Posturi cu tagurile: "evenimente"

A patra piesă şi ultima din recitalul Rock School, de la „Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: „Hit The Road”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=JFM0-jGvtt4]

Luat cu pregătirile de plecare şi apoi cu savoare ţărişoarei ăsteia drăguţe şi oarecum anapoda prin toate cele bune ce mă-nconjoară, nici n-am văzut că Tara s-a apucat de plecăciuni şi exagerări pe blogul Soup Nights. Să fim serioşi, restabilind „adevărul istoric”: prima ediţie Soup Nights mi-a plăcut atît de mult, m-am bucurat atât de sincer că în seara în care am fost, la Street Delivery, totul a ieşit bine până la urmă, încât era firesc să ajut cu ce pot la a doua şi la următoarele ediţii. Deci niciun efort, doar gânduri bune şi privilegiul de a fi printre aceia care o susţin pe Tara, care vă jur că munceşte foarte mult pentru treaba asta.

Pe scurt: Soup Nights face din nou supă, v-o oferă la un preţ simbolic şi direcţionează banii către o destinaţie care sigur are nevoie de ei. Destul de simplu pentru unii (mai obişbuiţi cu acţiunile umanitare şi cu voluntariatul), suficient de apetisant pentru alţii, doritori să facă parte dintr-un astfel d eproiect fie doar şi că amatatori de supă. Nu ştiu să vă dau mai multe detalii acum, dar sunt sigur că detaliile vor apărea foarte curând pe blogul evenimentului.

Eu? Voi veni să gătesc, că doar mă pricep la asta :) Şi poate cât fierbe zama ne jucăm cu una-alta, de-a cum să ne fie mai uşor să curăţăm legume sau să tocăm mărunt o ceapă. De cum ajung înapoi în România, îmi ascut cuţitele şi scutur de praf ceaslovul despre lichide gustoase. Să veniţi neapărat la Soup Nights! Vă mai pun eu câte un semn în calendar până vine ziua cea mare.

E clar că am o mare problemă cu alegoriile muzicale în mişcare. În sensul că, încă de pe vremea când abia le descopeream, sunt mare amator de procesiuni cu multe mii de vaţi pe roţi, valuri de oameni euforici,mii de mâini ridicate în aer cu mişcări sincronizate natural şi, în fine, cam tot ce mai presupune o astfel de hărmălaie organizată.

Fit For Free Dance Parade s-a-ntâmplat sâmbătă la Rotterdam, de pe la prânz până spre şase seara. Asta dacă vorbim despre paradă în sine. Vreo patruzeci de camioane am numărat prelingându-se pe arterele principale ale oraşului, puse în mişcare parcă de marea de oameni care le înconjura din toate părţile.  Camioane pline de promoteri şi animatoare de toate culorile, multă atmosferă comercială şi sunet puternic, în cascade mult diferite de la un camion la celălalt.

Acum, că am scăpat de conţinutul gastronimc şi l-am trimis la casa lui, probabil că blogul va deveni un jurnal personal veritabil, cu interferenţe despre marketing, muzică, online şi alte panseuri. De miercuri voi începe două săptămâni de hălăduieli prin Olanda şi Belgia, probabil cu multe poze şi istorioare la cald. Din Rotterdam, Amsterdam, Bruxelles, Bruges şi, probabil, Antwerp. Desigur, experienţele culinare şi gastronomice din ţările de jos vor ajunge la locul lor, pe pranzuldincaserola.ro. Pe opt august voi fi la Fit For Free Dance Parade, în Rotterdam, de unde probabil voi trimite o corespondeţă pentru cel mai important site despre evenimente din .ro. Detalii? La vremea lor.

Smashing, boys and gurls! Momentan chiar nu văd ce-aş putea spune în plus despre un event la care toată lumea s-a simţit perfect. Impresii detaliate şi foarte puternice la Lămâie, Minxieee, aBogdan, Geo, Sorin Rusi, Adrian Ciubotaru, Tara, Chinezu, Raluxa, Kittutza şi mulţi alţii. O galerie impresionantă de poze care pe mulţi îi vor fi marcat deja pe viaţă, chiar aici, de la naşu’ mare, Bob.  Eu m-am simţit după cum urmează :D

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=9DXuZlscFDo]

Ca să ştim toţi despre ce vorbim: RotweetMeet a fost aseară, sub Cărtureşti, o adunare zglobie, cu prezentări pe teme de Twitter şi reţele sociale. Adică Dragoş Rouă (@dragosroua) despre un excelent studiu asupra stadiilor de utilizare ale Twitter, Bobby Voicu (@bobbyvoicu) despre unelte şi scule bune la utilizarea lui Twitter ăsta, Alex Şeremet (@alexseremet) despre un caz mai mult decât fericit în comunicarea de brand pe Twitter în interiorul comunităţii de limbă română (o ocazie în plus pentru a-l felicita pentru ce i-a ieşit până acum), Alin Zăinescu (@alinzainescu) despre comunicarea Status Pimp pe Twitter, bloguri, LinkedIN, Facebook etc. (alte felicitări), Călin Fusu (@calinfusu) în general despre Neogen, Dragoş Novac (@drnovac) despre, desigur, Metropotam şi Tudor Galoş ( @tudorg) despre (ce altceva?) Microsoft.  

Pentru mine, utilizator frecvent de Twitter, pe trei conturi diferite, cu trei misiuni separate, a fost mai degrabă o ocazie să văd oameni. Mi-a părut sincer rău că am ocupat scaunul cuiva care ar fi avut cu siguranţă mai multă nevoie să vadă prezentările de-aseară şi să participe la discuţiile de după. La Cărtureşti ar fi trebuit să fie doar cei şase oameni care au avut prezentări de o parte a mesei şi cât mai mulţi advertiseri şi publisheri de cealaltă parte. Nu zic că au lipsit cu desăvârşire, dar cu siguranţă ar fi putut fi mult mai mulţi. Eu, repet, le-aş fi cedat locul cu mare bucurie.

În legătură cu ce scriam aseară. Simplu. Oricine e în stare să facă o pizza. Fără nicio regulă, cu singura condiţie să faci şi aluatul, şi restul. Pui în ea exact ce vrei, ne spui pe scurt ce şi cum ai făcut, trimiţi neapărat poze.  Pe mail sau cu link de pe blogul tău dacă ai aşa ceva. Suficient de simplu? Fă pizza mâine, sâmbătă, apoi trimite pozele şi povestea. Fiecare participant va beneficia de propriul lui articol aici, pe blog. Premiem cea mai apetisantă şi mai inteligentă pizza cu o invitaţie pentru două persoane la concertul Voltaj, de la Polivalentă, de joia viitoare. Ce zici, facem pizza? Desigur, tot mâine coc şi eu ceva care măcar să semene cu o pizza :) Start! (un strop de inspiraţie, dacă e nevoie)

Am picat lângă oala cu supă exact când se apucau @gabi_m, @adrianciubotaru şi @SimonaStanescu de treabă. Şi cum la făcutul ei nu participasem, am zis să dau o mână de ajutor măcar la vândut. S-au adunat puţin peste 700 RON, adică teoretic vreo 70 de supe s-au vândut trecătorilor, cu strigături dintre cele mai variate.

„Să se dea numai câte-o supă, să ajungă la toată lumea!”

„O supă la vremea ei face cât zece femei!”

„Ce e supă, ca supa trece…”

„Supă şi demnitate!”

„Nu sta supărat, ia o supă şi trece!”

„O supă pentru fiecare!”

„Mai e supă? Vreau şi eu o supă caldă!”

Ar fi simplu să spunem că Streed Delivery este un proiect de cultură citadină, care se desfăşoară pe 12, 13 şi 14 iunie pe strada Arthur Verona, aflată în Bucureşti, perpendicular pe Bd. Magheru, între Cărtureşti şi Cinema Patria. Ar fi la fel de simplu să spunem că la Streed Delivery se întîmplă artă de stradă, teatru, muzică sau alte ateliere experimentale, că se poate bea o bere sau se pot citi benzi desenate atârnate pe pereţi. Ar fi mult prea simplu.

Strada pietonală, adică închisă tot weekendul traficului auto, plină de oameni care se exprimă public într-un fel sau altul este o poveste spre care românii privesc cu jind încă de pe vremea când oraşele din transilvania şi nu doar ele aveau ceea ce ei numesc Corso. Nu cred să fi existat vreun candidat la vreuna dintre primăriile bucureştilor în ultimii 20 de ani care să nu fi inclus pe lista de promisiuni dure ale campaniei electorale facilitarea acestui spaţiu dedicat artelor şi comunicării de toate felurile. Nu doar un weekend sau două pe an, ci în fiecare săptămână, aşa cum se întâmplă, de fapt, prin alte părţi.

Am primit o invitaţie şăgalnică, de la un omuleţ care mie mi-e drag tare. Dau forward, poate veniţi şi voi.

Dragi copii mari si mici,

Cu mare drag va invitam sa ne amuzam impreuna timp de vreo ora pe seama unui personaj pe nume „Niciodata Vreodata Destul” ce se va juca in piesa pentru copii cu acelasi nume, inspirata din cartea pentru copii cu acelasi nume, ce se va lansa, cu aceasta ocazie, in lumea mai mult sau mai putin larga…

Cand: 1 iunie, ora 18:30
Unde: Ceainarie, Carturesti, Magheru, Bucuresti
Ce: Lansare de carte/Spectacol de teatru pentru copii, „Niciodata Vreodata Destul”
Cine: Maria Ellis (scriitoarea) – narator, Vera Linguraru (actrita) – N.V. Destul, Gabita, canarul Matei

Cum nu exista limite de varsta nici in sus nici in jos, va asteptam cu prieteni si familie de toate soiurile si varstele si va rugam frumos sa dati mai departe invitatia catre oricine credeti ca s-ar bucura de un asa eveniment. Promitem cel putin cateva rasete. Intrarea este, desigur, libera.

Cu drag,

Maria Ellis si
N.V. Destul