LA TOCILARIE

sâmbătă, 13 octombrie, 2007 la 5:01 pm

Printre meseriile aproape disparute. Sau, in cazuri foarte rare, modernizate. Tocilaria copilariei mele era in spatele pietei Ceair, unde un tigan batrin si gras cintarea cu atentie fiecare unealta care-i trecea prin mina. Nu prea vorbea cu musteriii, mai mult gospodine cu piese taioase de la masina de tocat carne. Cind ti el inapoia, cutitele erau soioase, pline de unsorile in care le scufunda in timpul ascutirii.

Tocilarul de astazi face chei de fapt. Numai ca treaba asta cu cheile pare atit de plicticoasa pentru el, incit cinci cutite serioase si un satir au parut sa-l scoata putin din amorteala. Meticulos, atent, tacticos. A durat ceva, dar am avut timp sa-i citesc pe indelete certificatele ISO 9001 de pe peretii atelierului. Foto.

la tocilarie1

la tocilarie2

la tocilarie3