În Nesebarul vechi, pe una dintre întortocheatele străduţe pe care jocul de soare şi umbre pare uneori pregătit cu multă minuţiozitate de o întreagă echipă de regizori de imagine experimentaţi.

Nu ştiu dacă e norocul lui Tuborg, al meu sau al pescăruşului, dar nu cred că asemenea potriveli apar prea des în calea unui aparat foto.

De data asta n-am mai făcut piaţa. După cîteva ture săptămînale consecutive, constat că în congelator nu prea mai e loc de „resturi” din săptămînile trecute, aşa că am decis să mă mişc în funcţie de ele. Săptămîna asta e un fel de periplu internaţional, printre propunerile „de suflet” ale cîtorva bucătari străini din restaurante bucureştene „haute cuisine”. Ne ajută „Secrete de chef – Ca la carte”, o colecţie care chiar asta conţine: 25 de bucătari şi cîteva dintre reţetele lor favorite. Vom vorbi pe îndelete săptămîna viitoare, despre fiecare în parte.

VITELLO TONNATO

• Respectînd în mare parte regulile lui Bernd Kirsch, de la Radisson Sas, exceptînd faptul că varianta lui conţine antricot. Viţel la cuptor, în sos rece, de ton. Pentru patru porţii: muşchi de viţel – 400 g, o cutie de ton (file) în ulei, patru file-uri de anşoa, cîteva măsline, vin alb, zeamă de lămîie, patru gălbenuşuri sare, piper, rozmarin, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, capere.

Zicea cineva pe Twitter în urmă cu mai multă vreme că 2009 ar putea fi un an bun pentru renunţat la a lucra pentru alţii şi luat lumea în cap, către independenţă. E drept, de foartă multă dependenţă nu mai sufeream eu de mai mult timp, dar munca la program e clar că-ţi omoară timpul, indiferent de formula în care eşti plătit.

Bun, deci după ce „m-a dat afară”, am decis să mă despart complet de experienţa „internului pe factură”. Poate că şi Victor mi-a făcut poftă, din proaspăta postură de consultant independent. A contat mult şi reîntîlnirea / redescoperirea lui Dorin, pe care-l cunoşteam de prin ’98-’99 şi care mi-a deschis şi el apetitul către egoismul de a construi mai mult pentru mine, de a vinde mai puţine servicii de care să se bucure alţii.

Dincolo de influenţa celorlalţi, a contat foarte mult şi nevoia puternică de a mă ocupa în proporţii mai mari de exact ceea ce-mi place. N-am putut renunţa complet la „prestări” pentru că pasiunile mele mai au nevoie de puţin timp pentru a ajunge să şi producă suficient, dar pot spune cu fermă convingere că în 2009 drumul meu s-a schimbat. În bine.

Doar pe vas mă mai trezeam regulat la ora şase. Asta după ce mă culcam pe la două-trei. Acum mă trezesc la şase în fiecare zi şi nu adorm niciodată mai tîrziu de douăsprezece şi jumătate noaptea. Pentru că la şase scriu mai bine pentru Hohoscop. Aş putea să le scriu de pe-o zi pe alta sau aş putea să programez un set mai mare de texte scrise în weekend. Nu merge. După somn e cel mai bine. Vali are dreptate şi de data asta.

E varză proaspătă pe toate drumurile, corect. Dar ce faci cu un rest de varză murată, în stare perfectă, pe care parcă nu l-ai arunca doar pentru că i-a trecut sezonul? Îi găseşti un pretext pe măsura potrivelii şi a unui „adio” scurt, fără lacrimi, adresat iernii care eşti sigur că nu se mai întoarce cîteva luni bune. Inima de porc, văduvită de grăsimea evidentă, nu face nazuri la o frigare foarte simplă şi rapidă. Asta, desigur, pentru cei ce nu strîmbă din năsucurile sensibile cînd aud de mîncare bună, făcută din măruntaie.

INGREDIENTE. Pentru două porţii: o inimă de porc, 400 g varză murată, sare, piper, ulei de măsline, ardei iute.

Aţi fost cu cinci sute de unici mai mulţi, comparativ cu februarie. Am pierdut, însă, vreo două mii de afişări.

Pentru caserola de joi. Prospăturile şi bunele obiceiuri îşi iau revanşa după dezmăţul de marţi. Ca orice altă salată bună şi sănătoasă, albicioasa de azi e simplă, se face repede şi nici măcare de timeline nu are nevoie. Albă, pentru că tot ce am pus în ea abia dacă se poate distinge în imagini, din pricina tonurilor abia sesizabile.

INGREDIENTE. Pentru două porţii: două gulii medii, un măr ionatan, un dovlecel mic, o jumătate de conopidă mică (aprox. 200 g), iaurt sau sana, puţină sare. Merge şi puţină mentă proaspătă dacă găsiţi prin „incintă”.

Biletele pentru B’estfest rămîn la 110 RON, preţul anunţat pentru presales, pînă la Paşti. După data de 20 aprilie, biletele vor fi 130 RON. În plus, alte două nume din „liga secundă” se adaugă pe afiş.

The MOOoD

Trupa bucuresteana The MOOoD a devenit una dintre cele mai apreciate nume ale curentului brit-indie rock autohton, devenind tot mai vizibila si dincolo de hotarele tarii! Dupa ce anul trecut s-au aflat pentru prima data la B’ESTFEST si doar cateva zile mai tarziu au cantat in deschiderea concertului Lenny Kravitz din Bucuresti, in fata a peste 16 000 de oameni, la inceputul lui 2009 The MOOoD si-a facut debutul la nivel international, in cadrul unuia dintre cele mai importante festivaluri europene dedicat descoperirii si promovarii tinerilor artisti – Eurosonic Festival. Vara aceasta, cei patru membrii ai trupei – Marius Moise (voce), Bogdan Spirea (tobe, voce secundara), Mircea Voloh (chitara, voce secundara) si Horia Stere (chitara bass) – vor reveni la B’ESTFEST, unde vor concerta in aceeasi zi cu Santana, The Charlatans, The Ting Tings, Looptroop Rockers si Gravity Co (4 iulie).

Nu chiar pe post de playmate, da’ pe treabă, cu plămîni puternici, cum se cere la Sport. Foto: Adrian Stoicoviciu. Mai multe, în curînd, pe situl Playboy România.

POLARKREIS 18 este cel mai recent nume confirmat in programul B’ESTFEST 2009, trupa germana urmand sa urce pe scena festivalului joi, 2 iulie, in aceeasi zi cu Moby, Motorhead si Ayo.

Formata in prezent din Felix Räuber (voce/chitara/clape), Philipp Makolies (chitara/clape), Silvester Wenzel (clape), Uwe Pasora (bass), Christian Grochau (tobe), Ludwig Bauer (clape/chitara), Polarkreis 18 a trecut printr-o serie de schimbari si formate stilistice pe parcursul ultmului deceniu, inainte ca trupa sa se hotarasca asupra numelui si sa-si regaseasca identitatea muzicala. Combinand intr-o maniera inedita timbrul vocal aparte al lui Felix cu ritmurile distorsionate ale tobelor, riff-urile de chitara si sonoritatile electronice, stilul Polarkreis 18 are ca obiectiv declarat impactul emotional asupra ascultatorului. Printre cele mai cunoscute piese ale trupei se numara „The Colour of Snow”, „Tourist”. „Happy Go Lucky”, „Dreamdancer”, „Under This Big Moon” si cel mai recent hit, „Allein Allein”, care a transformat Polarkreis 18 in revelatia topurilor Europene de anul acesta.