MANAGERII-MĂRIUCI

Claudia e şef de departament într-o companie de vînzări. Măriuca este şeful unui alt departament, în aceeaşi companie. Traian lucrează tot acolo, dar nu face parte din niciunul dintre cele două departamente conduse de Claudia şi Măriuca. A ajutat-o pe Claudia la un mic proiect, servind-o funcţional şi nicidecum ierarhic. Claudia şi Măriuca sînt la fumoar, discutînd şi spunînd bancuri. Traian trece pe la fumoar să-şi caute un coleg de echipă. Claudia profită de ocazie şi îi cere un mic ajutor pentru încheierea micului proiect la al cărui început o ajutase Traian.

Aş vrea să-l închidem mîine, zice Claudia. Pentru mîine mi-am programat căteva treburi din alte proiecte de care mă ocup, în plus mai am şi cîteva termene restante, te deranjează dacă ne ocupăm poimîine de povestea asta? întreabă Traian. Claudia e ok, poimîine e perfect. În momentul ăsta intervine Măriuca. Rînjeşte vulgar, cu ţigara între buze şi se miră cu voce de mahalagioaică: Faaaatăăă, ce de treabă ieşti… Păi io dacă zic unuia de la mine că vreau acum, păi ACUM se întîmplă… Traian se face că n-a auzit şi îşi vede de drum.

A explica erorile diverse din această mică fabulă organizaţională sper să fie de prisos pentru toţi cititorii acestor rînduri. Mă rezum doar la a sublinia că măriucile sînt, de cele mai multe ori, managerii proaspăt unşi, proveniţi din categoria „altul n-avem, oricum a rămas cel mai vechi din departament, are vocaţie de slugă şi poate funţiona perfect pe post de încasator”. Acest tip de lepre fac din funcţie un ţel suprem, iar cănd le vine apa la moară să nu te pună pîrdalnicul să-i treci pre sub nas. Sînt sigur că-i ştiţi şi că aţi avut de-a face cu specia asta.