Pe la prînz, aşa cum şade bine unui băiat cuminte, care toată săptămîna a adormit în fiecare noapte doar după 3 – 4 AM. Sîmbătă pe trezie în Snails mood, o chestie care nu m-a părăsit de două săptămîni. Am senzaţia clară că eu o să fac ceva cu băieţii ăştia. Ceva concret, palpabil, interesant pentru ei şi rewarding pentru mine. Încă nu ştiu ce, dar încerc să definesc.
Aseară, la Colocvio (Nicolae Caranfil 27), Prodigy PR a facilitat o discuţie între organizatorul CERF, Expotek, şi bloggeri sau diverşi implicaţi online. Agenţii de creaţie şi publicitate interactivă, voci puternice, antreprenori etc. După ultimele ediţii, la care atît numărul expozanţilor cît şi acela al vizitatorilor relevanţi s-a subţiat îngrijorător, Expotek îşi propun anul acesta să îmbunătăţească major calitatea evenimentului. Cum? În primul rînd făcînd să se întîmple lucruri tentante pentru publicul pasionat de noutăţi şi amator de experienţe memorabile în domeniul IT & C, gadgets, aplicaţii şi aşa mai departe.
Concret. Care este portretul robot al unui organizator de tîrguri în România? O companie care face bani din subînchirierea către expozanţi a unor spaţii închiriate de la alţii. Adaugă la treaba asta ceva servicii de amenajare, facilităţi care în cele mai multe cazuri se rezumă la o priză, o masă, un scaun, pereţii ce delimitează standul şi nişte bartere media prin care promovează evenimentul. E treaba expozanţilor să-şi organizeze happeinguri la stand sau în vreun spaţiu central, să-şi crească relevanţa in comparaţie cu alţi expozanţi şi, în consecinţă, să-şi transforme participarea la tîrg în beneficii reale de vînzări şi de brand.
Expotek promite
Aseară, la Bursa Mărfurilor Creative (Calea Rahovei 196 A), Odyssey PR a organizat pentru Absolut Vodka, al căror cont l-au cîştigat aproape de sfîrşitul anului trecut, evenimentul de lansare a conceptului „In An Absolut World” pe piaţa din România. Nu intenţionez să vă plictisesc (pe unii) cu explicaţii despre platforma de comunicare. Vă spun doar că „In an Absolut world, everyone is a visionary” şi atît. Pe site-ul lor găsiţi subiectul aprofundat, într-o manieră mai mult decît atrăgătoare, zic eu.
Pentru Absolut, „In an Absolut world” este momentul în care mesajul nu mai vine dintr-o singură direcţie şi în care „social drinking” a devenit cu adevărat „social”. Creativitatea şi performanţa facilitată de interacţiune, bazată pe opţiunea şi pe dorinţele individului. Pretty smart, mai ales venind dinspre un brand care a făcut istorie şi buzz mult prin însăşi creativitatea mesajelor de pînă acum. O să vedem cum se va dezvolta povestea asta şi în România. Sînt mai mult decît curios.
Revenind la party, trebuie să recunosc că le-a ieşit bine-bine. Tavan acoperit cu „nori”, acvarii cu mixuri pe unul dintre pereţi, un „jukebox” touch screen pe care invitaţii şi-au putut ormula opţiunile muzicale în timp real către DJ, două intervenţii de mare efect ale lui Phillip „PacMan” Chbeeb, una dintre revelaţiile de la „So You Think You Can Dance”, adus special de Livehouse, o divizie buclucaşă a Emag!c Entertainment. Altceva? Flare show în spatele barului, multe mixuri de care mi-era dor (Absolut Cranberry! word…), mîncare organică, îngeri provocatori pe post de hostesses şi gazde antrenate.
In an Absolut world, you can be welcomed by angels. In an Absolut world, you can decide whatever the DJ will play next. In an Absolut world, you can have your cocktails straight from the fish tank. In an Absolut world, I can book my own cloud. Şi aşa mai departe.
Foto. Surse: Odyssey şi Emag!c.
Link-uri:
Au mai scris pe blog:
Posesorul de urechi, coristul de la şcoala generală, implicatul activ în peisajul muzical local piteştean nouăzecist timpuriu, fostul membru al unei trupe de liceu care a existat doar cîteva luni, vocalistul veleitar de sub salcia din Expo Parc, consumatorul unor trenuri cu muzică începînd de la vîrsta de vreo trei anişori (prima lui amintire muzicală e un amestec din Shine On, You Crazy Diamond (Floyd) şi C’est la Vie (Emerson, Lake and Palmer) s-au reunit în comisie pentru preselecţia locală Eurovision România 2009.
STRIGĂ – Popa’s Band. Ha! Am trăit să-l văd pe Ţiganu’ cu aripi de îngeraş! Ochii tulburi şi cămaşa de forţă le înţeleg, că am mai socializat în diverse situaţii (limită), da’ cu penele-alea zău…. Piesa nu-mi place neam, prezenţa pe scenă e foarte slabă.
CAN YOU FORGIVE ME – Costi. Băi! Engleza cu măsele şi vocalizele de ţîrcovnic nu mai merg nici măcar la Eurovivision!
DEAR MAMA – Blaxy Girls. Simt foreza eternului Costi. Piesa e doar hitul de anul trecut, un pic scrambled, dar cam nesărat. Oricum, înţeleg că feţele de haifaiv nu prea mai fac succes.
NU AM CU CINE – Red Blonde. Păcat că miroase piesa a plagiat. Ar fi o prezenţă foarte bună la Moscova. În principiu, singurii artişti din selecţie.
Episodul doi. Aproape generator de revelaţii pentru interlocutor. Sau „cum poate o glumiţă banală, de Internet, să-ţi spună lucruri nebănuite despre unii oameni. Finalul merită atenţie. :) Acum serios, eu încă aştept un răspuns spontan gen „noi doi n-am făcut sex? poate tu…”.
John Doe: helllo!!!!!!!!!!!
John Doe: ce faci, draghe?
S: saluti. la multi ani, draghe
S: uite prin curtea scolii
John Doe: la multi ani
John Doe: băi, trebuie neapărat să te întreb ceva
S: ziceti
John Doe: cît am fost noi doi colegi
John Doe: şi cît am lucrat împreună
S: prea putin …
John Doe: corect
John Doe: dar oare atît de puţin încît să nu reuşim să facem sex?
S: (ROFL)
John Doe: what?
John Doe: eu nu rîd
John Doe: e o întrebare serioasă
S: bai esti ok, ce-ti veni?
Incredibil! Fenomenal! Ai mai rezistat o săptămînă, ai mai prins o zi de vineri. Aşa o performanţă merită sunete pe măsură. Asta pentru ca nu cumva să-ţi uiţi acasă faţa casual şi tricoul Lacoste.
Prima este naturală, ticluită de un banal colţ de balcon. Pe a doua am aju(s)tat-o eu puţin. Ieri după-amiază, pe Banu Andronache.
Ajungi acasă după miezul nopţii. Evenimentul de la care vii a fost perfect. Oameni pe care nu-i văzusei de ceva vreme, oameni pe care i-ai cunoscut acum, organizare foarte ok, ai ciugulit ceva bun şi două-trei-patru pahare, după cît ştii că te duc limitele decenţei. Toate bune şi frumoase, dar ce iei mîine la serviciu? Şi ţi-e somn. Şi n-ai nici un chef să te apuci de gătit. Dacă mai rezişti un sfert de oră, poţi să încerci un sandwich care s-a născut exact în condiţiile de mai sus. Aşa că i-am zis “Nu am chef azi”.
Probabil că ştiţi demenţa asta. A pornit acum cîteva zile, au scris despre ea mai mulţi bloggeri, a apărut şi pe Twitter etc. Am o mulţime de persoane respectabile în lista de messenger, în zilele următoare le voi supune la acest mic şoc. Pe unele, întrucît altora am vaga bănuială ca întrebarea mea nu li se va părea cu totul nefondată. Astăzi, prima încercare, încheiată foarte abrupt în ambele cazuri. E vorba despre o „ea”, apoi despre un „el”
EA
John Doe: hello!
John Doe: eşti?
A: da
A: buna
John Doe: bună
John Doe: auzi
A: da
John Doe: trebuie neapărat să-ţi pun o întrebare care mă macină
A: zi
John Doe: de ce crezi că noi doi n-am făcut sex pînă acum?
A: ce pu*a mea te-a apucat mah nene?
John Doe: stai, mă
John Doe: nu te enerva
John Doe: era o întrebare
A has signed out. (1/29/2009 6:00 PM)
EL
Joi. Aşa că ne luăm frumos din dulap tîrnăcopul pentru ziua a patra şi pornim în pas de melc sprinţar spre cariera în care bulgării de aur aşteaptă să-i dezgropăm de sub maldărele de…
Design realizat de
Cele mai voi