Seu Jorge în Porto
Aseară l-am văzut pentru prima oară live pe Seu Jorge. L-am descoperit în cursul şederii mele în Brazilia şi probabil că am rezonat cu energia lui artistică într-o măsură destul de superficială până la interacţiunea de ieri. Un norocos şi un alintat al şansei, la fel ca mine. Voce, prezenţă, suflu, talent. Dar aseară am văzut un Seu Jorge matur, un artist serios, dedicat şi deja cu avans vizibil pe drumul către desăvârşire.
Aseară, pe Queimodrom-ul din „Parque da cidade”, Seu Jorge a venit cu o trupă de acompaniament în care am numărat vreo zece oameni. Suflători, chitare, percuţii, backing. Aseară, în Porto, Seu Jorge a cântat cu vocea, a dirijat, a cântat impecabil la flaut, a recitat, s-a acompaniat singur la chitară. Aseară, în faţa a aproximativ trei mii de oameni (cu o jumătate e oră înainte de momentul anunţat pentru începerea recitalului abia dacă erau vreo trei sute de oameni în faţa scenei) Seu Jorge a vibrat cu o energie blândă, caldă, mângâietoare.
Îl văzusem în clipuri din concertele anterioare, îi remarcasem alura de artist care se ştie exotic, care se ştie privit ca o curiozitate. Costume cu linie excentrică, dread-uri, atitudine high-obosită, ţigări aprinse pe scenă şi vocea jucată des în regiştrii cavernoşi, vibranţi, demonstrativi, de multe ori aşezat pe scaun… Aseară am întâlnit un Seu Jorge tuns, limpede la privire şi la glas, îmbrăcat cu modestie, deopotrivă fericit să treacă prin marile hituri samba rock, de inspiraţie profund braziliană, ce fac de obicei deliciul auditoriului captiv, dar venind şi cu piese noi, cu funk curat ce sigur va mişca multe urechi pe viitorul album.
Aseară, pe scena luminată impecabil şi sonorizată divin, am întâlnit un Seu Jorge pe care mi-am dat seama de ce îl apreciez la nivel subconştient, dincolo de sunet şi de afinităţile mele braziliene: e un om bun care şi-a identificat misiunea pe care şi-o îndeplineşte prin probabil una dintre cele mai dulci vocaţii dintre toate câte există.
Cele mai voi