Posturi cu tagurile: "cultura organizationala"

Claudia e şef de departament într-o companie de vînzări. Măriuca este şeful unui alt departament, în aceeaşi companie. Traian lucrează tot acolo, dar nu face parte din niciunul dintre cele două departamente conduse de Claudia şi Măriuca. A ajutat-o pe Claudia la un mic proiect, servind-o funcţional şi nicidecum ierarhic. Claudia şi Măriuca sînt la fumoar, discutînd şi spunînd bancuri. Traian trece pe la fumoar să-şi caute un coleg de echipă. Claudia profită de ocazie şi îi cere un mic ajutor pentru încheierea micului proiect la al cărui început o ajutase Traian.

Aş vrea să-l închidem mîine, zice Claudia. Pentru mîine mi-am programat căteva treburi din alte proiecte de care mă ocup, în plus mai am şi cîteva termene restante, te deranjează dacă ne ocupăm poimîine de povestea asta? întreabă Traian. Claudia e ok, poimîine e perfect. În momentul ăsta intervine Măriuca. Rînjeşte vulgar, cu ţigara între buze şi se miră cu voce de mahalagioaică: Faaaatăăă, ce de treabă ieşti… Păi io dacă zic unuia de la mine că vreau acum, păi ACUM se întîmplă… Traian se face că n-a auzit şi îşi vede de drum.

A explica erorile diverse din această mică fabulă organizaţională sper să fie de prisos pentru toţi cititorii acestor rînduri. Mă rezum doar la a sublinia că măriucile sînt, de cele mai multe ori, managerii proaspăt unşi, proveniţi din categoria „altul n-avem, oricum a rămas cel mai vechi din departament, are vocaţie de slugă şi poate funţiona perfect pe post de încasator”. Acest tip de lepre fac din funcţie un ţel suprem, iar cănd le vine apa la moară să nu te pună pîrdalnicul să-i treci pre sub nas. Sînt sigur că-i ştiţi şi că aţi avut de-a face cu specia asta.

Promisiunea de sapte stele pe care marketonline.ro o face clientilor si potentialilor sai clienti este, fara doar si poate, un gest de indrazneala pe care putine afaceri mioritice au avut curajul sa-l faca pina acum. Cu atit mai rara o astfel de strategie intr-un domeniu atit de tinar in Romania, comertul online.

Conceptul este, de fapt un adevarat credo care ar trebui sa functioneze atit intern, ca set de principii ale culturii organizationale, cit si ca mesaj public, indreptat catre piata, fie ca vorbim despre clienti, furnizori, parteneri sau concurenti. In lumea intreaga si in special in Statele Unite exista o adevarata cultura a credo-ului, cele cinci, sapte, zece porunci care, cel putin in teorie, ar putea servi in ambele sensuri.

E mai greu atunci cind principiile de baza nu sint sustinute de o analiza atenta asupra pozitionarii si, mai ales, asupra calitatii si puterii de intelegere a celor care formeaza echipa. In fond, dupa ce acceptam ca fiecare dintre ei este un multiplicator al credo-ului, ca fiecare dintre ei isi constientizeaza rolul in interiorul mecanismului din care face parte, intregul angrenaj poate incepe sa-si urmareasca scopurile in mod real, programatic.

Cititi aici despre cele sapte principii ale marketonline.ro si hotariti singuri in ce masura le puteti acorda girul de incredere.

Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising.

Nu-i demisia ca zboru’ / nici demis ca tradatoru’ (hit corporate) 

Aud tot mai des povesti despre cit de urit se vorbeste in urma lor, despre cei care dupa un oarecare numar de ani intr-o companie, se hotarasc sa faca o schimbare. CV-ul meu e un fel de „trei sute de metri garduri”, eu am ales schimbarea de fiecare data cind m-am plictisit, cind am ajuns la concluzia ca locul meu nu mai e „acolo”, cind m-am considerat inutil organizatiei sau cind pur si simplu n-am avut chef sa accept orice doar pentru ca acel orice imi platea confortul.

Deci nu eu sint exemplul in povestea asta. Dar ce te faci cu aia care pleaca dupa trei, cinci, zece ani dintr-o companie, ani lungi in care nimeni nu le-a zis nici „da-te mai incolo”, in care si-au luat bonusurile si cadourile in semn de apreciere fata de performantele lor, dar in urma carora incep bolboroselile cu spume in coltul gurii? E mai bine ca a plecat, oricum