UN AN DE VIOLETA’S VINTAGE KITCHEN
Ieri după-amiază, chiar la ei în prăvălie, pe Batişte 23, colţ cu J.L. Calderon. Sînt sigur că obişnuiţii localului formează o mare familie unită de aceleaşi interese şi gusturi, dar eu am înţeles prea puţin din toată treaba asta. Dacă tot era o ocazie gastronomică, am încercat un fel de zacuscă fast forward, făcută din vinete, ardei, ceapă tăiată gros şi felii de şampinioane. Călduţă, făcută atunci, cu ceapa aproape natur. O curiozitate interesantă.
Apoi am gustat ardeii cu pastă de brînză şi ceva condimente, infailibili pînă şi în bucătăria unui antitalent. Plus o clasică şi muncitorească fasole frecată, cu ceapă călită şi cîrnăciori ca pe deget. Sincer, chiflele mi-au plăcut cel mai mult în toată povestea asta, chiar dacă impulsul experimental le unsese cu un fel de „condiment pentru pizza”. Coapte frumos, făcute tot în bucătăria proprie.
Am găsit cu greu un loc să-mi atîrn paltonul, peste hainele celorlalţi oaspeţi. Am mîncat în picioare, ca la orice alt eveniment obişnuit. M-aş fi bucurat, însă, dacă n-aş fi fost permanent îmbrîncit de cei doi copii care se fugăreau în perimetru. Şi cam atît, că v-am zis, nefiind de-al casei, probabil că mi-a fost mai greu să pricep tot conceptul. Vorbe scurte, „de bufet”, cu Gianina Corondan, o fată blondă cu pieptul mare şi aparat foto mic, Dan Berte pe terasă (cool, man!) cu nişte cunoscuţi, intelectuali, popor, alegători. Deci la mulţi ani.
Later edit: mai jos, reacţia cuiva care se dă drept Violeta Dincă. Mi-e greu să cred că un om pasionat de gastronomie, deci iubitor de oameni şi bîntuit de idei constructive, poate avea o asemenea ieşire.
Note de/pentru subsol, just in case: Nu stau în Drumul Taberei, n-am dizertat mai nimic cu Gianina, am stat maximum 30 de minute, nu am fundul lăsat, ci mare. N-am hăpăit, că n-am prea avut ce. Am fost să mîncăm după ce am plecat de la „serată”. Şi fasolea frecată e „muncitorească” sau „de parastas” (astea nu sînt conotaţii negative) chiar şi cu pipote de minotaur de montă. Faceţi nota, trec să v-o achit zilele-astea.
– daca fasolea batuta cu smintina si cirnati de caprioara iti pare mincare muncitoreasca, mai pune mina pe carte.
– condiment pentru pizza, pe piinea mea?:) Poate ti-a picat pe ea din ketchup-ul din buzunar, shutit de la anteriorul eveniment cu mincare moca:)
– Gianina, prea afabila, ca de obicei, ti-a suportat cu stoicism plictisitoarea disertatie de fante de dr taberei. Dra blonda cu aparat foto a remarcat, ca si mine, ca stai cocosat si ai fundul lasat, dar nu ne-am apucat sa scriem pe propriile site-uri si bloguri despre asta.
– orice om deranjat de prezenta a 2 copii(a oricaror 2 copii), oriunde, este, din punctul meu de vedere, un dobitoc.
– chiar daca, asa cum marturisesti, n-ai inteles nimic din marea noastra familie unita, un simplu „multumesc” pentru bucatele hapaite cu entuziasm timp de 3-4 ore ar fi fost mult mai potrivit decit balariile insirate mai sus. Asa ca nu esti un simplu dobitoc, ci unul complet lipsit de maniere.
Faptul ca nu stai in Drumul Taberei este, intr-adevar, cel mai relevant dintre toate:)
Ai ghicit, nu sint Violeta Dinca, sint fata blonda cu pieptul mare si am un mare dispret pentru misogini, superficiali si ignoranti cu texte de cartier si complexe de superioritate.
q e d
Adevarul, care are calitatea de a fi cam pe la mijloc, ma indeamna sa spun ca orgoliile, netemperate la timp, tind sa rastoarne o actiune de PR si sa o transforme in exact opusul ei. Iata ce imi inspira mie acest schimb de replici. Violeta care este OK, atat ca „prezenta”, cat si ca gastronom (am incercat si apreciez inventivitatea), s-a aprins cam repede. Copolovici, in mod evident un gastronom si el, are pacatul de a se exprima uneori intr-un fel cam frust si prea frontal, in limitele „blogosferice” insa. Violeta este in mod clar cea care a interpretat gresit mesajul lui Copolovici, presupunand ca, in stilul sau, a scris-o de rau…
De fapt, a fost chiar de bine, motiv pentru care consider descalificant pentru ea sa apeleze la invective si atacuri lipsite de manera… Salutari si un zambet Geaninei.
Algernon
P.S. Ce nu e in regula la Drumul Taberei?! Excluzand Clanul preda…
Algernon, am stabilit deja: nu a scris Violeta mizeriile de mai sus, ci o ţoapă trecătoare şi lipsită de relevanţă. Bine-aţi venit şi mai poftiţi pe la noi. :)
eu zic ca a fost chiar violeta, poate nu intr-una din cele mai bune zile ale ei, dar oricum, cronica ta a fost rautacioasa si superficiala. Iar a te referi la orice femeie prin „piept mare, etc” denota, intr-adevar, lipsa de bun simt elementar si e de natura sa scoata din papuci orice persoana de sex feminin
Hai ca discutia voastra devina amuzanta. Violeta, stii ce e si mai amuzant, ca daca nu ai fi dat cu mucii in fasole (muncitoreasca sau nu) poate as fi venit sa bag un cap pe usa sa vad despre ce vorbeste Copolovici.
Ce pacat ca gospodinele se apuca sa faca PR, evenimente, etc. Stii vorba aia romaneasca: daca taceai filosof ramaneai :-)))
Sper sa te bucuri de efectul gurii tale mari cu marea familie a pravaliei. Succes!
Copolovici, te stiu de 10 ani, si nu imi aduc aminte cand ai reactionat la asa ceva ultima data! Trebuie sa recunosc ca citesc cu mare drag blogul tau si imi place noul format. La mai mare!
Hehehe…Dacă nu era Dorin (suficient?) la stînga mea chiar acum, nu ştiam cine e Diana Bishop. Doamne, de zece ani ne ştim? Mulţam de vizite şi să ştii că rămîi unul dintre piariştii mei favoriţi :).
:-) Adevarul este ca mi se face dor de PR cand vad cat „fun” este in domeniu :-)
Eram cititor tacut al tau dar subiectul este prea suculent sa nu ma manifest :-)
10 ani indeed (sau pe acolo oricum)
Poate ne mai auzim pe mail. See you si salutari preacinstitului domn din stanga ta!
@alinda Generalizarile strica. La fel si judecatile de valoare impartasite cu valoare de adevar absolut. Nu orice persoana de sex feminin se simte agresata. Sa nu uitam ca oamenii reactioneaza diferit la situatii / stimuli diferiti si din motive diferite. Pana la urma, Copolovici e un om care are dreptul la opiniile sale si da, surpriza, e barbat.
la piept si pene nu ma bag. in privinta fasolei facaluite insa, privita ca mancare pentru muncitori si parastasuri, Radu Anton Roman, Dumnezeu sa-l ierte, l-ar palmui pe copolovici scurt, greu si metaforic (sau nu:)). Fasolea facaluita-i mancare boiereasca bre!
„muncitorească” nu e sinonim cu „pentru muncitori” chiar şi în cazul în care „muncitorii” ar fi nişte fiinţe demne de silă, ceea ce cred că insinuezi.
mie-mi plac parastasurile. ţie nu?
Domnule Copolovici,
Citind articolul dumneavoastra si comentariile la el, am realizat ca intradevar suntem un popor cu multe probleme, printre care: ne dam repede cu parerea si ne aparam la fel de repede si pe negandite de orice “compliment” nelalocul lui. Traiasca Terapia!
Sunt un client fidel al acestui loc si mi-am creat propria parere despre mancarea gatita de Violeta. Nu incerc sa va conving de ceva, aveti libertatea sa nu va placa mancarea, recunosc ca am venit de-a lungul timpului cu cativa prieteni si amici, unora le-a placut mancarea si localul si au revenit, altora li s-a parut prea pretentios sau nu le-a placut gustul (e greu sa scapi de obisnuinta gustului de ceafa de porc, mici sau hamburger). Oricum, felurile de mancare sunt prezentate zilnic pe site (www.violetas.ro) asa ca nu voi prezenta creatiile culinare ale locului.
Daca va uitati pe site-ul localului, veti vedea ca in ziua respectiva a fost un fel de mancare pe care eu il apreciez foarte mult si il recomand calduros (raţă friptă cu pere, portocale, anason, ceapă verde şi cuş-cuş) ceea ce contrabalanseaza “saracia” mesei festive. Nu stiu de ce romanul se astepta, de fiecare data cand este invitat undeva sa manance gratis, la « focuri de artificii ». Eu personal am trecut pe la eveniment pentru gazde, pentru ocazia de a ma vedea si saluta cu anumite persoane, pentru ocazia de a cunoaste altele noi si pentru icrele batute in casa, cu ulei de masline, lamaie, patrunjel, ceapa verde si « atingerea bucataresei » (asta e, am si eu avantajul meu fiind client fidel, stiam ca Violeta va pregati si icre). Iar carnaciorii erau cu carne de caprioara.
Cat despre aglomeratia si lipsa unui loc de atarnat haina, aveti dreptate, dar aveti in vedere ca a fost o situatie exceptionala. Ganditi-va ce ar fi fost daca toti clientii acelui loc ar fi venit, pentru ca invitatia a fost facuta pentru toti! Acest loc a fost gandit pentru 10 mese, a fost gandit pentru un anumit gen de intimitate atat cu gazdele cat si cu ceilalti clienti.
Diferenta intre alte locuri in care se mananca gustos si bistroul Violetei este urmatoarea: in acest loc, subliniez, se gateste sanatos. Am observat de-a lungul timpului aceasta confuzie, intre mancarea gatita sanatos si mancarea gatita “ca la mama acasa”. Aici se gateste sanatos, mancarea este gustoasa si combinatiile culinare interesante.
In incheiere, imi exprim libertatea de a nu fi de acord nici cu continutul articolului dumneavoastra (fiind o persoana care actionati in blogosfera, mai multa atentie la modul de exprimare si un pic de documentare inainte de a scrie despre ceva/cineva ar ajuta mai mult in crearea unei pareri cat de cat obiective – daca exista asa ceva), nici cu comentariile rautacioase postate, indiferent cine le-a scris.
Sa auzim numai de bine! Va doresc sa savurati candva o rata gatita de Violeta!
Snobii astia fonfaiti de Balotesti si Magheru colt cu Michelet te-aduc in stare sa-l pretuiesti mai mult pe Mircea Badea. E mai sincer parca. Si da, fasolea frecata e muncitoreasca, chiar daca o fi ECO, PECO sau kilu’ soacrei…Dar, cind ai origini muncitoresti, orice aducere aminte genereaza convulsii de genul asta. Parintii Violetei, probabil un strungar onest la 23 August si o repasatoare bibliofila de la Apaca, ar putea fi ofensati. „Icrele” de fasole probabil ca erau chiar piesa de rezistenta pe vremuri, mai ales ca flatulatia intensa creste si temperatura dintr-o incapere. Iar pe vremuri caldura era un lux in cartierele muncitoresti ale Romaniei.
Ce de ţîfnoşi pe un singur IP ( 92.82.190.187 )… Deja trei comentarii de-acolo, toate trei cu adrese de mail avînd aceeaşi structură :) S-a-ntîlnit hoţu’ cu primăvara…
simplul fapt ca ai mai multe calculatoare in birou nu e suficient pentru a convinge ca, in afara de mine si de rares, mai ai vreun vizitator pe blog la ora asta, in special vreunul care sa te caracterizeze drept „gastronom”. hai sa cadem de acord asupra faptului ca ne antipatizam reciproc si sa ne vedem fiecare de treburile noastre.
sa traiesti
:)
Eu atata va spun: v-ati incins aiurea.
Copolovici scrie intr-un anume fel si e greu sa il intelegi daca nu il citesti cat de cat (macar 10 posturi) – cat sa prinzi atmosfera scriiturii. Caz in care, faza cu „muncitoresc”-ul, nu ar mai suna insultator pentru nimeni.
Dar si el reactioneaza destul de violent, as putea spune. Ceea ce – draga Copolovici – nu ma asteptam ca te stiam mai calm.
Pe de alta parte, cel/cea/cei care scriu in numele Violetei (ma indoiesc ca e chiar ea) – vin cu o virulenta tip „stirile de la ora 5”, care iarasi ma surprinde.
Pana la urma, oameni buni, vorbim despre mancare. Iar sfanta mancare este mai presus de astfel de cuvinte.
Cel putin asa vad eu lucrurile.
Si asa le vedea si puiul pe care l-am pus ieri in cuptor. Si pentru ca nu l-am insultat deloc si nu m-am luat de el, a iesit senzational.
„pe care… l-am mancat”
pe care să vă fie de bine. eu cînd zic că mîncarea gătită acasă e cea mai bună, chiar cred ce zic.
oh, Doamne! da’ ce buna!
deschiderea cu niste srimpi (cu usturoi si patrunjel la wok), apoi puiul (am niste poze de mori) si niste ciuperci la cuptor pe o reteta pe care o dezvolt de cateva editii bune.
Asa ca recomand gatitul acasa. oricui. oricand.
Sarbatori fericite!
Uite Uite care-i treaba:
Ziua in care am citit postarea ta a coincis, in mod fatidic, cu ziua in care am inceput dificilul exercitiu de renuntare la fumat. Nu stiu daca esti fumator sau fost fumator, ca sa intelegi despre ce vorbesc. Prea putin relevant, oricum.
Buuun. Mai departe:
Trec scurt peste limbajul degradant practicat de tine si de prietenii tai, reali sau imaginari, concentrat pe muci, flatulente si dat cu parerea ofensiv despre parintii mei (ale caror profesii, daca tot te-ai aratat interesat, sint de economist, respectiv, filolog, tata a fost Director General in Ministerul Transporturilor, mama profesoara de franceza) sau despre mine: am aceeasi profesie ca mama, gospodina sint, recunosc cu mindrie:), dar nu ma ocup de PR, ci conduc o afacere si gatesc zilnic cu pasiune pentru oameni care, in marea lor majoritate, imi sint foarte dragi.
Probabil ca ceea ce m-a scos din sarite a fost un cumul de elemente, dintre care cel mai greu a cintarit tonul. Stii? Tonul cuiva foarte relaxat (asta nu-i rau, evident), atit de relaxat incit isi permite sa-si dea cu parerea despre orice, chiar si despre lucruri despre care nu stie mai nimic si despre care nici nu se oboseste sa afle mai mult (asta-i rau).
Ceea ce facem noi aici este o afacere de familie care ne ocupa tot timpul si in care investim, pe linga bani, energie, entuziasm si multa dragoste (stiu ca zimbesti sceptic, e o reactie fireasca, pentru ca, de cele mai multe ori, astea-s truisme si slogane de marketing, dar in cazul nostru, sint mult mai mult decit atit). Ceea ce facem noi aici presupune, in plus, onestitate si un respect real pentru clienti. Tocmai pentru ca 80% din clienti ne-au devenit prieteni dragi si ii primim aici asa cum i-am primi la noi acasa. Iar asta este ceea ce ne diferentiaza de orice alta locatie de gen din Bucuresti. A-ti da cu parerea superficial si arogant despre bistro-ul meu, e ca si cum ti-ai da cu parerea, superficial si arogant, despre mine. Pentru ca e mult, mult mai mult decit o afacere. E parte integrala din viata mea.
In privinta celor 2 copii care te-au deranjat, sint copiii unei prietene a unei prietene care, intimplator, nu mi-e foarte simpatica, s-a autoinvitat la petrecere iar copiii, intr-adevar, ar fi stat mai bine acasa sau la o petrecere pentru copii. DAR TONUL… Din nou afurisitul de ton… Si faptul ca sint mama a 3 copii… am vazut iar negru in fata ochilor. Scuze pentru „dobitoc” dar, stii, la urma urmei nici asta nu e o jignire care sa o intreaca pe cea adusa mie de TONUL tau. „nu-ti plac copiii, esti un dobitoc” este in aceeasi linie cu „nu ti-au placut Beatles in adolescenta, esti un timpit”, „nu-ti place pestele, esti un bou”. Nu-i grav, stii, toti sintem timpiti in cel putin 1 privinta, din punctul de vedere al minim unei persoane.
Dna cu camera foto la care faci referire iti este colega de bransa, lucreaza in comunicare si editeaza o revista pentru cercul vostru profesional. Am cunoscut-o la petrecere si mi-a placut sincer. M-am simtit ofensata in numele ei, pentru ca a te referi la o persoana despre care nu stii nimic prin „o dra cu piept mare” sau “un domn cu fundul mare” denota superficialitate si lipsa de respect elementar fata de oameni in genere.
Nu-mi plac parastasurile. Nici inmormintarile.
Cam atit. Cred.
Numai bine!
Violeta Dinca
Capitolul XXI, în care Violeta pare a se trezi după un weekend prelungit cu o zi de luni războinică şi flatulentă (ştiu că-ţi place). În care eu chiar n-am nimic de comentat. Întîmplările de felul ăsta îmi produc o poftă teribilă de miytery dining…
hehe! ma bucur ca normalizarea discutiei are loc fix in coada ultimului meu post – desi NU imi arog vreun rol in pasii catre normalizarea dialogului.
Sunt, totusi, bucuros. Atat pentru asta cat si pentru:
1. varza senzationala pe care mi-a dat-o Sanda in caserola, peste care troneaza 3 chiftelutze din carne de pui (de fapt mai sunt 2,ca mananc in timp ce scriu – iata, a mai ramas doar una)
2. degustarea pe care, chiar in aceasta seara, o vom executa la violeta. Abia astept – stau cu gandul la supa de linte… oooooooooooo!!!!!!!!
Cum va spuneam: Mancarea e mai presus de orice (da, inclusiv de lege, fir-ar sa fie)… :)
ce chestie, domne’!
deci mi-am dat cu atâta lejeritate 15 minute din viată citind toate astea ca sa aflu ca pana la urma nici macar nu s-au impacat…! visez la ziua in care violeta ii gateste lui copo in pasi de dans, el savurand si ranjind pofticios, si manjind cu sos delicios ecranul laptop-ului deschis pe propriul blog… acum, un articol monstruos de elogios…
Alo, doamna Stan, mai subtire, da? ;-) Ca ochiul vegheaza si pazeste !
ah! stai ca nu s-a gatat…(mi se terminase cerneala!) :.. in timp ce Anca, vigilenta, rupse aceasta stire blsfemitoare din ziarul monden pentru coafoare.
Totusi, in oras era din nou pace. Violeta cu matura vesela dadea, in dimineti devreme, cu soare batandu-i in geamul pravaliei in care se oglindeau clientii fideli si intelectueli ce buluc asteptau. In timpul acesta Vio si Anca pe celalalt trotuar (muult mai departe, dar tot central) „La Agios Giorgios” lansau, „restaurant de lume buna” – sau…?
Andreea, iar ai consumat Hohoscop în exces… Ce ne facem?
A! nu am mai consumat de mult, bine ca mi-ai amintit…
Mai Copolovici, pai era vorba despre fasole batuta cu ton?! Pai de ce nu spui asa… eu am inteles ca era cu smantana si carnati de caprioara…, cu bot umed si privire inocenta…
Mai Violeta, tu chiar o lasi pe irinaadamian (de pe Twitter) sa se explice, in numele tau, despre orice fasole de-a ta?! Fata asta e chiar batuta de ton. Zau…
Sa fim rezonabili, dupa atatea zile tot va straduiti sa interpretati ceea ce e de neinterpretat?!
De gustibus et coloribus non disputandum!!!
Beleaua noastra majora este ca nu pretuim decat elogiile, asa cum am invatat de la tatucul nostru al tutulor, raposatul Nicolae Ceausescu. Cand primim critici, cat de marunte, e nenorocire. Se supara mama. Ce zic colegii, familia… Acesta e momentul cand ne consideram acreditati sa aruncam cu cacat.
Violeta si/sau reprezentanta ei prost aleasa, lasati coada jos si apreciati ca cineva, in mod sincer si simplu, vorbeste despre voi. Nu mai tanjiti doar dupa laude. Vor veni si ele, dar cand exista motiv si cand sunt meritate. Daca a pune smantana in fasole si a praji niste carnati, fie ei si de caprioara, reprezinta o virtute, virtute in numele careia consideri ca poti rosti invective la adresa „criticilor” tai – caci, finalmente, asta sunt cei ce iti apreciaza munca, cu temei – atunci imi retrag aprecierile favorabile despre tine si afacerea ta – mentionate mai sus. Pune mana tu si mai citeste despre ceea ce inseamna restauratia si ce atitudine trebuie sa manifeste un restaurator.
P.S. Pentru ganditorii gen Mircea Badea, invocat aici, nu-l cunosc pe Copolovici inca si nu citesc prea des pe blogul lui, din pacate. Am ajuns aici cautand, culmea, mai multe despre restaurantul si retetele Violetei. Acum nu mai vreau sa merg acolo. Tin sa va multumesc tutulor!!
Algernon
Domn de bonton, care-a trait cand se turna atat de mult beton, incat fasolea crestea-n pom.
Delia, nu ştiu de ce, maşinăria din spatele blogului nu a vrut să accepte commentul tău nici după ce l-am aprobat de cîteva ori. Din acest motiv, îl adaug mai jos:
”
Submitted on 2009/02/26 at 11:33pm
Ce ma impresioneaza la sirul de pareri este ca toti criticii Violetei dau pe- afara de indignare fata de ce? Ca au fost la petrecerea ei si au mancat chestii bune? Ca Violeta a fost deschisa si a postat pe profilul ei de twitter chiar si critica, indiferent de cat de indignata a fost de ea?
Apreciez comentatorii care si- au asumat parerile proprii si s- au semnat cu numele intreg si nu s- au ascuns dupa pseudonime- foarte misto mi s-a parut descoperirea lui algernon, a descoperit numele PR-lui locului, super! Tipa chiar mi s- a parut de treaba, la petrecere s- a prezentat cu numele intreg deci nu parea sa se ascunda de vreun detectiv internautic :), am povestit tot felu’ si nu mi s- a parut deloc batuta de ton/ semiton/ algernon :).
Indiferent de simpatiile si antipatiile postate vartos pe acest blog, la Violeta ramane singurul loc in care mancarea gatita este si sanatoasa. Pe dovedite, nu asa pe orgolii si pareri aproximative ale criticilor cool-inari.
Pentru restul, carora nu va pasa, mancati in continuare in restaurantele in care va fraieresc cu supe congelate si condimente care sa ascunda gustul real al mancarii.
Seara buna tuturor,
Violeta esti inca “eroul meu” ;),
Delia”
Mai Delia,
Dupa cum spuneam si mai sus, daca te uiti pe net descoperi tot felul de lucruri. Inclusiv ca fata mentionata, cu pretentii de facatoare de imagine, isi punea probleme filosofice in legatura cu „tonul” raspunsului „ei” pe site-ul culinar al angajatoarei sale. „Oi fi exagerat oare?!”, isi punea problema ea la nici 4 ore dupa ce aruncase cu cacat, absolut gratuit, in blogul lui Copolovici, in numele apararii bucataresei plina de imaginatie si stiitoare de carte, care-i plateste CAS-ul. Eu, care ma dau in vant dupa mancarea sanatoasa, insa mai putin dupa filfizonii si filfizoancele care se afla vorbind despre asta (fara ca – pun pariu – sa fi curatat in viata lor 3 cepe), m-am aratat deranjat numai de scuzele jalnice si neconvingatoare adresate gazdei noastre (Copolovici), scuze de genul – tocmai m-am lasat de fumat, nu stiu ce m-a apucat, am avut o zi de cacat etc.
Problema care se ridica este daca, in numele a indiferent ce calitati ori defecte, poti jigni un om, facandu-l dobitoc, pretinzand concomitent ca tu vrei sa hranesti oamenii, pe care in prealabil ii iubesti si iti pasa de ei sincer. Includ aici si pe sustinatorii ferventi (cum esti tu de exemplu) care au gustat o data din fructele pasiunii Violetei si de atunci nu mai pot trai fara sa-i ia apararea, scapand din vedere ca si ei pot deveni candva „dobitoci”, doar intrand intr-o zi nefasta la ea in local si „hapaind” ceva frugal…
In urma acestui lung sir de replici am inteles ca la Violeta hranim doar orgolii mai mari sau mai mici, cu multa smantana…, ca la carte.
Algernon
Si mai am ceva de zis nene Compolovici.
De cand e domnule o jignire si dovada de misoginism sa spui despre o dama ca are pieptul mare?!
Eu gred ca supararea mare vine de la vreuna cu pieptul mic…
Dar gata, acum tac chitic.
Keep cooking!
Algernon
Un baiat ca un bonbon, pe numele lui Hariton (asta ultima e pentru Delia pe care o invit sa frecam impreuna o fasole, doar cu ulei si facalet)
mai algernoane, n-ar trebui sa fii in Delta, sa vorbesti cu pestii la protap? sau la cursul ala de publicitate online?
duplicitate online, pardon:)
Sunteţi eronată complect, cucoană. Şi recidivistă pe deasupra. Vă rugăm, eu şi personalităţile noastre multiple, să închideţi uşea.
stimate copolovici, nu cu mata vorbeam, ci cu algernon. se stie el cine e:)