FARA CAP SI FARA COADA

Citind acum romanul lui Mihai Gainusa, simt ca imi lipseste ceva. Cartea asta e scrisa pentru a fi vorbita si/sau filmata. Sint abundente replicile si “secventele” care, doar scrise, beneficiaza de un impact mult mai redus decit daca le-ai fi auzit in “cronica” sau daca le-ai vedea dramatizate cu mai multe personaje. O meteahna “profesionala” sa-i zicem. Dupa citeva capitole, risc sa ma plictisesc de Marean si astept cu nerabdare sa apara si alte personaje.