Paella. O combinaţie aparent banală, de orez, legume, arome şi, eventual, ceva carne sau peşte ori fructe de mare. Paella e departe de strămoşescul pilaf, poate chiar o modalitate foarte iscusită de a depăşi fobia provocată de vreo mîncare de orez, din copilărie. E foarte uşor să rămîi marcat pe viaţă şi, în consecinţă, inamic [...]
Caserola de săptămîna asta începe cu o propunere libaneză şi foarte vegetariană. Păi da, că de mult nu ne-am despărţit de carnea doamna şi poate că gusturi mai sensibile poftesc la o caserolă mai pe placul domniilor lor. Megadarra conţine linte şi orez cu bob lung, e puţin condimentată de la infailibilul turmeric (sau “all [...]
Cum o fi asta, neică? Adică eu mă chinuiesc să găsesc orez de-al lor, cu bob bălţat şi parfumat, adus sub şaua măgarului tocmai de la Soare Răsare, iar ei pun botu’ la cea mai proastă lepădătură de boabe pe care o găsesc la primul colţ de stradă? Dezamăgitor, monşer… :)
Unii s-ar putea uita foarte chiorîş văzînd propunerea asta pentru prînzul din caserolă. În ceea ce priveşte fructele de mare, românii cred că se împart în trei mari categorii. Cei cărora nu le plac, cei care le-ar mînca mai des dar le consideră prea scumpe şi cei care şi-ar dori să mănînce doar aşa ceva [...]
O chinezărie aparent foarte simplă, care-ţi cere îndemînare şi destulă atenţie. Cred că mai ziceam pe-aici: cel mai bun orez prăjit iese din orezul fiert, rămas de la masa de ieri sau de alaltăieri. Ca multe alte bucate de pretutindeni, orezul prăjit s-a născut din nevoia de a economisi şi de a face un fel [...]
[...]
