TEO ARATA RAU (SI) LA PRIMA

Nu cred ca mi s-a parut si nici ca sint un mic bulangiu ofticos. E cam nasol. De la logo pina la prestatie. Pentru a zugravi kitsch-ul de televiziune astfel incit sa para masticabil pina si de catre cititorii inversunati de filosofie, ai nevoie de specialisti de calibru, pe care Prima nu-i are. Asa ca de data asta broderiile si mileurile trase la croseta rinjesc de le vezi tartrul si cariile. Din pacate, Oprah e din nou Floarea Din Gradina, cu reminiscente de spectacol de varietati si brigazi artistice. Intreaga dantelarie parca incearca sa-ti scoata ochii pentru a te face sa pricepi cu forta ca „ba, e pentru femei proaste, inculte, care s-ar uita la Teo chiar daca ai aseza-o pe un ciot de copac, intr-un magazin de nasturi!”. Si nu cred ca e chiar asa.

Habar n-am cum arata treaba asta la vomantica, intrucit n-am avut canalul asta setat pina prin decembrie anul trecut. Numai ca Prima, una dintre televiziunile romanesti care au experimentat cel mai putin divertismentul asta de platou cu invitati, s-a opintit din toti rarunchii pentru un rezultata care, deocamdata, imi aduce aminte de pionierismele de pe la sapte abece, din vremurile lor de glorie. Logo, scenografie, vestimentatie – valuri intregi de dantele si sclipici, pe culori moarte, neprietenoase, inconjurind personajul principal intr-o imagine picloasa, care-ti inspira saracie. Camere putine in platou, operatori de imagine plictisiti sau lipsiti de experienta, surprinsi deseori cu obiectivul prin frasini de catre un regizor de emisie fie beat, fie lipsit de interes. Platoul e prost antifonat, toata lumea are ecou, sunetul este si el vai de mama lui.

Teo? E simpatica, dar s-a cam matuit. Am simtit-o incordata si influentata catastrofal de nemultumirile adunate in ultimul an si, probabil, de faptul ca isi da seama ca nici aici nu are cel mai bun start. Mie chiar mi-ar parea rau sa nu-i iasa nici aici, dar am o presimtire.