Posturi cu tagurile: "consumabile"

Clipul despre care vorbeam aici a fost retras de pe YouTube. Nu stiu cind si nici daca in urma vreunei sesizari trimise de unul dintre „personaje”. Da’ eu zic ca e bine.

Era un banc destul de vechi, posibil sa-l stiti. La un schimb de experienta se intilnesc muncitorul japonez si muncitorul romanez. Si, prietenos cum il stim, muncitorul roman il interpeleaza fara fasoane pe japonez: „Bai, fraticule, am auzit ca voi sinteti cam disperati pe munca, asa… Adica zice lumea ca munciti ca niste cretini, non-stop, fara sa va bucurati de viata. Asa e?” Japonezul zice „Ei, nici chiar asa…muncim, dar nu chiar cum ai auzit dumneata. Noi muncim noua ore. Trei ore muncim pentru noi. Trei ore muncim pentru imparat si trei ore – pentru Japonia. Insa astea noua ore muncim in credinta, cu daruire si atentie. Dar de ce intrebi? La voi nu e la fel?” Gicu isi da basca mai spre ceafa si raspunde: „Bai, Jiu-Ji-Tzu, la noi nu e chiar asa. Noi muncim trei ore pentru noi, imparat n-avem si de ce pu*la mea sa lucram pentru Japonia?!”.

Ca tot veni astazi vorba de slide-show-uri. Nu sint fotografii foarte turistice, sint mai degraba de mood. Sint din 2006, dar nu am apucat pina acum sa fac o selectie, cit de cit.

| View | Upload your own

Din galeria marilor bucatari ai umanitatii.

| View | Upload your own

Citind acum romanul lui Mihai Gainusa, simt ca imi lipseste ceva. Cartea asta e scrisa pentru a fi vorbita si/sau filmata. Sint abundente replicile si „secventele” care, doar scrise, beneficiaza de un impact mult mai redus decit daca le-ai fi auzit in „cronica” sau daca le-ai vedea dramatizate cu mai multe personaje. O meteahna „profesionala” sa-i zicem. Dupa citeva capitole, risc sa ma plictisesc de Marean si astept cu nerabdare sa apara si alte personaje.

Nu stiu voi, dar eu sigur ma trezesc aproape in fiecare dimineata cu un cintec in cap. Din pacate nu mi se intimpla ca lui Paul, care a visat „Yesterday” si caruia ii era teama ca a auzit-o in alta parte. Citeam undeva ca prima varianta a fost ceva cu „Scrumbbled eggs, oh, my darlin’ how I love your legs…” Asa ca rezultatul muncilor mele nocturne auditive poate deveni bun de dat si altora. Astazi – din OST „Moulin Rouge”, „Come What May”. Nu e chiar de start-up, da’ merge.

Nu cred ca mi s-a parut si nici ca sint un mic bulangiu ofticos. E cam nasol. De la logo pina la prestatie. Pentru a zugravi kitsch-ul de televiziune astfel incit sa para masticabil pina si de catre cititorii inversunati de filosofie, ai nevoie de specialisti de calibru, pe care Prima nu-i are. Asa ca de data asta broderiile si mileurile trase la croseta rinjesc de le vezi tartrul si cariile. Din pacate, Oprah e din nou Floarea Din Gradina, cu reminiscente de spectacol de varietati si brigazi artistice. Intreaga dantelarie parca incearca sa-ti scoata ochii pentru a te face sa pricepi cu forta ca „ba, e pentru femei proaste, inculte, care s-ar uita la Teo chiar daca ai aseza-o pe un ciot de copac, intr-un magazin de nasturi!”. Si nu cred ca e chiar asa.

Azi-noapte am primit un link de YouTube, aproape in acelasi timp, de la doi oameni care nu au nici o legatura unul cu celalalt. Sint curios pe cite „bloguri” de limba romana va fi de gasit embedded pina la sfirsitul saptaminii. Probabil ca o stiti deja, o noua melodie in portugheza, cu asemanari fonetice deja clasice…

Later edit: exact, s-a intins ca o pelagra. Cel mai lame mi se par aia care l-au pus explicind ca, in portugheza, „pula” inseamna „a sari”… Deci demersul era lingvistic, tata…

Voi ati observat cit sintem noi de mincinosi, de necinstiti, cind vine vorba despre subiecte sau apucaturi intrate intr-o zona conjuncturala nefavorabila? Intr-o discutie de grup, nimeni nu se uita la zero teve. Toate raspunsurile vin din zona „ce timpiti! mai bine i-ar inchide, timpesc lumea cu subiectele lor aberante!”. Daca in secunda urmatoare deschizi un subiect oarecare, sa zicem elodia, ramii surprins de cite amanunte detin aceiasi indivizi, de plaja personajelor implicate in subiect si de claritatea cu care si-au format deja propriul punct de vedere asupra temei. Ei nu s-au uitat-uitat la otv, au inmagazinat toate aceste cunostinte in dulcele stil clasic al zapping-ului. A, deci te uiti la Dioaconescu? Nu, ma, esti nebun? Am stat citeva secunde, cit era publicitate pe Viasat Explorer…

De cind smochina asta afectata nu mai conteneste sa-i numere in gura mare odraslei banii de tampoane si demachiant, ma bintuie accese de rime „parazitare”. Papusica mica a absolvit de curind ceva studii superioare, insa ii declama urlat mamuchii cum ca „in ziua de azi ai nevoie de pile ca sa faci rost de un giob, nu mai e ca pe vremea ta, cind iti dadea Statul de lucru!”. Daca smnochina ar fi fata de comitet, i-as suna la soneria ei cu gingal belz (pe care n-o schimba in tot anul, de-mi aduc mereu aminte de parintii lu’ prof Gorea, din „Filantropica”) si cu o mina in cur si cu una blocata pe buton i-as urla in gura mare ca „fie-ta minte de face apele piftie, tanti, fi’n’ca la ora asta in Bucuresti unii le-ar da de lucru si la morti daca ar mai putea, saracii, sa serveasca vreo cauza!”.

Balcizele se cearta cu fereastra deschisa in bucataria aflata in congruenta cu biroul meu de-acas’, unde fierb eu in suc propriu ierburile care ma vor face Bashtan in BashHamas, unde imi potrivesc cuvintele dupa ceasurile mai ruginite sau mai shmensi fensi ale facerilor narative. A mica e urgie, mai ales cind isi proclama independenta flasca, inmuiata zilnic in ciorba si piftelele strunjite de batirna doamna. Care nu-i chiar asa batirna, da’ nici cu indulgenta siffredica nu mai poate trece drept o MILFa. Uneori ma dezradacineaza cu totul din urzelile-mi natingi si ma exileaza cit mai departe de peretele ce urla fugarindu-mi cuvintele.

Asa, si ziceam de puseele rimate „parazitar”. Azi am carat dupa mine „tu urli la fie-ta ca-i figuranta,/ca baga doar pizza al forno/eu va dau volumul maxim/cind ma uit la filme porno”. Care io nu m-am uitat niciodata. Antidoate, mai jos.