Caserola de săptămîna asta începe cu o propunere libaneză şi foarte vegetariană. Păi da, că de mult nu ne-am despărţit de carnea doamna şi poate că gusturi mai sensibile poftesc la o caserolă mai pe placul domniilor lor. Megadarra conţine linte şi orez cu bob lung, e puţin condimentată de la infailibilul turmeric (sau “all spices”) şi îndulcită, mai mult de suprafaţă, cu ceapă confiată. Hai să vedem ce-o mai fi şi asta. (clic foto pentru detalii)
Ciobănesc, cum s-ar zice, deşi cele două feluri de brînză ce-l caracterizează nu cred că sînt suficiente pentru a-l califica drept alcătuire pur mioritică. Astăzi punem în caserolă o pregăteală oarecum barbară prin construcţie şi compoziţie, deşi bulzul clasic a mai primit o variantă ceva mai complicată şi mai indigestă în ultimii ani, prin bunăvoinţa poftelor ostoite în bucătăriile citadine. (clic foto pentru detalii)
Oare “alivenci” o fi cu totul defectiv de singular? Asta ar fi o premieră pentru prînzul din caserolă. Pe lîngă faptul că e prima propunere ce conţine carne de porc. Om vrea noi să ocolim subiectul ăsta, dar trebuie să ţinem cont şi de poftele acelora care, măcar o dată la cîteva luni, calcă în păcat, peste pragul primitor al veselului Ghiţă. De data asta, puţin piept la grătar, cât să se împace cu alivencile brînzoase şi mălăioase, făcute ca la stînă. (clic foto pentru mai multe detalii)
Jamon Serrano. Una dintre cele mai delicate şi mai nobile întruchipări ale cărnurilor iberice preparate cu pasiune şi pricepere meticuloasă. Ce sosuri complicate? Ce marinate savante sau prăjituri cu structură geometrică spaţială? Prepararea jamboanelor după metode spaniole îmi pare una dintre încununările supreme ale priceperii gastronomice. Astăzi, o salată cu moţ, doar pentru că e marţi şi nu ne pasă de superstiţii. (clic foto pentru detalii)
Prînzul din caserolă revine cu o variantă de muşchi de viţel fraged, de data asta într-un sos foarte simplu şi fără pretenţii. Practica ne demonstrează din ce în ce mai clar că, de fapt, a şti să prepari un muşchi de vită este mai puţin important decît a şti să-l cumperi. Desigur, marinatele au rostul lor, timpul de preparare şi temperaturile nu sînt deloc de neglijat. Dar dacă ai ales o bucată bună de carne, mare parte din eventualele probleme din bucătărie dispar ca prin farmec. (clic foto pentru detali)
Azi stau goală şi impudică, în scurgătorul de vase. Domnu’ e plecat, mi-a lăsat vorbă să vă zic că azi, dacă tot e vineri, poate găsiţi una dintre variantele de pe vremea cînd eu nu eram nici în proiect. Poftă bună, indiferent de situaţie :)
Caserola este stăzi e pe fast forward, joia e un fel de promo pentru vineri, aşa că executăm cu aripioare de pui opărite şi apoi rumenite în tigaie, apoi tăvălite prin cel mai gustos praz călit cu puţin unt şi zeamă de carne. Simplu? Este. Ieftin? Veţi vedea mai jos. Rapid? Cam cît ai zice “praz”. Unde mai pui că prazul e un fel de ceapă mult mai nobilă, care-şi dă mai puţine “aere” şi poate sta pe post de garnitură caldă lîngă o mulţime de companioni de nădejde. (clic foto pentru detalii)
Nu m-am putut abţine. Celebra piesă Beatles mi-a sunat în cap de îndată ce am definit “au gratin” în dispoziţia mea culinară de aseară. Ciuperci mari şi sănătoase, puţină costiţă afumată, tăiată subţire, “a l’italien”, cîteva cubuleţe de caşcaval afumat, un sos de smîntănă fină şi, peste toate cele, o mînă de ceapă verde, colorînd turbat toată povestea. (clic foto pentru detalii şi mai multe imagini)
Alelei, oştenii mei, că n-aş fi ştiut să răspund în urmă cu o oră la întrebarea “în seara asta ce gătesc?”. M-am limitat, din nou, la ce am găsit în frigider, în cămară şi prin amintirile sau impresiile surselor ce mă-nconjoară. Puiul cu parmezan e o structură nobilă, dar aproape banală cînd vine vorba de alcătuirea lui ca sursă de fericire într-o zi ce nu e nici început şi nici sfîrşit de săptămînă. Măcar de-am şti o treabă… Piept de pui, sos de roşii, brînză bună şi un truc minuscul, care vă va schimba ideea de şniţel de pui. (clic foto pentru detalii)
Cu file-ul de viţel nu-i de glumit. Carne pretenţioasă, care cere pricepere la cumpărat, o sursă de încredere şi ochi antrenat. Să aibă fibra măruntă, culoare deschisă, un roşu trandafiriu, nu prea întunecat, să fie moale la atingere. Prima propunere din caserola lunii februarie tăvăleşte cîteva rondele de muşchi fraged în corpolenţa unui vin sicilian sec şi tînăr, care m-a dus cu gîndul la spiritul neiertător al “executorilor” delegaţi de Mafia să-şi recupereze datoriile mai degrabă “the hard way”. Clic foto pentru detalii.
Design realizat de
Cele mai voi