ARIPI DE PUI CU MIERE ŞI SOS DE SOIA

Asta ar fi o lucrătură destul de asiatică dacă n-ar fi fost, între timp, preluată de bucătăria americană. De fapt treburile-astea se întîmplă foarte firesc atunci cînd omul alb ajunge la concluzia că multe dintre bucatele omului galben sînt mai bune decît ce ştia el pînă la un moment dat. Bucătăria americană (atîta cîtă este ea, nu fiţi răi!) conţine o grămadă de găteli venite odată cu imigranţii şi obiceiurile lor gastronomice.

ARIPILE DE PUI. Cîte or fi ele, în funcţie de cîţi oameni ai la masă. Noi am fost patru, eu am făcut mai multe pentru că am salvat cîteva pentru caserola pentru masa de prînz de mîine, de la serviciu. Tăiate la încheietură. De data asta n-am păstrat şi părţile mici, fiind vorba de pregătire în wok pot deveni incomode la prăjirea rapidă (stir fry).  Curăşate şi spălate bine, apoi uscate într-un şervet curat. Cît s-au uscat, am curăţat patru căţei de usturoi şi o bucată de ghimbir proaspăt. Am strivit usturoiul în cleştele „de resort”, am dat ghimbirul pe răzătoarea fină. Apoi le-am amestecat împreună, cu puţină sare. Am pus aripile într-un castron mare, în care le-am frecat bine cu usturoiul şi ghimbirul.

ÎN WOK. Foarte puţin ulei de măsline, să fi pus vreo patru linguri. Un wok sau o tigaie cu teflon te ajută mult să foloseşti cît mai puţină grăsime la gătit. Aripile au destulă piele, adică grăsimi care se lasă în tigaie în timpul preparării. Am încins bine tigaia, apoi uleiul şi am pus aripile. Pe foc maxim. Le-am prăjit vreo douăzeci de minute, amestecînd aproape tot timpul cu o spatulă de lemn (ca să nu stricăm teflonul, remember?). La foc mare, amestecînd cît mai des, s-au rumenit destul de bine pe toate părţile, fără a fi încă pătrunse.

Am adăugat în wok două linguri de sos de soia light şi cinci linguri de miere. Sos de soia găsiţi pe toate drumurile, mierea poate fi de care vreţi voi, deşi nu v-aş recomanda una prea parfumată. Ar intra un pic în conflict cu ghimbirul şi cu aroma de soia. Am amestecat bine, astfel încît toate aripile să treacă prin sosul care clocotea în tigaie. Mierea şi sosul de soia au format împreună suficient lichid încît să cuprindă tot conţinutul wok-ului.

Veţi obţine un sos destul de gros, în care aripile se cor pătrunde suficient. Adică focul la jumătate şi capac pe wok aproximativ un sfert de oră, amestecînd din cînd în cînd. Dacă după sfertul de oră în wok mai e încă mult sos, continuaţi să amestecaţi cu spatula de lemn pînă se evaporă suficient cît să rămînă aripile într-o pastă destul de groasă. Am scos aripile pe o farfurie şi am turnat deasupra restul de sos.

Puteţi pune lîngă ele mai multe garnituri. Un piure de cartofi mai gros şi mai aspru, un wok de legume sau, preferatul meu, un orez sălbatic prăjit, cu ou sau cu legume, pe care îl găsiţi tot în De Gustibus.