Posturi cu tagurile: "gastronomie"

O structură nu prea complicată, mai ales pentru cei dedulciţi la mîncăruri ceva mai grele şi mai consistente. Mie-mi sună tare a iarnă găluştile-astea umplute cu carne aromată, aşa că pe frigul din ultimele zile mai că-mi vine să cred că n-o să vă pice pe invers. Am găsit Knedly în rubrica „Dialecte gastronomice” din numărului de februarie al „Bucătăriei pentru toţi”. Ei au pierdut un ou pe drum, eu nu m-am chinuit să-l găsesc, dar pînă la urmă ne-am împăcat. Mai jos, propunerea completă şi ilustrată.

Săptămîna aceasta, în caserolă gătim spaghete şi chifteluţe cu parfum italienesc şi un quiche de toată isprava, pe placul buzoienilor. Apoi dăm fuga pînă în maghiarime, să ne mîndrim cu o porţie de Knedly, inspirată de coperta de februarie a „Bucătăriei pentru toţi”. Mai apoi, ficăţei de pui cu sos de brînzeturi faine şi salata lui Nea Chorizo din perspectiva delicatelor andive. Altfel spus:

FICĂŢEII PREŞEDINTELUI (cu sos de brînză President)

• Pentru trei porţii: ficat de pui – 500 g, brînză President – 100 g, brînză cu mucegai albastru – 100 g, unt – 50 g, ceapă – 1 bucată medie, vin alb – 200 ml, sare, piper.

Spuneam zilele trecute pe Twitter, anunţam şi astăzi că prînzul din caserolă revine puţin reorganizat şi aşezat pe cîteva principii gîndite să-l facă mai practic pentru cititori. În primul rînd, propunerile mele veneau pînă acum în timpul săptămînii, pe la ora prînzului. Adică la ora la care majoritatea dintre voi aţi hotărît deja unde şi ce mîncaţi la prînz. Greşit, avînd în vedere că prea puţini mai ţineau minte pînă seara ce poftă le făcuseră, în timpul zilei, pozele mele. Asta dacă nu m-au blestemat şi au decis să nu mă mai urmărească. În al doilea rînd, majoritatea ne facem cumpărăturile în weekend, pentru toată  săptămîna. Chiar dacă aţi fi avut bunăvoinţa să pregătiţi într-o seară ceva ce aţi citit aici, în multe cazuri probabil că ar fi trebuit să treceţi pe la magazine în drum spre casă. Peste mînă, în multe cazuri. În consecinţă, iată noutăţile:

• în fiecare săptămînă, sîmbătă dimineaţa vineri după-aniază, veţi găsi aici o însemnare cu preview-uri ale propunerilor săptămînii următoare; (mai puţin săptămîna asta, din raţiuni administrative)
• articolul va conţine: numele celor cinci preparate, lista ingredientelor şi cantităţilor pentru fiecare dintre ele şi cîte o poză.
• articolele separate, pentru fiecare variantă de „caserolă”, vor fi publicate de duminică pînă joi, în jurul orei 16.00; dacă ingredientele sînt la locul lor, în cămară şi în frigider, încă de sîmbătă sau duminică, ne putem vedea în linişte de bucătăreli, aproximativ o oră în fiecare seară.

În rest, feedback cît cuprinde, că e nevoie. Găsiţi mai sus lista cu propunerile săptămînii ce începe chiar din seara asta.

• Mă lipesc rar de un magazin de ţoale, dar Debenhams începe să-mi placă mult, în ciuda retardului de care suferă o mare parte din personal. Şi daţi muzica aia mai încet la difuzorul de la cabinele de probă, că e spaţiul mic şi se aude mult mai tare decît în restul magazinului!
• Ieri m-am întîlnit cu Mihai Giulvezan şi, ca de obicei cînd se întîmplă, mi-a plăcut chestia asta;
• Dacă ajungeţi pe la jidănescu’ „Legenda”, cu adresa pe Mihai Eminescu 156, aproape colţ cu Vasile Lascăr, e posibil să vreţi să încercaţi „blinces cu vanilie”;
• Mai spre seară voi reveni cu propunerile gastronomice de zi cu zi, într-o formulă ceva mai practică. Zic eu.

Ieri după-amiază, chiar la ei în prăvălie, pe Batişte 23, colţ cu J.L. Calderon. Sînt sigur că obişnuiţii localului formează o mare familie unită de aceleaşi interese şi gusturi, dar eu am înţeles prea puţin din toată treaba asta. Dacă tot era o ocazie gastronomică, am încercat un fel de zacuscă fast forward, făcută din vinete, ardei, ceapă tăiată gros şi felii de şampinioane. Călduţă, făcută atunci, cu ceapa aproape natur. O curiozitate interesantă.

Apoi am gustat ardeii cu pastă de brînză şi ceva condimente, infailibili pînă şi în bucătăria unui antitalent. Plus o clasică şi muncitorească fasole frecată, cu ceapă călită şi cîrnăciori ca pe deget. Sincer, chiflele mi-au plăcut cel mai mult în toată povestea asta, chiar dacă impulsul experimental le unsese cu un fel de „condiment pentru pizza”. Coapte frumos, făcute tot în bucătăria proprie.

Am găsit cu greu un loc să-mi atîrn paltonul, peste hainele celorlalţi oaspeţi. Am mîncat în picioare, ca la orice alt eveniment obişnuit. M-aş fi bucurat, însă, dacă n-aş fi fost permanent îmbrîncit de cei doi copii care se fugăreau în perimetru. Şi cam atît, că v-am zis, nefiind de-al casei, probabil că mi-a fost mai greu să pricep tot conceptul. Vorbe scurte, „de bufet”, cu Gianina Corondan, o fată blondă cu pieptul mare şi aparat foto mic, Dan Berte pe terasă (cool, man!) cu nişte cunoscuţi, intelectuali, popor, alegători. Deci la mulţi ani.

Later edit: mai jos, reacţia cuiva care se dă drept Violeta Dincă. Mi-e greu să cred că un om pasionat de gastronomie, deci iubitor de oameni şi bîntuit de idei constructive, poate avea o asemenea ieşire.

Note de/pentru subsol, just in case: Nu stau în Drumul Taberei, n-am dizertat mai nimic cu Gianina, am stat maximum 30 de minute, nu am fundul lăsat, ci mare. N-am hăpăit, că n-am prea avut ce. Am fost să mîncăm după ce am plecat de la „serată”. Şi fasolea frecată e „muncitorească” sau „de parastas” (astea nu sînt conotaţii negative) chiar şi cu pipote de minotaur de montă. Faceţi nota, trec să v-o achit zilele-astea.

Prînzul din caserolă ia o scurtă pauză pînă duminică seara. Se reorganizează, se aşează confortabil pe cîteva noi principii editoriale. Cînd „hobby” devine „generare de conţinut”, e nevoie de reguli şi optimizare. Poftă bună!

Caserola de săptămîna asta începe cu o propunere libaneză şi foarte vegetariană. Păi da, că de mult nu ne-am despărţit de carnea doamna şi poate că gusturi mai sensibile poftesc la o caserolă mai pe placul domniilor lor. Megadarra conţine linte şi orez cu bob lung, e puţin condimentată de la infailibilul turmeric (sau “all spices”) şi îndulcită, mai mult de suprafaţă, cu ceapă confiată. Hai să vedem ce-o mai fi şi asta. (clic foto pentru detalii)

Ciobănesc, cum s-ar zice, deşi cele două feluri de brînză ce-l caracterizează nu cred că sînt suficiente pentru a-l califica drept alcătuire pur mioritică. Astăzi punem în caserolă o pregăteală oarecum barbară prin construcţie şi compoziţie, deşi bulzul clasic a mai primit o variantă ceva mai complicată şi mai indigestă în ultimii ani, prin bunăvoinţa poftelor ostoite în bucătăriile citadine. (clic foto pentru detalii)

Oare “alivenci” o fi cu totul defectiv de singular? Asta ar fi o premieră pentru prînzul din caserolă. Pe lîngă faptul că e prima propunere ce conţine carne de porc. Om vrea noi să ocolim subiectul ăsta, dar trebuie să ţinem cont şi de poftele acelora care, măcar o dată la cîteva luni, calcă în păcat, peste pragul primitor al veselului Ghiţă. De data asta, puţin piept la grătar, cât să se împace cu alivencile brînzoase şi mălăioase, făcute ca la stînă. (clic foto pentru mai multe detalii)

Jamon Serrano. Una dintre cele mai delicate şi mai nobile întruchipări ale cărnurilor iberice preparate cu pasiune şi pricepere meticuloasă. Ce sosuri complicate? Ce marinate savante sau prăjituri cu structură geometrică spaţială? Prepararea jamboanelor după metode spaniole îmi pare una dintre încununările supreme ale priceperii gastronomice. Astăzi, o salată cu moţ, doar pentru că e marţi şi nu ne pasă de superstiţii. (clic foto pentru detalii)