Posturi cu tagurile: "evenimente"

Aseară l-am văzut pentru prima oară live pe Seu Jorge. L-am descoperit în cursul şederii mele în Brazilia şi probabil că am rezonat cu energia lui artistică într-o măsură destul de superficială până la interacţiunea de ieri. Un norocos şi un alintat al şansei, la fel ca mine. Voce, prezenţă, suflu, talent. Dar aseară am văzut un Seu Jorge matur, un artist serios, dedicat şi deja cu avans vizibil pe drumul către desăvârşire.

Aseară, pe Queimodrom-ul din „Parque da cidade”, Seu Jorge a venit cu o trupă de acompaniament în care am numărat vreo zece oameni. Suflători, chitare, percuţii, backing. Aseară, în Porto, Seu Jorge a cântat cu vocea, a dirijat, a cântat impecabil la flaut, a recitat, s-a acompaniat singur la chitară. Aseară, în faţa a aproximativ trei mii de oameni (cu o jumătate e oră înainte de momentul anunţat pentru începerea recitalului abia dacă erau vreo trei sute de oameni în faţa scenei) Seu Jorge a vibrat cu o energie blândă, caldă, mângâietoare.

Îl văzusem în clipuri din concertele anterioare, îi remarcasem alura de artist care se ştie exotic, care se ştie privit ca o curiozitate. Costume cu linie excentrică, dread-uri, atitudine high-obosită, ţigări aprinse pe scenă şi vocea jucată des în regiştrii cavernoşi, vibranţi, demonstrativi, de multe ori aşezat pe scaun… Aseară am întâlnit un Seu Jorge tuns, limpede la privire şi la glas, îmbrăcat cu modestie, deopotrivă fericit să treacă prin marile hituri samba rock, de inspiraţie profund braziliană, ce fac de obicei deliciul auditoriului captiv, dar venind şi cu piese noi, cu funk curat ce sigur va mişca multe urechi pe viitorul album.

Aseară, pe scena luminată impecabil şi sonorizată divin, am întâlnit un Seu Jorge pe care mi-am dat seama de ce îl apreciez la nivel subconştient, dincolo de sunet şi de afinităţile mele braziliene: e un om bun care şi-a identificat misiunea pe care şi-o îndeplineşte prin probabil una dintre cele mai dulci vocaţii dintre toate câte există.

Hai că am văzut şi eu un prim concert adevărat în Bahia. Treaba e că şi localnicii au văzut acelaşi lucru pentru prima oară la ei în orăşel, adică un eveniment mai mare şi mai sonor decât multe altele, organizat absolut ok şi primit cu muuuultă bucurie de toată lumea. Seara de sâmbătă a închis prima săptămână de Mahalo Eco Surf International Festival, cu puncte contând în cotaţiile internaţionale de gen şi aproximativ 120 de sportivi din toată lumea. Săptămâna asta e a doua parte, dedicată unei etape naţionale în campionatul intern de body boarding. Sâmbătă seară, cu Florică, Nataliţa, amicul ei columbian, un cuplu de spanioli şi patru nemţi, ne-am premenit şi ne-am dus frumos la feşta, pentru capul de agiş, O Rappa, despre care v-am zis două vorbe acum câteva zile.

Ce am reţinut eu de la întâmplarea asta faină:

• coada de la intrare, şerpuită pe două rânduri şi întinsă pe vreo patru sute de metri (x2) a mers repede în primul rând pentru că mai nimeni nu s-a băgat în faţă nici măcar când a picurat din cerul baian mai mult în glumă;
• O Rappa e o trupă foarte iubită în Brazilia iar vocalul, Marcelo Falcao, e baian, de la Salvador;
• nici urmă de reggae fusion în recital, rock frumos, cu urme de samba şi ecouri de prin toate muzicile negre;
• au fost aproximativ 12,000 de oameni la concert, acelaşi public de la orice alt gen de petrecere în aer liber care se întâplă aici, adică public de toate muzicile, de la maneleza arrocha până la amatorii de Rock In Rio; bucuria şi vibraţia la sunetul ceva mai sofisticat al celor de pe scenă a fost unanimă şi identică;
• nu am văzut niciun om beat (Skol a fost sponsor oficial şi s-a băut grav), un singur entuziast a reuşit să urce pe scenă în timpul recitalului şi a fost scos uşor de un paznic, cu un pupic pe frunte de la vocalist, iar cele două sau trei mici scandaluri au fost în exclusivitate domestice, cupluri ieşite mai rar din casă, în care masculii şi-au manifestat în mod restrâns insecurităţile privind gradul d elibertate al partenerelor din contract; atât;
• la „jetoane” am stat o singură dată vreo trei minute la coadă, iar la bere nu a fost coadă niciun moment în condiţiile în care toată lumea avea o cutie de Skol sau o sticlă de apă în mână, toate cumpărte din interior, celelalte rămânând la ultimul filtru înainte de intrare;
• treaba petrecându-se pe şosea, la şase kilometri de oraş, municipalitatea a oferit autobuze la şi de la eveniment pentru cinci reali de persoană; taxiurile din oraş au adoptat şi ele acelaşi preţ.

Nişte poze:

Habar n-aveam, până în weekendul trecut, că sunt prieten bun cu Festivalul „Plai”, de la Timişoara. Asta fără să fi ajuns la vreuna dintre cele patru ediţii de până acum. Başca la cea de-a cincea, care se desfăşoară chiar în weekendul ăsta. Eu am fost la Timişoara weekendul trecut. Curat desincronizare. Misia vine la Plai. Vă ofer un interviu cu ea, pus la dispoziţie de organizatorii Plai. Dacă vă place Misia, sigur vă va plăcea şi mai mult după ce veţi citi acest interviu :)

Ieri, pe la vremea prânzişorului, cucuietele de pe Twitter (Portase, Bundaru şi Pană, parcă) s-au trezit cu pohtă de Karaoke. Mai apoi, Sorin Rusi a plusat cu nişte pepeni. Andrei Ciobâcă a prins ideea din zbor şi s-a anunţat cu instalaţia trebuincioasă vociferărilor cântăcioase. Eu am zis că e loc destul la mine în sufragerie pentru treaba asta. În concluzie: sâmbăta asta (adică pe 31 iulie), de pe la ora 7 PM (după ce se trezesc şi cei mici după somnul de amiază), vă invit la Kopel’s, pentru „D’ale gurii: pepeni şi karaoke”, încercarea unui prim event din ceva ce ar trebui să se întâmple cât de cât regulat. Avem instalaţie de karaoke, avem pepeni la rece, de beut şi de mâncat om mai găsi câte ceva prin cămările de la Kopel’s. Pentru rezervări, confirmări, detalii şi întrebări suplimentare, lăsaţi commenturi, scrieţi-mi la copolovici at gmail punct com sau sunaţi-mă la 0740890961. Peace!

Fără carnet de şofer, dar mare amator de întâmplări cu maşini, în aer liber şi cu oameni pasionaţi de cai putere. Ăsta voi fi eu începând de joi, 1 iulie, alături de echipele Publicis şi Music Promotion, în aventura Dacia Duster Offroad Experience. Că doar sunt piteştean şi m-am tăvălit suficient de mult timp în mândria locală generată de eterna Dăciuţă :) Vă invit să-l întâlniţi pe Duster în acţiune, să încercaţi traseul pe care vi-l propunem şi să aflaţi din proprie experienţă ce poate cel mai nou model produs de Dacia Groupe Renault.

Bucureşti – 1-4 iulie, Băneasa Shopping City
Mamaia – 14-18 iulie, vizavi de Hotel Rex
Timişoara – 3-5 septembrie, Iulius Mall
Cluj Napoca – 10-12 septembrie, Iulius Mall
Iaşi – 17-19 septembrie, Carrefour Era

~pentru detalii, clic pe imagine~

Îmi doresc să ajung la Recitiri încă de când Sorin Tudor a inventat povestea asta care-mi gâdilă bucurii mai vechi şi insuficient stimulate legate de poezie. N-am reuşit şi rău mi-a părut. Numai că astăzi mi-a venit o idee. Am primit un telefon de la care am aflat că „cinetrebuie” a făcut rost de bilete la Dylan. Despre relaţia mea cu Bobby vă voi povesti cu altă ocazie, căci de data asta veştile sunt altele: dacă eu nu ajung la Recitiri, vin Recitiri la mine! Sunt un fel de Chuck Norris la faza asta :)

Azi l-am săgetat cu o întrebare pe Sorin Tudor, aşa că mâine se întâmplă: de pe la ora 19:00, pe terasa de la Kopel’s (Sirenelor 87) citim Dylan, citim interpretările din Dylan ale lui Florian Pittiş, ascultăm Dylan şi ne bucurăm de treburile astea. Dacă plouă, ne-om muta înăuntru, la aer condiţionat. Mai multe detalii, în articolul de pe recitiri.ro.

Duminca trecută, la Hard Rock Cafe, am cântat cu trupa de la Şcoala de Rock. Evenimentul a reprezentat finalul unei prime zile din proiectul „Ziua Pasiunilor„, un concept creat de Doru Panaitescu (Marketeer.ro) şi susţinut cu multă energie de Şerban Ciuşcă (Ciuşcă & Tabasco) şi Călin Rotăruş (Arbo Interactive). Cu trei repetiţii în prealabil, a sunat aproape uman :) Pentru Dorin, evenimentul de duminică a reprezentat o premieră absolută: el, la tobe, pe o scenă. Şi nu orice scenă, să fim serioşi :). Mai jos, prima piesă din cele patru pe care ne-am cam chinuit să le reproducem cât de cât onorabil, „Proud Mary”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=HGUnd_Y7JtM]

A treia piesă din recitalul Rock School, de la “Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: “Knocking On Heaven’s Door”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oKo7KhN-NJY]

A treia piesă din recitalul Rock School, de la “Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: “Paranoid”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=NhyD-AlKgeQ]