ZI DE HAMBURGERI
Weekend-ul trecut am executat, la misto, citiva hamburgeri conceputi de la cap la coada in cunostinta de cauza. Au avut un asemenea succes, incit am primit cereri si ovatii intru repetir.
COMPOZITIA.
Vorba veche, din BD-uri: „Ce avem noi aici?” Ei bine, da, oare ce avem noi aici? Avem un kilogram de carne tocata si dreasa pentru ceea ce, in aproximativ doua ore, vor fi citiva hamburgeri despre care stii precis ce contin, pe care ii frigi exact cit si cum ai chef, pe care ii aranjezi in ce combinatii vrei tu. Asta, desigur, cind ai chef de asa ceva si parca variantele din comert nu ti se par chiar tentante. Inainte de a ajunge Muma Padurii junk-food-ului, hamburgerul s-a nascut pe un gratar, intr-o bucatarie obisnuita, din ingrdiente identificabile, care cu siguranta nu contineau resturile de la 30 de vaci, ok?
Cum ziceam: 1 kg de compozitie. Carnea este jumatate porc, jumatate vita. Carne „de lucru”, adica nu vreo minunatie de pulpa sau de muschi file. In hamburger nu se ineaca nimeni daca mai da peste cite-un zgirci, peste cite-o pielita. Atita vreme cit ai ales carnea in cunostinta de cauza si ea a fost tocata sub ochisorii tai hulpavi, totul e ok. Am framintat-o bine cu: sare, piper, oregano, cimbru, patrunjel, un praf turcesc pentru pastrama (nu stiu cum e botezat, l-am luat vrac din Salonic). Deci mai nimic mirobolant pina acum, nu? De preferat ar fi sa amestecam cu mina curata, ca sa fim siguri ca toate miresmele sint bine distribuite in toata carnea, ca sarea s-a topit (mai ales daca folosim sare de mare, grunjoasa). Inainte de ultima framintare am stropit regeste cu sos Worchestershire, prietenul nedespartit si nobil al vacii.
Acum eu sint dator o explicatie. In general, hamburger-ul inseamna vita. Numai ca, unii stiti deja, vita doar ea de capul ei tinde sa devina cam batoasa si distanta dupa prepararea tocaturii. Amestecul cu porc ii va permite burgerului sa ramina, cit de cit, suculent si fraged. Worchestershire il va aroma cit sa te impresioneze in spiritul nobilei vaci. :D
Am impartit compozitia finala in zece mingi de dimensiuni cit de cit egale. In timpul formarii „bilelor”, carnea este para-amestecata, deci puteti fi siguri ca aromele se imprastie in mod judicios. Apoi am aplatizat fiecare minge, incercind sa pastrez la margini o forma cit de cit regulata. La operatiunea asta e posibil ca marginile sa se rupa, semn ca a intervenit vreo pielita. Nu-i bai daca le lasati asa, dar perfectionistii pot repeta operatiunea pina ce marginea este continua. Burgerii aplatizati sint acum asezati pe folie si acoperiti cu o alta, lipita pe carne. Ei bine, astfel captusiti vor sta in frigider vreo doua ore, in care vor capata consistenta potrivita pentru gratar. Ideal ar fi sa-i lasam macar vreo patru-cinci ore, dar ne-am trezit tirziu si ne e foame :D.
Revin curind cu poze, episodul de pe gratar si, desigur, finalele de sulita, in combinatii diverse.
GRATARUL.
Cam asa aratau burgerii mei dupa doua ore si ceva de stat in frigider, impaturiti in folii de plastic. Adica destul de pregatiti sufleteste sa-si ocupe locul pe gratarul incins, dar nu foarte incins. Sa nu uitam ca stau la bloc si ca, in general, ma feresc de prea mult fum chiar daca am o bucatarie destul de mare. Burgerii de astazi sint destul de subtiri, insa in cazul unora de gorsime dubla, poti ascunde in ei bucatele de briza (de preferat cascaval sau mozzarella) peste care dai, ca din intimplare, cind musti din el.
Dupa care a inceput povestea de pe gratar. Aproximativ cinci minute pe fiecare fata, cit sa nu se arda si sa nu se usuce. Dupa cum veti vedea, in unele cazuri am pus rondelele de ceapa in timpul frigerii, iar feliile de cascaval s-au topit suficient in ultimele doua minute de stat pe gratar. Jur, thumb-urile de mai jos isi merita clic-ul cu prisosinta.
FINALUL.
La „asamblare” si-au mai dat concursul maioneza, ketchup, inele de ceapa, castraveti murati, rondele de rosie si niste oua la un moment dat. Varianta de mirodenii s-a simtit din plin in carne si pot sa ma declar satisfacut. Audienta – in extaz. Primul din stinga e Neplacutu’, care a refuzat sa ia o forma cit de cit prietenoasa din cauza unei asezari anapoda a ingredientelor. Da’ s-a mincat, n-a fost o problema.
si dacă adaugi lângă ei doi-trei cartofi fierţi pe jumătate şi apoi copţi pe cărbuni, sub chiftele….şi o salată din buruieni, castraveţi, spanac crud şi roşii, stropită cu zeamă de lămâie şi ulei de măsline….pfoai!
ca nu zici rau, boierule, dar sa coci matale pe carbuni, acolo unde te invidiez ca ai loc de asa ceva. acilea, intre betoane, e mai complicat. cu salata e mai fezabil, dar o sa incerc niste „montaje” mai apropiata de natura „fast food” a burgerului. stii tu, in stilul Udrea: „omnia mea mecum porto” :))
poti să foloseşti cuptorul pentru cartofi, serios. îi stropeşi cu puţin ulei (după ce i-ai curăţat de coaja în care au fiert aproape de tot), îî condimentezi cu sare şi piper şi-i dai în cuptorul încins, cu uşa uşor deschisă. să vezi ce crustă răcească li se face pe spinare, roş spre brun, crocant afară dar nu să-ţi rupi dinţii, pufos şi fierbinte în miez… :-)
am notat, merci de pont. next time.
will you be my wife? :D
adevarul e ca arata de-ti vine sa-i mananci!
hehehehe… sint comis deja, da’ eu tot mai sper sa punem la un moment dat de o bucatareala in grup, cu mai multi gurmanzi ce ma viziteaza. acum, ca a venit si Hadean, deja putem s-o dam in festivaluri.
adevărul e că mă tot înghionteşte ideea unei mari întîlniri gastronomice, cu oale, cratiţe şi tot ce mai trebuie. se mai întîmplă prin ţară dar nu aşa cum mi-ar plăcea mie.adică se întâmplă pentru profitul organizatorului şi prea puţin „for the good of the game”. dar lasă, cresc eu mare:-)
eu pot sa fiu in juriu? promit sa gust din toate cu constiinciozitate! ;)
Si pe mine, Adi. Refuz sa ma plimb pe la evenimente publicitare girate de Chisu si altii de teapa lui. Hai s-o facem zonal, in dpua-patru puncte strategice, vedem cum iese si ne mai gindim. Cred ca tu poti acolo, eu gasesc oricind variante aici. In plus, stiu destui care s-ar dizloca spre Ardeal, Moldova sau Dobrogea pentru o astfel de experienta. Spre Dobrogea am ceva conexiuni, in Moldova mai putin, dar mi-as pune mintea. In fond, odata ne punem porbagajul la cazna, ca povestea e despre intilnit oameni, mincat, baut, imprietenit, muzichit si asa mai departe.
să ştii că mă gândesc serios la asta. acum sunt oarecum „între două ape” în sensul că e posibil ca în câteva (puţine) săptămâni să mă mut din oradea dar rămân în ardeal.am câteva idei şi o să ţi le povestesc într-un mail mai pe mâine dimineaţă.
zi faină.
sint numai ochi si urechi.