Posturi cu tagurile: "gastronomie"

Nu e prima propunere de „chiftele americane” pe care o veţi găsi aici, dar pentru caserola de joi am recurs la domnul pui. Burgeri de pui, dreşi cu miresme iscusite şi deloc generatori de tevatura presupusă de unii atunci cînd vine vorba de grătarul de pe aragaz. O mai spun o dată: nu e musai să-ţi explodeze bucătăria atunci cînd decizi să pui la treabă tigaia-grătar. Dacă mai are şi teflon, deja totul de vine joacă de copii. Hai să vedem un burger de pui, cu explicaţii şi imagini concludente.

Am început de ieri pregătirile pentru puiul dospit în ierburi, ca să aibă timp să se parfumeze o zi întreagă, cu o grădină întreagă de verzituri stîlcite cu eleganţă în mojarul de piatră. Astăzi, orătania e numai bună de ascuns în cuptor şi de combinat cu sparanghel opărit în zeamă de carne şi sos de smîntînă subţire, piperat cît să nu pară doar o joacă de copii. Încheiem povestea începută ieri, cu poze şi explicaţii.

E vorba despre un pui care ar trebui să stea liniştit, în ierburi şi mirozne, vreo 24 de ore. De-asta prefer să vă spun de azi cîteva vorbe, în cazul în care vă trece prin minte să-l puneţi la treabă. În primul rînd, cum transformi un pui întreg într-un fluture? Mai pe româneşte: cum faci un pui la cuptor să stea în tavă aproape întreg, dar mai „plat” decît atunci cînd îl pui la rotisor? Tot nu m-am făcut înţeles. Treaba stă cam aşa: îi tai cu foarfeca de bucătărie tot spatele, de la tîrtiţă şi pînă la gît, pe ambele părţi laterale. Tăiature te va ajuta (pe tine) să-l presezi mai bine în tavă şi pe el să se coacă mai repede şi mai bine. După ce am făcut asta, m-am ocupat de grădina din mojar.

Despre andive, toată lume şi toate sursele de documentare vă vpr spune că sînt sănătoase şi bune pentru organism. Sînt întrutotul de acord cu aceia care spun că varianta cea mai bună în care poţi mînca andive este cea naturală, crudă. Am primit de curînd sugestia unei salate pe care stomacul o primeşte cu mare bucurie, mai ales după o perioadă în care i-am dat mult de lucru. Andive cu brînză, într-o variantă foarte simplă şi parfumată. Mai jos, cu tot cu poze.

Unii vor spune că asta e un pic prea de tot. Să te cari cu supă la serviciu? Am văzut lucruri şi mai şi la viaţa mea, aşa că hai să nu exagerăm. E xistă o grămadă de variante în car epoţi transporta o supă de-acasă pînă la birou, de la clasicul borcan bine închis şi pînă la recipientele speciale, termoizolante, în care firmele de catering livrează aşa ceva. Supa de astăzi e o cremă suficient de groasă cît să se transporte bine chiar şi într-o caserolă de plastic, cu capac. E mai simplă decît, probabil, au crezut unii dintre voi, aşa că nu-mi fac probleme că n-aţi reuşi s-o „executaţi” cel puţin la fel de bine ca în povestea de mai jos.

Aşa cum promiteam, vinerea vom publica preview-uri şi liste de ingrediente pentru propunerile caserolei din săptămîna următoare. De data asta, doar trei. Că, deh, orice proces de reorganizare e mai lent, mai ales cînd mai ai şi alte lucruri de făcut. Aşadar:

PUI NĂRĂVIT LA IERBURI ŞI SPARANGHEL

• Pentru 5-6 porţii: un pui întreg (în postură de fluture, despre care vom vorbi la momentul oportun), o legătură de sparanghel, zeamă de carne de pui şi o grădină întreagă: pătrunjel, mărar, busuioc, măghiran, ardei iute proaspăt, zeamă de lămîie, boia de ardei, coajă de lămîie, sare piper. Cînd vom detalia, vom avea şi poză cu toată grădina din mojar.

Pe fast forward şi într-o manieră light, de frica weekendului care pentru unii s epoate anunţa bogat în complicate hăcuieli gastronomice, caserola pentru vineri este gazda unei salate simple şi bogată în culori, aşa cum am mai văzut pe-aici. Personajul principal este Chorizo, prea cunoscut ca să mai dăm explicaţii prea savante. Toată întîmplarea, ceva mai jos. Mîine, în jurul orei 16.00, voi publica un preview al propunerilor de săptămîna viitoare. Veţi găsi aici ingredientele şi cantităţile fiecărei variante. Asta în cazul în care decideţi să alegeţi vreuna dintre ele şi faceţi cumpărăturile în weekend.

Zău dacă le-ar fi trecut vreodată franţujilor prin minţile lor…speciale că un quiche poate beneficia de atîta culoare locală fie chiar şi printre prietenii de la ţara-soră a cote de mer noar. Rîrîiţii au avut, însă, dispoziţia creativită şi practică necesară să facă din quiche un fel de platformă gastronomică atît de lesne customizabilă, că doar de ingrediente neaoşe să nu duci lipsă, în rest totul vine de la sine. S-o facem, deci, ca la Buzău, pentru caserola de joi.

De marţi pe miercuri, cu mari şanse de caserolă împachetată cu drag, încă de marţi seara. Parcă prea multă perpeleală în tradiţionalele chiftele drese cu miez de pîine, usturoi şi alte „curvăsăreli” şi scăldate apoi în tigăi cu ulei încins. Chifteluţele de aici sînt ceva mai paşnice cu stomacul şi parcă mai pregătite să se aşeze lîngă o porţie bună de spaghete. Pentru mai multe detalii şi imagini

O punguţă sau o tavă cu ficăţei de pasăre te scoate adesea din bucluc atunci cînd n-ai prea mult timp de stat în bucătărie şi vrei, totuşi, să găteşti ceva cald. Sînt destul de multe variante în care-i poţi pregăti, însă astăzi prăjeala înăbuşită din tigaie primeşte vizita nobilă a unui sos de brînzeturi ceva mai fine. Ficăţeii „preşedintelui” merg de minune şi în caserola pentru prînzul de la serviciu, mai ales dacă v-aţi luat bon de ordine la cuptorul cu microunde.  Considerăm azvîrlită mănuşa zilei de marţi, că timp aţi avea berechet pentru eventuale cumpărături. Mai jos, detalii şi foto.