Posturi cu tagurile: "consumabile"

Te-ai plictisit de vechea ta carpeta, arborata in semn de dragoste pentru frumos si bunastare deasupra recamierului? Moliile au dat atacul final dansatoarei cu tamburina sau platoului cu fructe si natura moarta? Consideri reproducerile cu pisici sau care cu boi drept un adevarat afront adus bunului simt? Acum ai ocazia sa-ti demonstrezi cunostintele si pasiunea pentru celebritati si oameni politici si sa le arati tuturor ca esti bine ancorat in istorie. O suta de celebritati intr-o singura carpeta!

Una dintre cele mai savuroase si mai proaspete salate pe care am incercat-o vreodata. Amestecul de avocado, surimi si rosii, de o simplitate aproape absurda, reuseste sa te ridice din cea mai adinca amorteala si din cel mai trist plictis gastronomic. Furata pe sest de la „one of my in-laws”.

Dupa un weekend bogat in tot felul de intilniri savuroase si motive gastronomice de incintare, va propun o varianta a unui adevarat edificiu culinar din categoria pastelor. Pentru unii, Lasagna poate parea o structura mult prea complicata care, odata gresita, iti poate strica tot cheful de alcatuiri bucatarelnice. Eu cred ca o Lasagna reusita la doua-trei esecuri e de natura sa-ti ridice vertiginos moralul de bucatar amator si pasionat. Pina si una gresita va primi aplauze pentru savoare, pe care este aproape imposibil sa o ratezi.

Familia Lucescu Sr. a prinzit simbata intr-unul dintre restaurantele bucurestene din zona Herastrau. Un fapt de-a dreptul banal daca ocazia n-ar fi fost pigmentata din belsug cu discutii in gura mare despre bani, case ori pantofi. Finalul a fost rezervat replicilor tandre: „Hai ca esti proasta…ti-am zis ca esti proasta?”

Simbata dupa-amiaza. Restaurantul e plin si, din pacate, prindem tura „proasta”, adica aceea cu un sef de sala cam lenes, cam impleticit si cu bucatarul rasolist. In tura cealalta ma simt excelent de cum pun piciorul in restaurant. „Seful” stie sa zimbeasca, te tine minte, stie ca vii pentru ca verifica din timp lista de rezervari si de cele mai multe ori te intelegi cu el din priviri atunci cind faci comanda. Stie exact ce sa-ti recomande si atunci cind mergi pe mina lui rar se intimpla sa pleci nemultumit. El isi lucreaza bine bacsisul. Celalalt parca abia asteapta sa scape de tine.

Aparitia familiei Mircea Lucescu da nastere rumorii si tevaturii obisnuite. Capete intoarse, priviri fixate, fiori extatici printre pasta si vitello. Ghinionul nostru, ospatarul lor va fi cel care ne serveste si pe noi. Atentia lui va fi de-acum acaparata de oaspetii speciali, serviciul la masa noastra va intirzia, insa noi nu ne propunem sa ne enervam. Mai mult, spectacolul este abia la inceput, asa ca dupa-amiaza se anunta interesanta.

Sint unele lucruri pe linga care treci zilnic fara sa le observi ciudateniile sau amanuntele care le pot face interesante. Trebuie sa ti le arate cineva ca sa iti dai seama de adevaratele lor atribute demne de observat. Asa cum se intimpla si in imaginile de mai jos, reprezentind ghiseul registraturii de la sediul central PNL. O fereastra mica si foarte adinca, in care poti intra lesne pina la briu cind iti intinzi petitiile catre functionarul de la birou, in gardul mai degraba demn de o fortareata. De remarcat perdeluta cam traditionalista pentru o gindire liberala…

Do the five day drag once more,
Know of nothing else that bugs me
More than working for the rich man,
Hey I’ll change that scene one day,
Today I might be mad,
Tomorrow I’ll be glad,
I’ve got Friday on my mind…

Ma provoaca o cautare lenesa din Google, „rimele zilei”.

silei, vilei, bilei, milei, Lilei, zambilei, rotilei, pastilei, filei, pilei, abilei, argilei, chilei, civilei, camilei, camarilei, copilei, gorilei, flotilei, fibulei, canulei, grilei, labilei, huilei, mandibulei, navalei, nivelei, vocalei, virilei. Mai sint?

„Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin. Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi – tot cu blugi. Nu-i nimic – ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.

Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4×4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati. A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat

Am atitea fantome prin toate buzunarele, incit uneori ma intreb ce m-as face daca m-ar bintui toate deodata. Au bunul simt sa iasa pe rind si sint toate atit de batrine si de obinsuite cu mine, incit nici nu se mai obosesc sa incerce a ma speria. Unele au renuntat la prerogativele de fantome in adevaratul sens al cuvintului, sint mai degraba niste cutii goale de conserve, uitate in propria rugina si rinjind timp prin deschizatura neregulata a capacelor. Altele sint inca in putere si ele stiu, natingile, ca un simplu bu-hu-hu mi s-ar parea doar o copilarie.

Sau cel putin asa inteleg eu din pozele de mai jos.