LASAGNA

Poate parea una dintre cele mai complicate structuri si compozitii in ceea ce priveste pastele gatite, insa tocmai aceasta complexitate o transforma intr-un exercitiu tentant pentru bucatarii amatori si foarte pasionati. Faptul ca solicita ceva mai mult timp sau o serie mai larga de ingrediente nu poate fi un impediment pentru aceia care vad in gastronomie in primul rind un stimulent creativ sau o metoda extrem de placuta de relaxare. Cit despre savori si parfumuri… Sa purcedem, asadar.

Pastele. Sint late, dreptunghiulare, se gasesc mai peste tot si multi producatori autohtoni de paste fainoase le produc in ultima vreme. Deci oferta este destul de variata, de ales dupa incredere, buget sau simpatie fata de brand. Cu cit arata mai bine, sint mai galbioare si mai netede, cu atit mai bine. Barilla are inclusiv un sortiment cu vegetale, foile fiind de un vernil incintator. Au in compozitie spanac si sint ceva mai plapinde, fierb mai usor. Insa, indiferent de sortimentul pe care-l alegeti, asigurati-va ca sint in termen si ca au o culoare care va va incinta, desigur, in farfurie.

Sosul Bechamel. Am mai scris despre dumnealui, asa ca repet pe scurt operatiunea. Intr-o cratita curata (preferabil una dedicata sosurilor albe), la focul cel mai mic cu putinta, se topeste o treime de pachet de unt. Incet, fara sa fiarba, fara sa se arda. In untul topit se incorporeaza cu o spatula de lemn (preferabil) o lingura si jumatate de faina. Aici fiecare opteaza pentru cantitatea de faina, insa daca nu va doriti un Bechamel de consistenta ciulamalei, grija mare la capitolul asta. Faina se amesteca incet, pina ce compozitia devine o pasta aurie, fara cocoloase. Pasta din cratita se desface incet, cu lapte, aproximativ jumatate de litru. Se adauga treptat, amestecind permanent in cratita. Dupa incorporarea laptelui, sosul ar trebui sa aiba consistenta unei smintini ceva mai slabe. E momentul sa adaugati 2-300 de grame de cascaval ras. Ar fi bine sa alegeti un cascaval cit mai natural cu putinta si, desigur, cascavalul preferat. Fulgii de cascaval se adauga in sos, amestecind pina se topesc si se incorporeaza. Daca sosul vi se pare prea gros dupa incorporarea cascavalului, mai puteti desface cu putin lapte, insa compozitia finala ar trebui sa fie elastica si destul de bine legata. Optional, sare si nucsoara rasa.

Il Bolognese. La apelativul asta raspunde, in general, sosul rosu din paste si, desigur, Lasagna. Umplutura, sosul de carne, stratul consistent dintre foile dreptunghiulare. Cred ca pina acum am citit zeci de retete diferite de Bolognese, deci, asa cum mai spuneam si cu alte ocazii, important este cum il vrei tu si cum il adaptezi la ce ai in frigider. Va propun in continuare una dintre variantele mele. Doi catei de usturoi mai mari, curatati si crapati intregi sub lama cutitului lat. Doua cepe medii, taiate pe lung. Un ardei mare, rosu. Doi ardei capia rosii. Doi ardei capia verzi. Un ardei gras verde, potrivit. Ardeii ar trebui copti si curatati de coaja. In principiu. Dar daca preferati legumele proaspete in detrimentul celor din conserve, probabil ca nu se va ineca nimeni cu o coaja de ardei. Toti ardeii – taiati in fisii nu prea lungi. Citeva ciuperci, din cele care va plac mai mult. Trei morcovi curatati si dati pe razatoare. Trei-patru rosii potrivite, oparite si curatate de coaja. Sau, desigur, o cutie de rosii in bulion. O cana de suc de rosii. Un kilogram de carne tocata, de vita sau amestec cu porc, in favoarea mugetatoarei. Ulei de masline, sare, piper, salvie, oregano, busuioc…

Intr-o tigaie mare sau intr-un wok, puneti nu prea mult ulei la incins (desigur, de preferat uleiul de masline). Caliti ceapa si usturoiul cu putina sare, pina devin aurii. Adaugati ciupercile care, daca sint crude, ar trebui calite la foc mediu, macar vreo 15 minute. Adaugati toate legumele, ierburile si mirodeniile amestecind in tigaie, la acelasi foc mediu. Caliti fara capac vreme de minimum 20-30 de minute, amestecind din timp in timp. Cind toate legumele sint patrunse, puneti rosiile si sucul de rosii amestecind. Optional, puteti adauga acum si un pahar din vinul rosu preferat. Lasati compozitia sa fiarba inca aprox un sfert de ora, nu uitati sa mai zburataciti cu spatula prin tigaie, din cind in cind. Daca sosul vi se pare prea apos, lasati la fiert mai mult timp, fara a acoperi vasul. In cazul unei Lasagna vegetala, Il Bolognese poate fi acelasi, fara carne.

Modus operandi. Aveti nevoie de o tava dreptunghiulara, adinca de macar patru degete. Poate fi o tava metalica, din sticla termorezistenta sau din portelan gros. Daca tava este metalica si nu are teflon, ar fi bine sa o captusiti cu folie de aluminiu. Primul strat din vas este, de obicei, un polonic de Bechamel intins pe toata suprafata. Puneti primul strat de paste dreptunghiulare, asezindu-le una linga alta, fara a lasa spatii intre ele. Daca la capatul tavii nu intra o foaie intreaga, puteti acoperi aceasta zona cu o foaie taiata pina la dimensiunea necesara. Peste stratul de paste puneti un strat de Bolognese si unul de Bechamel, intinzind fiecare dintre souri cit mai bine pe suprafata pastelor. Apoi repetati aceeasi operatiune in functie de numarul straturilor de paste si de adincimea tavii. Pe ultimul strat de paste puteti pune fie ambele sosuri, fie doar Bechamel, in functie de aspectul final pe care-l preferati.

Si cam atit. Vasul cu Lasagna intra in cuptorul incins din vreme si se coace la foc mediu, intre 30 si 60 de minute. Verificati din timp in timp cu o furculita. Daca foile s-au patruns suficient, e clar ca Lasagna e gata. Lasagna vegetala se coace mai repede, deci e bine sa o tratati cu mai multa atentie dupa ce ati introdus-o in cuptor. Poate fi taiata in patrate sau dreptunghiuri de dimensiunea foilor, scoase din vas cu o spatula de o latime potrivita formelor taiate. Imaginea in sectiune va adauga bucuriilor gustative si o imagine foarte apetisanta, mai ales pentru aceia care se dau in vint dupa armonii structurale :). Nu uitati de parmezanul ras proaspat, in farfurie.

Sper sa va iasa.