Ceva ce n-are cum să nu te motiveze să scrii mai bine, să îmărtăşeşti mai mult, să înveţi mai mult, ca să ai ce da şi altora. De pe YM: „las mesaj scurt, poti sa citezi…articolul tau despre cautarea de „academicieni” si lipsa de profesionalism in customer service-ul din romania a lasat o amprenta foarte puternica asupra mea…asa ca asta-noapte am inceput sa fac ceea ce imi place la locul de munca …customer service si nu numai, am inceput prin a schimba si atitudinea celorlalti, azi am terminat de redactat si paginat un curs de 30 de pagini (cu poze) despre customer service si cum se aplica regulile in munca noastra…si a avut un efect fulminant, deja se pregatesc sesiuni de training iar eu imi scriu discursul…asa ca multumesc ca mi-ai reamintit de ceea ce imi place sa fac. Multumesc!” Acum la modul cel mai serios şi mai sincer: eu îţi mulţumesc. Aştept veşti, spune-mi cum merge şi dacă te pot ajuta cu ceva.

Şi vine o vreme. Să dăm pleşcoilor ce-i al pleşcoilor, mai ales pe ploile-astea vîntoase şi zgribulite. Prin bunăvoinţa şi simpatia lui Vlad, un băiat de toată isprava nu neapărat pentru că i-a adus de la Buzău încă de alaltăieri, că i-a ţinut trei zile în frigiderul de la birou şi că s-a abătut din drum în seara asta ca să intru eu în posesia lor. Ci pentru că, în vremuri prefăcute şi de mare bicisnicie umană, oamenii sinceri sînt mai rari, dar mai uşor de identificat. Aşa că urmează povestea deloc sofisticată a unor cîrnaţi de toată isprava. Penultima propunere a primei luni cu prînz în caserolă. (clic foto pentru detalii)

„Şi tot aşa…şi şot ata…”

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=u1mm-M86lI0]

De la Fratello, da’ am semnat-o eu :D Lasă, bre, că rămîne în familie…

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oj2c6vQzyBU]

via Emag!c

MOBY vine la Bucuresti si promite publicului roman un show electrizant pe 2 iulie, la B’ESTFEST! Artistul american este cel mai nou nume confirmat in programul festivalului, alaturi de The Killers in „Ziua Zero”, Manowar la Aftershock, Motorhead pe 2 iulie si Franz Ferdinand pe 3 iulie. B’ESTFEST, ajuns deja la a treia editie, se va desfasura anul acesta in perioada 1-5 iulie, in cadrul complexului Romexpo din Bucuresti.

Task: azi gîndeşti evreieşte. Poţi începe cu asta. Jidl Mit’n Fiddl’:

Na, că tot nu ştiaţi chiar toţi cum arată Copolovici la meclă. Trăim vremuri interesante, potenţatoare de ego. Şi în loc de sunet:
„What would you think if I sang out of tune,
Would you stand up and walk out on me.
Lend me your ears and I’ll sing you a song,
And I’ll try not to sing out of key.
Oh I get by with a little help from my friends,
I get high with a little help from my friends,
Oh I’m gonna try with a little help from my friends. „

Una dintre acele salate care…nu conţin salată. Cînd genul ăsta de încropeală pe fugă a devenit fel principal (şi unic) pentru o masă de prînz, frunzele verzi au început să dispară, treptat, din multe variante ale “adunării generale” de prospături, carne sau peşte, ingrediente fierte, coapte, prăjite etc. “Coppa” din numele salatei de astăzi vine de la Coppa di Parma, un mezel italienesc pe care sînt sigur că unii dintre voi îl ştiu. “Suprema” sugerează atît varietatea ingredientelor, cît şi dimensiunile salatei. (clic foto pentru detalii)

Un bucătar pasionat, novice, avansat sau maestru, are nevoie de unelte bune. Astăzi mi-am ascuţit panoplia tăioasă. N-o făcusem de cînd am scris prima oară despre tocilăria asta. Uitasem cum arată nea cutare, ţineam minte că e un tip meticulos. Ca un făcut, s-a brodit perfect cu ceea ce am scris noaptea trecută despre conştiinţa serviciului bine făcut. Nenea ăsta este, fără putinţă de tăgadă, un academician al ocupaţiei sale. A vrut să le las pînă mîine, „ca să le fac cum trebuie”. Am apăsat puţin şi s-a apucat de ele. Atent, cu drag, cu precizie. A trecut fiecare lamă prin patru tipuri de polizoare, de la roata de gresie dură pînă la cea de bumbac. Fascinant prin calmul şi conştiinciozitatea pe care nu le-a abandonat pînă a terminat.Normal că i-am lăsat bacşiş, normal că n-a vrut să-l primească, normal că am insistat pînă l-a primit.

Pe Lizeanu, aproape de OMV. Face şi chei, uşor plictisit de banalitatea generată de maşinăria care le face aproape singură. Are chiar şi un certificat ISO atîrnat pe perete.  PS: Am făcut aproximativ aceleaşi poze şi data trecută, numai că atunci cu telefonul şi un pic…altfel.

Mai rar sunet de alămuri la amiază, într-un cartier bucureştean. Atunci cînd se ridică peste vacarmul străzii, sigur e vorba de o înmormîntare ţigănească. „Now, what planet did u say you were coming from? :o) Poze la inmormantareeee? WhY?” Uite de-asta.