Posturi cu tagurile: "evenimente"

Detalii.

Geamp araaaaund! Fix pe patru iulie, adica in prima zi de B’ESTFEST, inconfundabilii si mult-copiatii de la Cypress Hill vor urca pe scena de la Romexpo. Sint a sasea confirmare importanta comunicata de organizatorii festivalului, dupa Nelly Furtado, Kaiser Chiefs, Manic Street Preachers, Roisin Murphy (Moloko) si Judas Priest. De miine se vind bilete pentru o zi (4,5 sau 6 iulie), pentru toate cele trei zile de B’ESTFEST si pentru AFTERCHOCK, finala de forta de pe 11 iulie. Alte detalii si preturi – in comunicatul complet al Emag!c Entertainment, dupa click.

Cel putin prima zi, in proportie de 90%. Dar cum a doua va fi numai cu Mark Earls, procentul va tinde catre 95% overall. Si parca un seminar de felul asta are gust mai bun atunci cind il platesti frumos din buzunarelul propriu si nu simti ca, dincolo de avantajul de a asculta pe viu niste oameni de la care ai de invatat, pe umeri porti si recunostinta cu aroma fina de obligatie fata de compania care ti-a platit participarea. M-am simtit mai relaxat decit la alte asemenea evenimente la care am participat in ultimii ani si cred ca i-am priceput mai usor, i-am ascultat cu mai mare atentie, mi-am notat o gramada de chestii. Asta si pentru ca am rezonat in buna parte cu ideile lor. Si asta pentru ca majoritatea vorbitorilor au fost de categorie grea.

Nu va voi povesti in amanunt despre continutul prezentarilor in primul rind pentru ca (hehehe) am platit ca sa stiu acum ce mi-au spus ele. In al doilea rind, pentru ca prefer sa ma rezum la esential. Si pentru ca e sezonul in care orice sereleu organizeaza cite o partuza la care e musai sa-si premieze furnizorii, clientii importanti si prietenii de la Fisc, am incercat sa impart conferentiarii de azi pe citeva categorii de premii virtuale.

La JW Marriott, pe 21 si 22 noiembrie. Ma cam tenteaza numele invitatilor si „outsider’s viewpoint”, pe care sint foarte curios cum il vor bricola. Sper ca in Marketing Arena nu vor iesi din nou la suprafata mai vechi si adinci conflicte. Nu vad McCann in Arena. M-am inscris, sper sa ajung. Mai multe informatii, aici.

Nevasta, sun-o pe cumnata! S-a trezit? Zi-i lu’ cumnatu’ ca venim sa-i luam. S-o-mbrace bine p’aia mica, sa-i deie caciulita si ghetutele imblanite! Pai cum, nu mergem cu a noastra? Aha…a lor e mai mare. Las’ ca o lasam pe locul lor din parcare, sa aiba un’ s-o puna pe-a lor cind ne intoarcem. Deci in cit timp? Juma’ de ceas. Zi-i sa-si puna ceasu’ dupa al tau, ca sa nu stam prin fata blocului, ca-i frig. Ai luat toti banii? Luat. Sa mai oprim sa mai scoatem de la bancomat, ca e tirg…cine stie ce gasim p’acolo si dup’aia iar zici ca nu-ti iau nimic. Pai ce, tu ai vreodata ceva de vinzare ca sa-ti iau?

Asa arata furtuna pricinuita de tirgul mosilor de toamna intr-o casa de gospodari respectabili. Panica e ca s-au trezit la zece si ceva, ori oamenii harnici merg la tirg cu noaptea-n cap. Deja ne gindeam ca o sa parcam la mama huciului, ca n-o sa avem loc sa aruncam un ac de-atita lume… Surpriza! Strada Monetariei, pe care se afla si intrarea in muzeu, a fost suspect de goala. Am parcat, am coborit, am luat copilu’ in circa si ne-am grabit spre intrare.

Am numarat asa: o taraba cu mezeluri „taranesti” care se deosebeau de cele din magazine doar prin lipsa etichetelor cu termen de garantie, compozitie, datele de indetificare ale producatorului etc. Cind am trecut pe-acolo, o echipa de la kanaldi tocmai isi ingramadea intr-o punguta ceva sunculite, un cirnat, un muschiulet. Apoi o taraba cu dulceturi si muraturi la borcan, una cu brinzeturi, alta cu strachini si linguri de lemn si vreo doua cu vase din ceramica. Plus un cort si vreo doua masute unde se frigeau la botu’ calului cite-un mic, un cirnacior… Si asta era tot „tirgul”. La intrare mai erau citeva tiganci care vindeau „marme” turcesti si alte cirpe suspecte. Dezamagitor de-a dreptul.

In sala de expozitii am gsit citeva gioarse prafuite, cu pretentii de artizanat. Printre ele, citeva exponate de-a dreptul traditionale, pe care le puteti vedea mai jos. Familia Esca-Eram parea si ea oarecum stupefiata de saracia evenimentului.

22 octombrie: au mai scris astazi Gandul si Romania Libera.

Simbata, pe linga Herastrau, am gasit un fluturas in parbriz. Trei ani de Taverna Sirbului Bucuresti, sase ani – Sinaia. Curat potriveala. Plus concert aniversar Marius Mihalache. Sun pe loc, cu teama ca n-am sa mai gasesc nimic liber, fac rezervarea si deja mi se pare suspect ca a fost atit de simplu. Fugisem in ultimii doi ani de taverna asta, alungat de portiile enorme, de sarea in cantitate excesiva si de faptul ca aproape totul plutea intr-un ocean de grasime, Serbian style.

Fasionably early, ca doar era concert, ne facem aparitia pe la sapte. Salonul de jos – aproape gol. La etaj, idem. Probe de sunet. E bine, baietii se incalzesc, am ajuns la timp. Putin deconcertati de pustietate,

Ca sa vezi potriveala. Acum doua seri cautam infrigurat pe youtube Kumm, cu „1000 de chipuri” doar pentru ca aveam chef de asa ceva dupa ce citisem o insemnare pe un alt blog. Azi ma suna un individ sa ma-ntrebe daca nu vin la concertul de lansare al lui Byron, fostul vocal si, cred eu, epicentrul inspiratiei Kumm. Si-am pornit. Later edit: patru piese de pe album, in pagina Byron din myspace.

Byron inseamna astazi Dan Byron, Costin Oprea (p’asta il stiu, e pitestean, ‘ai noroc, Costi!), Cristi Matesan (il stiti sigur, tobe, a bagat cu o gramada, eu l-am vazut cu Spin si in trupa Loredanei, bun de tot!), 6fingers si Gyergyay Szabolcs. Si inseamna foarte bine. Daca in Kumm aveam doar senzatia ca

Eveniment de clasa in seara asta la MNAC. Sanoma Hearst au lansat cu mult stil Esquire si Harper’s Bazaar, doua noi licente romanesti pe piata de glossy, up-market. Un set-up interesant, mai ales pentru ca organizatorii au incercat playground-uri oarecum separate pentru cele doua produse cu public diferit doar ca sex. O sala „fashion”, cu lumini bine ascunse, canapele si culori sfioase pentru Harper’s. O alta – mai sobra, mai putin sofisticata, pentru Esquire. Oameni frumosi, concurenta in doze tolerabile, dialoguri inflacarate intre doamne, discutii sobre de cealalta parte.

Lucian Ionita (publisher) era mindru si relaxat. Plutea aparent distrat, de mina cu

Muzicianul ma sunase cu o seara inainte, sa ma invite la un mic recital in Event Club una dintre cele mai sinistre bombe de pe piata bucuresteana. Nu-i dau numele pentru ca blestematii astia de robotei ar putea considera drept relevanta legatura dintre numele artistului si clubul despre care va povestesc. De-asta nu veti gasi nici virgulele dintre numele clubului si apozitiile pe care i le atribui, poate sint mai usor de relationat in rezultatele din Google. Nu mai fusesem in Event Club acest cazan soios in care kitchul este un mod de viata. Trecusem desori pe linga el, auzisem ca se intimpla multe cintari acolo, asa ca m-am dus cu gindul la vocea sublima pe care urma s-o reascult si la o ora-doua de echilibru interior, impreuna cu nevasta din dotare si ceva bun pe fundul unui pahar.

Pentru cine nu stie, Event Club serparia sordida cu pretentii de club se afla in aceeasi maghernita cu restaurantul Mica Elvetie, fiind parte din aceasta afacere. Pe Strada Icoanei Nr. 2. Poate nu sint eu familiarizat cu stilul asta de club, dar primele semne m-au pus putin pe ginduri: mirosul de friptura din restaurant m-a insotit atit pe scara ce ducea in clubul subteran, cit si in interior – „eh, se mai intimpla si in alte parti”; detalii inauntru: arcade si glafuri imbracate in lemn vechi vopsit brun-roscat Vs lambriuri „cires” din PAL nou, fotografii de anii ’20 cu muzicieni si actori celebri Vs statuete de ipsos (gen pitici de gradina) dintre care am remarcat o chanteuza cu microfon, canapele din piele rosie pe stative de PAL vopsit in albastru deschis, fete de masa albe, apretate, candelabre din fier forjat cu luminari si candelabre cu becuri-luminari, un mic cufar cu mandolina si citeva carti vechi, vaze cu paie colorate, din sirma… – „asta este…gusturi si gusturi…am venit sa ascult si sa beau ceva, nu sa le recenzez designul…”