Cînd mîncăm acasă ori la restaurant, fiecare fel de mîncare stă în propriul său vas, nu? Dacă avem o friptură şi o salată, folosim o farfurie şi un bol. Eventual şi un al treilea vas, pentru garnitură. Ce facem, însă, cînd nu vrem să cărăm la birou două caserole? Propunerea mea este să includem friptura în salată, aşa cum am făcut pentru propunerea zilei de miercuri, în cea de-a doua săptămînă a prînzului din caserolă. (Pentru detalii, clic foto)

Claudia e şef de departament într-o companie de vînzări. Măriuca este şeful unui alt departament, în aceeaşi companie. Traian lucrează tot acolo, dar nu face parte din niciunul dintre cele două departamente conduse de Claudia şi Măriuca. A ajutat-o pe Claudia la un mic proiect, servind-o funcţional şi nicidecum ierarhic. Claudia şi Măriuca sînt la fumoar, discutînd şi spunînd bancuri. Traian trece pe la fumoar să-şi caute un coleg de echipă. Claudia profită de ocazie şi îi cere un mic ajutor pentru încheierea micului proiect la al cărui început o ajutase Traian.

Aş vrea să-l închidem mîine, zice Claudia. Pentru mîine mi-am programat căteva treburi din alte proiecte de care mă ocup, în plus mai am şi cîteva termene restante, te deranjează dacă ne ocupăm poimîine de povestea asta? întreabă Traian. Claudia e ok, poimîine e perfect. În momentul ăsta intervine Măriuca. Rînjeşte vulgar, cu ţigara între buze şi se miră cu voce de mahalagioaică: Faaaatăăă, ce de treabă ieşti… Păi io dacă zic unuia de la mine că vreau acum, păi ACUM se întîmplă… Traian se face că n-a auzit şi îşi vede de drum.

A explica erorile diverse din această mică fabulă organizaţională sper să fie de prisos pentru toţi cititorii acestor rînduri. Mă rezum doar la a sublinia că măriucile sînt, de cele mai multe ori, managerii proaspăt unşi, proveniţi din categoria „altul n-avem, oricum a rămas cel mai vechi din departament, are vocaţie de slugă şi poate funţiona perfect pe post de încasator”. Acest tip de lepre fac din funcţie un ţel suprem, iar cănd le vine apa la moară să nu te pună pîrdalnicul să-i treci pre sub nas. Sînt sigur că-i ştiţi şi că aţi avut de-a face cu specia asta.

Povestită de Tudosiei sîmbătă, la cooking jam session, executată de el duminică după-amiază, primit poze şi instrucţiuni astăzi şi executată şi de mine în seara asta. Un experiment fericit, în care întîlnirea dintre dulceaţa de ceapă şi brînzeturile de mai multe feluri este mai mult decît inspirată. Dulce şi sărat, parfumuri înţepătoare amestecate cu arome dulci şi brînzeturi nobile topite sau doar molatec răspîndite. Ţi-a trecut vreodată prin minte că ai putea face asta acasă şi că ai putea-o avea la prînz fără să fie nevoie să o cauţi prin meniul unui restaurant? Deşteaptă chestie… Pentru detalii, clic foto.

Incredibil de senzaţional! Din respect pentru cetăţeni, Primul-patrocle al României alege calea transparenţei extreme şi îşi „publică” pe site-ul guvernantei programul de fiecare dimineaţă. Mare om!

Astăzi am intrat în posesia unei mari sacoşe cu obiecte ce mi-au aparţinut în urmă cu vreo opt-nouă ani şi la care nu am avut acces din motive clasice: un depozit de vechituri în care tuturor ne-a fost groază să sortăm sau să căutăm ceva în toată perioada asta. Vor fi poze (scanate), ceva versuri bolînde şi alte prostioare pe care le voi elibera din această nouă cutie a Pandorei din existenţa mea sinuoasă.

Voi continua poveştile din caserolă, deci încă patru propuneri pentru un prînz economic, sănătos şi rewarding la birou. Am analizat reacţiile de pe blog şi din jurul meu după prima săptămînă şi tind să cred că nu fac rău nimănui cu începutul ăsta de campanie culinară direcţionată către oamenii activi, care iubesc diversitatea inclusiv în alimentaţie.

Vor începe să vină veştile despre @buchatwest, un eveniment internaţional, dedicat comunităţilor locale de pe Twitter. Iniţiativa pentru Bucureşti aparţine @dianamaria, pe care mă bucur s-o ajut cu idei şi conexiuni. Twestival are două misiuni: să adune comunitatea la un tweet-meet organizat decent şi să adune bani pentru charity: water, cauză aleasă de comunitatea londoneză de pe Twitter.  E nevoie de ceva sponsori în produse, de o locaţie primitoare, de un pic de show şi, mai ales, de vreo 350-400 de invitaţi, toţi tweple. Desigur, @dianamaria nu se va supăra dacă se mai anunţă oameni care vor să dea o mînă de ajutor. Deci şi despre asta vom vorbi în săptămîna ce urmează.

In rest, om mai vedea. Poze, rants şi alte stucheli.

Duminică seara, pe C.A. Rosetti, colţ cu General Praporgescu, Luxten ardea gazu’ degeaba.

Pe Mihai Bravu, la parterul unui bloc. Cu furia locatarilor istorici isterici nu te pui, nene…

Nu ştiu ce nume să dau deocamdată tipului ăsta de întîmplări, aşa ce e bine să ştiţi de la început că invitaţii sînt activi. Adică nişte musafiri mai speciali, care-şi pun priceprea la muncă, în bucătăria aleasă prin rotaţie. Totul a pornit în primul rînd de la o dorinţă mai veche a mea, de a crea interacţiuni noi sau înnoite, în jurul unei pese pe care întîi muncim şi apoi mîncăm. În al doilea rînd, de la mai multe comentarii din subsolul unei însemnări de săptămîna trecută.

Aşa că sîmbătă a fost experienţa cu numărul unu. Pe Tudosiei nu-l văzusem (iar) de o grămadă de vreme, care pentru el s-a scurs cu întămplări importante, gen copil, casă etc. Bun prilej să ne cunoaştem şi doamnele, între ele. Bun prilej de a afla cu ce ne-am mai ocupat fiecare ăntre timp. Bun prilej pentru schimbat opinii despre „industrie”, oportunităţi de proiecte şi chiar posibile colaborări. Bun prilej pentru amintiri sau, în cazul meu, descoperiri de tip „Tudosiei a făcut la un moment dat o serie de pastile culinare la Prima TV”. Bun prilej de bîrfă, desigur. Bun prilej de împărtăşit experienţe culinare, turistice, profesionale… Jack şi Vinul Cavalerului roze.

Încîntător. Am planificat, am făcut cumpărături (fiecare pe drumul lui, dar pînă la urmă ei au găsit şi somonul pentru tarta mea. Apoi am gătit şi-am socializat, cum s-ar zice. Aţi văzut două dintre rezultate printre însemnările de ieri, mai vine unul astăzi pentru că, între timp, am nevoie de un rewind. Două concluzii:1.  gătitul în gaşcă e cool şi 2. anghila e un peşte pentru oameni mai puternici decît noi. Next, please! Să mărim grupul, zic.

Acum serios, care ar putea fi algoritmul cu ajutorul căruia unii au ajuns la concluzia că eu semăn cu Samson. Apropo, meet Samson.

A doua săptămînă de propuneri pentru caserola cea de toate zilele cu un „repetir”. Aripile de pui cu sos de soia şi miere plus garnitura de orez prăjit cu ou, povestite săptămîna trecută. Motivul este mai mult decît onorabil: doi colegi dragi, care merită cu prisosinţă o oră din tribulaţiile mele bucătăreşti. Pozele însemnărilor au declanşat reflexe necondiţionate, aşa că m-am executat conform promisiunii făcute vineri. Aşa că, pentru unii, propunerea de luni este din ciclul „dacă doriţi să revedeţi”. Pentru alţii sigur va fi o noutate. Pentru mîine seară promit noutăţi.