CINE, MA, EU?

Voi ati observat cit sintem noi de mincinosi, de necinstiti, cind vine vorba despre subiecte sau apucaturi intrate intr-o zona conjuncturala nefavorabila? Intr-o discutie de grup, nimeni nu se uita la zero teve. Toate raspunsurile vin din zona „ce timpiti! mai bine i-ar inchide, timpesc lumea cu subiectele lor aberante!”. Daca in secunda urmatoare deschizi un subiect oarecare, sa zicem elodia, ramii surprins de cite amanunte detin aceiasi indivizi, de plaja personajelor implicate in subiect si de claritatea cu care si-au format deja propriul punct de vedere asupra temei. Ei nu s-au uitat-uitat la otv, au inmagazinat toate aceste cunostinte in dulcele stil clasic al zapping-ului. A, deci te uiti la Dioaconescu? Nu, ma, esti nebun? Am stat citeva secunde, cit era publicitate pe Viasat Explorer…

Daca in anii trecuti consumatoarele de telenovele nu mai conteneau cu relatarile si povestile despre ce au vazut ieri dupa-amiaza, cu propriile variante de scenariu, toate astea la un grad de implicare emotionala mai mult decit pronuntat, intre timp situatia s-a schimbat radical. In momentul in care si-au dat seama ca unii, chiar din apropiere, asimileaza consumul de telenovele cu resursele intelectuale scazute (sa zicem, impropriu, cu prostia), dragele de ele au inceput sa sufere in tacere. Discutiile din birou si din laboratorul de patiserie s-au rarit substantial, subiectul a devenit unul marginal, „nu ma mai uit, draga, decit foarte rar”. A existat si o faza intermediara, cind consumul frecvent era motivat declarativ in zona aspirationala de lifestyle. Nivel de trai, vestimentatie, bijuterii, masini etc. Numai ca acum se uita si tac. Factor care a erodat inclusiv audientele, intrucit multi au renuntat tocmai pentru ca nu mai puteau comenta public. Anul trecut, producatorii erau aproape convinsi ca telenovela a murit pentru Romania, dar apoi si-au dat seama ca doar productiile trebuie rearanjate si gindite din perspective noi. Si asa a fost.

Avem o gramada de subiecte care au devenit tabu din teama noastra de a nu fi catalogati altfel decit ne consideram noi si de a pierde puncte la prestigiul microsocial. In general nu vorbim despre sex din falsa pudoare, dar de multe ori doar de teama de a nu fi considerati perversi, scirbosi sau inferiori ca practici, dotari, palmares. Despre copii incetam brusc sa mai vorbim in momentul in care „ai celorlalti” par mai inteligenti sau mai dotati decit ai nostri. La fel despre masina, casa, pasiuni, magazinele in care ne facem cumparaturile. In America, la capitolul asta am putea vorbi despre mediul concurential menit sa te descurajeze si sa-ti aduca mereu aminte ca nu esti cel mai bun. Cred ca in Romania vorbim pur si simplu despre teama de a ne arata asa cum sintem si despre incapacitatea de a ne construi idealurile independent de vecini, colegi sau rude indepartate.

Pina si banalul horoscop a ajuns un subiect public cu dificultati de abordare. Pentru ca eu cred ca el contine doar prostii, e clar ca aceia care si-l citesc zilnic sint prosti, nu? Ce faci, fata, citesti horoscopul? Ei, pe naiba… Ma uitam asa, in treacat, sa vad ce mai mint astia, oricum nu cred ce scrie aici. Pentru ca, mai tirziu, la cafea, sa-ti dai seama ca respectivul a retinut exact ce i-au prezis „astrele”, pentru ca face referire la ceea ce a citit. Desigur, o face in gluma si oarecum dezgustat. Dar a retinut, nu?