovat. Important este sa iti intelegi pozitia: un numar care are multe indatoriri si doar citeva drepturi. In fond, la o scara diferita, povestea se repeta si pe uscat, in RO sau oriunde in lumea asta. Repet, la o scara diferita, uneori cu dale de marmura, alteori facuta doar din citiva coceni uscati.
