Cu dedicatie de la mine, via Zoso, pentru toti colegii si prietenii care maninca si gura lor la mcdo.

Later today: Cica undeva, prin Canada, exista un roman stabilit cu acte in regula. Nu e singurul, veti spune. Dar asta are o poveste speciala, cu legatura directa la subiectul de mai sus. Cica vreme de citiva ani, dupa ce fiul sau ajunsese la venerabila virsta de 2-3 ani, de fiecare data cind treceau prin dreptul unui mcdo, batrinul ii futea o palma peste ceafa. Profilactic. Si azi un dupac, miine altul, astfel incit asta micu’ a capatat o aversiune incredibila pentru mcdo. In sensul ca asocierea mirosului si logo-ului cu palma parinteasca dupa ceafa il proiecteaza si acum, brusc, pe celalalt trotuar. Not bad…

Ca televiziunea nu prea mai spune lucruri noi sau la prima mina nu e nici secret, nici noutate. E aproape truism. Ca in televiziune apar foarte rar formate sau retete noi, idem. Aceleasi eterne sapte note invirtite si combinate par sa nu mai fi capabile sa nasca melodii noi, mai ales in cazul unei televiziuni cu mare apetit pentru umplutura.

Duminica dimineata revad o fata cunoscuta la realitatea. Dalia Tabacaru mi-a atras atentia cu mai multe luni in urma, cind la acelasi post realiza cu sirg o chestiuta de tip „cum vorbim, cum scriem”, greseli uzuale (unele chiar trase de par), cratime si, in general, metehne vechi ale utilizatorilor ilagali de limba romana. Am zis atunci – eh, nu e rau, da’ parca realitatea nu se adresa maselor cu probleme gramaticale, ci mai degraba carturarilor.

Asa ca Dalia cea usor peltica si abia sesizabil cepeleaga (un fel de Mini Me al cristoiului)

Am umblat putin la pagina care contine povestioarele despre contractul meu pe mare, de acum sase ani. Transformat pagina principala in index/link-uri pe capitole si facut pagina separata pentru fiecare dintre ele. Era destul de greoi blocul ala de text interminabil, asa ca sper sa fie mai usor de citit de-acum. Ba am pus si-o poza a cosciugului plutitor, da nu va lasati intimidati de ea.

Orlando este impartial si informativ cu privire la spotul tv pentru eJobs, facut de Leo. Inclin sa fiu de acord cu parerea lui Alex Raducanu nu doar pentru ca ii sint dator inca din scoala generala (:D). E corect, clientii eJobs sint in primul rind angajatorii si multi s-ar putea simti jigniti in cazul asta. Dar acceptind ca spotul vizeaza doar candidatii, ceea ce oricum e riscant pe tv, tot nu sint fericit.

Paralela angajament – mariaj mi se pare grotesca si incorecta. E un fel de a spune printre rigiituri la bere ca o casatorie este

L-am agatat in suvoiul de 18:35 din Piata Victoriei. Tocmai facea dreapta dinspre Buzesti. Mogildeata de la volan imi face semne ca merge inainte si ca e dispus sa ma ia. Ma arunc inspre masina galbena si cind deschid portiera vad unghii mov cu sclipici odihnindu-se pe schimbatorul de vitese. Sar’na, doamna. Buna seara, unde mergem? Colo shea, da’ nu prin Stefan cel Mare, ca stam mult. Puteti prin Paris? Adica p’aci, la stinga? Ihim… Bine.

Dialogul a fost printre seminte crapate in stil „look, mum, no hands!” si scuipate. Unele prin geamul deschis pe jumatate, altele direct PE el, probabil ca resturi fine au aterizat si pe mine. Unghiile mov

Probabil ca vorbesc atit de des despre fumat din cauza sevrajului. In sensul ca fumez, brusc, considerabil mai putin decit in urma cu o saptamina. Adica de la aproape trei pachete pe zi, am ajuns la aproape un pachet pe zi. Asta pentru ca nu mai fumez in birou. Si cred ca-i bine. Pina acum am fost convins ca, daca as fi constrins sa nu mai fumez in timp ce lucrez, as reduce drastic numarul tigarilor. Acum vad ca e pe bune. Desigur, asta nu e o piedica serioasa in calea unui cancer pulmonar, dar parca e, totusi, mai bine. Ma felicit cu sinceritate si imi aprind o tigara.

Catalin Bugean e un baiat misto. E regizor. Un tip care se implica mult in orice face si un coleg de treaba. Culmea, are si talent. Acum e secundul lui Calinescu la un proiect ce sta sa apara la teve. De unde rezulta ca Bugean e amator de sporturi extreme. Si drept dovada ca nu ma hazardez, luati de cititi.

In dimineata asta am platit cinci lei taximetristului ca sa ma lase sa fumez, pe drum spre birou. Avea un bilet pe bord, insa mai ca nu-i venea sa confirme ca „da, bre! te las sa fumezi, da’ atit te costa!”. Am smuls cu greu un raspuns concret de la el. Si-am fumat!!!

Tuturor acelora care imi trimit mailuri, ma suna sau imi cer prin viu grai detalii mai mult sau mai putin picante despre Buftea, Media Pro, Adrian Sirbu si alte subiecte legate de aceasta tema: a. De la Adrian Sirbu in primul rind si, in general, de la fostii mei colegi, am avut prea multe de invatat ca sa adopt un comportament de catea doar pentru ca nu mai lucrez in Grup. 2. Nu m-am certat cu nimeni, nu consider pe nici unul dintre fostii mei colegi sau superiori raspunzatori pentru plecarea mea de la MPP. 3. Perioada in care am lucrat la Buftea este, pina acum, una dintre cele mai importante din cariera mea, atit din punctul de vedere al perfectionarii mele, cit si din cel al rezultatelor.

Multumesc.

Al mai nou si mai cul serviciu de la cosmote permite copilasilor sa transfere credit catre prieteni, catre blonda emo din banca premiantilor si, in general, catre cine le doreste pipota. Serviciu existent, dealtfel, si printre capacitatile altor operatori, cu asistenta automata, parole si asa mai departe.

Si fin’ca verzi-galbuii sint mai cu mot, au gasit o formula magica pentru treaba asta, o formula care transfera automat credit fara a mai trece prin lungi procese ghidate de un robotel. Prin *444*valoare credit*numar catre care faci transferul#, un euroi, doi sau trei umplu de fericire SIM-ul andrisantului. E mai simplu, e mai aproape de formulele atit de des folosite de pustani pentru apeluri sau sms-uri cu identitate ascunsa.

Cosmote au facut si spot pentru gaselnita asta. Si aici incepe mica drama. Formula este extrem de lunga daca nu esti atent la ecran si doar o auzi. Este pur si simplu imposibil de retinut. Poate nu m-ati inteles din prima:

steluta patru patru patru steluta valoare credit steluta numar diez

Poate sint eu greu de cap si mult mai catolic decit papa (asta cu ouale Benedict), insa nu m-as baza pe tv si radio la faza asta. M-as duce tare in guerilla scrisa, in stampe si graffiti, in autocolante mici si multe… Mai ziceti voi. Ba m-as duce si in outdoor sau tranzit daca am motive temeinice de business.

Later: da’ de ce vorbesc aia moldoveneste in spot???