Am vazut „4,3,2…” ca pe unica si prima drama „serioasa” facuta in Romania dupa 1989 despre lucruri intimplate inainte. Este primul film romanesc care nu are nevoie de tragicomic tembel si ostentativ pentru a spune o poveste trista, infioratoare uneori. Vin de la un film care nu urla, nu braveaza, nu te scuipa si nu te injura, dar pe care il simti ca pe un pumn in piept, ca pe un sfat dat cu violenta. „Ba! Sa nu uiti!”

Este aproape revoltator sa vezi ce inseamna Mungiu din punctul de vedere al lucrului cu un actor. Revoltator din cauza neputintei altor regizori. Daca pe cele doua protagoniste (Anamaria Marinca si Laura Vasiliu) nu apucasem sa la vad pina acum, deci nu as fi avut termeni de comparatie, am observat metamorfoza de necrezut in cazul lui Vlad Ivanov. O prezenta insipida, aproape inobservabila in rolurile in care il vazusem pina acum, un actor de forta si capacitate incredibila de constientizare a rolului in „Domnu’ Bebe”.

Cu siguranta o sursa de trairi dureroase in primul rind pentru publicul de peste treizeci si cinci de ani, mai ales feminin si mai ales trecut prin furcile caudine ale studentiei in caminele comuniste. Probabil „un film scirbos” pentru majoritatea tinerilor, adolescenti sau studenti incapabili sa se regaseasca azi intr-un tablou care pentru ei ramine foarte „ieri”. Asta in ciuda faptului ca, de fapt, intunericul de-atunci continua sa le filtreze si astazi lumina picloasa in care se incapatineaza sa-si bronzeze inconstienta si traumele injectate de parinti.

Patru luni, trei saptamini si doua zile este de miine in cinematografe, unde ar fi bine sa mergeti sa-l vedeti inainte de a-l adauga colectiei de filme luate de pe net. Macar de curiozitate si, poate, pentru a intelege daca premiul de la Cannes a fost mai degraba motivat de calitatea exceptionala a naratiunii in imagini sustinuta cu un buget infim, sau de posibila doza de exotism comunist pe care ar putea s-o transmita publicului international.

Un eveniment dezamagitor din punct de vedere al organizarii. Am simtit lipsa flagranta a unui concept legat, a unui producator, a unei echipe care sa asigure unui asemenea moment macar decenta fireasca a unei premiere de Palme D’Or daca nu fastul cuvenit celui mai bine vindut film romanesc al tuturor timpurilor. In strainatate. Pentru Romania sint sceptic.

Promisiunea de sapte stele pe care marketonline.ro o face clientilor si potentialilor sai clienti este, fara doar si poate, un gest de indrazneala pe care putine afaceri mioritice au avut curajul sa-l faca pina acum. Cu atit mai rara o astfel de strategie intr-un domeniu atit de tinar in Romania, comertul online.

Conceptul este, de fapt un adevarat credo care ar trebui sa functioneze atit intern, ca set de principii ale culturii organizationale, cit si ca mesaj public, indreptat catre piata, fie ca vorbim despre clienti, furnizori, parteneri sau concurenti. In lumea intreaga si in special in Statele Unite exista o adevarata cultura a credo-ului, cele cinci, sapte, zece porunci care, cel putin in teorie, ar putea servi in ambele sensuri.

E mai greu atunci cind principiile de baza nu sint sustinute de o analiza atenta asupra pozitionarii si, mai ales, asupra calitatii si puterii de intelegere a celor care formeaza echipa. In fond, dupa ce acceptam ca fiecare dintre ei este un multiplicator al credo-ului, ca fiecare dintre ei isi constientizeaza rolul in interiorul mecanismului din care face parte, intregul angrenaj poate incepe sa-si urmareasca scopurile in mod real, programatic.

Cititi aici despre cele sapte principii ale marketonline.ro si hotariti singuri in ce masura le puteti acorda girul de incredere.

Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising.

Salut (cu intirziere) aparitia Blog Agency, un proiect curajos creat de doi oameni destul de maturi incit sa-si ia treburile in serios si destul de idealisti incit sa se apuce de o chestie care unora le-ar putea parea utopica. Pe scurt, B.A. ofera consultanta pentru bloggeri si bloguri, de la simpla rezervare a domeniului sau parcelei (as you like it) pina la campanii de marketing online si maximizare a potentialului de vinzari prin blogging. Mai multe aflati de la sursa.

Pe Mihai Giulvezan il stiu din 2005, cind lucra la Kondiment. Ne-am intilnit de citeva ori din cauza unei chestii ce avea sa devina, multe luni mai tirziu, cotidianul.ro. „Din cauza” pentru ca la vremea aia proiectul era o mare durere de cap atit pentru mine, cit si pentru furnizor. A plecat apoi la Netbridge, de unde a venit la Mediapro Interactiv de unde tocmai a plecat, sa tot fie vreo doua luni. E genul care intelege multe chiar daca vorbeste destul de putin.

Ionut Oprea nu stiu ce a facut inainte de Netbridge, de unde a venit la Mediapro Interactiv, de unde tocmai a plecat… Stiu doar ca e un agitat foarte constiincios atunci cind crede in ceea ce face si mai ales cind libertatile primordiale (a gindi, a exprima etc.) nu ii sint ingradite. Are clickio.ro si este initiatorul Blogvertising.

Bafta, domnilor!

O poveste veche revine in actualitate. EVZ de astazi spune ca Patriciu nu renunta la identitatea Rompetrol si ca acest aspect nu a facut obiectul contractului la vinzarea celor saptezeci si cinci de procente. Citatul din comunicatul biroului de presa e delicios: ” Nu intentionam sa schimbam sigla Rompetrol deoarece identitatea companiei nu se va schimba.”. Si daca, totusi, pina la urma, va fi cineva destul de nervos sa demonstreze un lucru evident?

La momentul rebrandarii, Iolanda Staniloiu vorbea despre „o cifra cu sase zerouri”, in care a intrat tot ce a insemnat la acel moment comunicarea noului logo, de la creatia in sine pina la campania publicitara, trecind prin decorarea statiilor – probabil cea mai mare parte a bugetului. S-a vorbit despre vreo patru milioane de euro.

Ceea ce Ioana Manea spune in EVZ poate fi o noutate sau o informatie de interes doar pentru publicul mai putin avizat. Sa nu uitam ca rebranding de mare calibru se face in piata romaneasca de citeva ori pe an. BCR este un exemplu actual. Numai ca, in cazul Rompetrol, o problema exista, oricita simpatie am avea pentru un brand romanesc interesant sau pentru aceia care au primit sarcina de a-l improspata. Si am numit aici parte din echipa defunctului D’arcy, devenita Odyssey la scurt timp dupa ce Alana si Joe Perez cica au cam plecat cu banutii.

Ca British Petroleum si-a desenat actualul logo inaintea celor de la Rompetrol ne-o demonstreaza nu numai EVZ, ci chiar imaginile de mai jos, pe care le-am gasit pe site-ul BP. Le-am pus mai degraba de dragul studiului de logo, nu neaparat pentru comparatie. De remarcat naturaletea transformarilor si perioadele de timp la care BP a operat modificari in logo.

blogvertisment____________________________________________________

Ce electronice auto merita masina ta? Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Via Vali Rupita: Care e diferenta dintre un tigan si o fata mare? Tiganul tot tigan ramine.

Via nasha: Ytzik se duce la rabi si deplinge starea lumii in care traim. „Rabi, rabi, eu nu mai vreau razboi, nu mai vreau atitea conflicte si atita ura in lume, eu vreau sa fie pace.” Si rabi raspunde: „Lasa Ytzik, ca o sa fie asa o lupta pentru pace ca n-o sa mai ramina nimeni viu.”

Se cuvine o rememorare. Scurta ca o nalucire. Nu pentru americani, nu impotriva unui terorism din ce in ce mai dubios si mai chestionabil. Nu din vreun sentiment filoamerican sau din vreunul pacifist. Ci doar pentru niste oameni normali si cu totul nevinovati, picati la mijlocul unei confruntari care nu-i privea cu nimic.

Ma trezesc inspaimintat ca am intirziat din nou. Lisa mina porcii la jir si mai are mult pina la ora ei de trezire. Lucreaza in cazino, a venit in cabina pe la ora trei dimineata si m-a trezit intr-un mod extrem de placut. De fapt acelasi ritual din fiecare noapte, de cind m-am mutat in cabina ei. Ne-am facut de cap, am baut o cola rece, ne-am mai facut de cap putin si am adormit la loc. Ea fara grija orei de trezire, eu deja ingrijorat ca vreun superior ar putea sa-mi detecteze absenta.

E sapte si zece. Trebuia sa fiu la munca de cel putin jumatate de ora. Fac un dus, fug la mine in cabina si ma echipez,

Cum zicea nasu’ simbata dupa-amiaza, in timp ce stateam la coada kilometrica din bufetul ikea: „Astia nu cred ca au anticipat ca vor scoate mai mult din restaurant decit din mobila…” Nu stiu daca v-ati prins pina acum, dar la ikea restaurantul concureaza cu cel de la parlament macar din punctul de vedere al preturilor. Puhoaie de romanasi se dedau (probabil mai mult in weekend) la chiftelute suedeze cu sos si cartofi „natiur”, somonel din pachetel la opt lei si supe de ciuperci la fix doi lei castronu’.

Si cum romanii au adoptat repede mixul de shoping cu papa, cozile pe doua laturi serpuiesc si tot serpuiesc, mesele libere trebuie vinate, iar gloata pare ca este in continua crestere. Si, tot vorba lu’ nasu’, daca faci citeva fotografii inteligente in zona cu pricina, unii chiar ar putea crede ca romanii sint un popor normal si civilizat. Adica unii chiar inteleg ca isi pot depozita resturile de pe tava in sifonierele special amplasate pentru asa ceva.

Desigur, cam tot ce poti minca pre limba suedeza e semipreparat, prefabricat, bogat in surogate si asezonat cu diversi amelioratori, insa stim deja ca asta nu e un motiv care sa le strice romanasilor o cina „la restaurant”.

blogvertisment____________________________________________________

Cea mai buna cina ramine tot aceea pe care o pregatesti in cuptorul de-acasa. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

„N-ar fi frumos daca ar exista cineva care sa stie exact ce iti doresti?” Cam cum ar fi…mama, tata, bunicii, unchii si matusile, sora mai mare si fratele mai mic, Tante Penelopi de la parter, care n-a avut copii si e gata oricind sa-ti faca toate poftele, Nea Tache, cu toneta de inghetata din capatul strazii?

Mai apoi: Alina de la cor, innebunita dupa vocea ta pe care o iubeste in taina impreuna cu tot ce tine de tine, colegul de banca si confidentul tau care uneori stie despre tine mai mult decit parintii tai? Si mai apoi: nevasta, soferul, frizerul, macelarul, florareasa, asistenta personala, avocatul, contabilul, echipa de la serviciu, mecanicul de la service, vinzatorul de ziare, pompagiul de la benzinarie, menajera… La dracu, pina si usierul de la hotel ajunge sa stie, pe felia lui, exact ce-ti doresti!

O banca nu poate invata sa-mi anticipeze intentiile. O banca ma va enerva intotdeauna daca va incerca sa ma convinga ca stie mai bine decit mine ce-mi doresc. Da, poate sti mai bine  ce ar fi mai potrivit pentru mine din punctul de vedere al unor previziuni sau oportunitati de ordin financiar. Dar niciodata ce-mi doresc cu adevarat. La multe dintre dorintele mele va zimbi superior si ma va refuza ori imi va propune alternative.

Prima oara cind am vazut copy-ul m-am gindit la asta: „Hush now baby, baby, don’t you cry / Momma’s gonna make all of your nightmares come true / Momma’s gonna put all of her fears into you / Momma’s gonna keep you right here under her wing / She won’t let you fly, but she might let you sing / Momma will keep Baby cozy and warm / Ooo Babe, of course Momma’s gonna help build the wall…”

M-am simtit luat de sus. Mesajul nu mi-a parvenit ca o invitatie amicala, nu mi-a facut cu ochiul si nici nu mi-a spus „salut! eu sint noul BCR si am venit sa-ti cer prietenia”. Nu. El stie exact ce-mi doresc, e destept, e cititor in stele, e mama omida si de-aia nu avem cum sa fim prieteni. Stie deja totul despre mine, deci ar fi cazul sa ma feresc, le poate spune si altora chestii cu care poate nu ma mindresc.

Din comunicatul oficial am mai aflat ca „Litera S rosie este un simbol traditional al bancilor de economii si al Erste Bank, precum si un element comun al tuturor subsidiarelor Grupului Erste.” Ca este al lui Erste am priceput, dar nu m-am prins la faza cu simbolul bancilor de economii. In ce limba? S as in „savings”? Si cu ce ma incalzeste chestia asta din punctul de vedere al Economiilor mele romanesti?

La fel de „patronising”, sloganul cel nou ma indeparteaza si mai mult de perspectiva unui cont in BCR. „Gindim la fel”? De ce, facem parte cu totii dintr-un partid politic sau din vreo secta? Nici macar in cuplu nu e sanatos sa gindim la fel, chiar daca de multe ori privim in aceeasi directie. Mi se pare o abordare lipsita de fundament pentru virsta comunicarii contemporane din Romania si, mai ales, pentru un peisaj bancar trecut de tineretea diferentierii la nivel declarativ prin asumarea unui rol de tatuc stalinist care, desigur, stia exact ce TREBUIE sa-ti doresti.

blogvertisment____________________________________________________

Incearca sa analizezi cu luciditate fiecare mesaj comercial care-ti este adresat. Fii treaz! Ia-ti o cafetiera noua! Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Am tot incercat in ultima vreme sa-mi dau seama ce sau cine l-a convins pe Marius Tuca sa isi reia in primire scaunul de moderator tendentios de televiziune, in grila aceluiasi canal care l-a consacrat. Scenariile pot fi multe, jocurile tactice din spatele deciziei – pe masura. Subiectul nu mi-a fost inspirat de faptul ca l-am vazut cabriolind prin Primaverii acum citeva zile, ci mai degraba de soaptele de tip „Tuca nu se mai intoarce, si-a facut suma…” pe care le auzeam inca de pe vremea cind unii mai sperau sa-l revada odata cu aparitia Antenei 3. Ia sa vedem:

1. Marius Tuca s-a plictisit. De pozitia de lider in quality Logan ciuciu, de bavardeala majoritatii maimutelor de la antena doi, refulate in fata camerelor de luat vederi de prin toate rigolele orasului mediatic. Vrea inapoi la cadru, la machiaj, la casca in ureche, la bretele, la mistouri oltenesti scurse fix pe figura interlocutorului transpirat… Vrea din nou ratinguri la telefon, la prima ora a zilei, la sfert de ora, la urban si all, la afinitate si demografice. Vrea din nou febra si dracii provocati de un refuz motivat penibil cu doar citeva ore inaintea emisiei. Posibil.

2. Marius Tuca s-a lasat convins. De incercarea de revenire in forta a antenei unu, unde ultimele sezoane de mucozitati debile cu nebuni, scelerati, violatori indragostiti, coarde ajunse la rang de idoli si facaturi penale (in care personajele filmate „cu camera ascunsa” au mare grija sa acopere cu mina eticheta sticlei de bere) n-au mai functionat nici macar pentru o masea cariata de motan balos si bolnav. S-a lasat convins de o relansare de toamna care tot a machiaj pripit aduce deocamdata, insa in care el ar putea acoperi o gaura evidenta de continut. Putin probabil.

3. Marius Tuca s-a impacat. Cu Camelia Voiculescu, despre care se spune ca ar fi fost unul dintre motivele pentru care el ar fi renuntat la show? Sau cu o posibila inginerie interna a „magicianului” Sorin Oancea care, invatind el niste strategii de corporatie de la idolul sau recunoscut („singurul adevarat om de media din Romania”) , reuseste sa vinda continut dinspre o antena catre alta? Ma hazardez…

4. Marius Tuca e sensibil. Poate la niste rugaminti cu lacrimi in ochi, scurse pe ascott, lacrimi de procent deshidratat, smochinit si cu totul neparlamentar, de „opozitie neagra”. Si din nou prada hazardului: „…Marius, vino tu sa le arati ca antenele mele nu sint doar televiziuni de partid, vino tu s-o dai iar prin ricoseu, mestesugit cum numai tu poti… Ca uite, Gabi nu se descurca prea bine nici macar dupa diversiunea aia cu navalitu’ in platou, Gidea e numai cu gindul la cartea de interviuri cu Paler, pe Cristoiu incerc sa-l limitez doar la talk-show-uri de self-promo… Si cu toate astea, nu’sh cum req, tot nu-i crede nimeni ca fiica’mea e patroana lor.” Nici nu vreau sa ma gindesc.

Mie-mi place Marius Tuca. Fin’ca n-are morga „analistului” si nu se ia atit de in serios ca altii, nu face pe inchizitorul si nici nu detine adevarul unic. Nu mi-ar placea sa-l vad ridicind mingi la fileu sau, dimpotriva, sarind la beregata vreunui invitat doar pentru ca asa au stabilit altii regula jocului. M-as bucura sa n-o faca sau macar sa n-o faca ostentativ.

blogvertisment____________________________________________________

Pe vremea „milionarilor de la miezul noptii”, televizoarele cu plasma costau peste 200 de milioane de lei vechi. Intre timp, treburile s-au mai schimbat. Consultati aici oferta unicului magazin online de sapte stele. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Odata cu mizerabilul pantheon infipt de catre oierul mingicar cu o cruzime inimaginabila intr-una dintre cele mai dichisite si mai pline de farmec zone ale bucurestilor, o adevarata cutie a Pandorei s-a deschis pentru a popula trotuarele din vecinatate cu o multime extrem de pestrita, coborita parca din terfeloagele lui Balzac. Zi de zi, la poarta vircolacului agramat se aduna rezultatele atitor zeci de ani in care haiducii treceau drept vedete ale istoriei fin’ca, nu-i asa, „jefuiau pe bogati ca sa deie saracilor”.

Se aduna aceia care trebuie mereu sa primeasca doar pentru ca altii au mai mult si considera ca a face parada din actele lor „caritabile” este un lucru firesc. Vad in fiecare dimineata schilozi, familii jerpelite, cu o droaie de copii sau cersetori „demni”, care incearca sa dea impresia ca asteapta orice altceva decit limuzina salvatoare. Astia stau un pic mai departe, poate de frica paznicilor deja instalati in curtea monumentului scirbos, poate din dorinta de a nu sta in calea muncitorilor care inca daltuiesc la savirsirea monstruozitatii stilistice.

Probabil ca, in scurta vreme, zona va deveni un adevarat focar, un epicentru al cersetoriei programatice, in care milogii si stilcitii soartei vor face liste de ordine, isi vor smulge unii altora locul la coada sau bancnotele aruncate din goana masinii. O mizerie nu vine niciodata singura, iar o mizerie organica, vie, va avea grija intotdeauna sa se intinda ca o boala de piele, incercind sa acopere cit mai mult din suprafata sanatoasa pe care s-a instalat si din organismul pe care-l maninca de viu.

blogvertisment____________________________________________________

Fotografia de mai sus este facuta cu un telefon mobil. Daca sinteti in cautarea unui aparat foto digital, consultati aici oferta unicului magazin online de sapte stele. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment