La primaria sectorului doi continua nazbitiile mai mult sau mai putin inventive. Dupa ce saptamina trecuta l-am vazut pe ontanu stingind tigara in palma unei maturatoare, dind astfel dovada de singe rece aidoma unui comandant de lagar nazist, o vizita scurta la oficiul de stare civila al primariei cu pricina mi-a rezervat o noua surpriza. Imediat dupa incheierea formalitatilor, adica la pupaturi si flori, instalatia de sunet a salii revarsa la volum considerabil un frumos si elegant potpuriu latino. Un adevarat melanj de salsa, merengue, cumbia si alte stiluri celebre care iti alina statul la coada cu un buchet / cadou in brate.

Banuiesc ca, la cererea clientilor, fondul muzical poate fi furnizat chiar de catre vreun nas sau cavaler de onoare grijuliu, asa ca n-ar fi de mirare ca, de la caz la caz, viitoarele cununii civile (ca tot e sezon) sa se incheie cu o manea, un death metal, un morandi sau chiar cu „Maried with children”.

La marks & spencer orhideea, paznicul de serviciu furnizat de anaconda security (LOL) pare sa se fi adaptat ireprosabil la specificul si pretentiile brandului. In lipsa rep-ilor de la raion, consiliaza potentialii clienti masculi in legatura cu articolele existente in magazin, stie „ce se cere acum” si daca „pantalonii astia va sta foarta bine”. Prezinta toate trasaturile victimelor urbanizarii fortate, iar din tete-a-tete-ul pe care l-am avut cu el am aflat ca e din Ialomita si se ghideaza dupa un principiu simplu: „cine nu glumeste, nu traieste…”.

In drumul meu obisnuit de dimineata, un panou imi spune ca „reclama asta va fi aici si miine. tu?” Nu, dragi asiguratori sinistri, reclama voastra absolut jenanta va fi acolo fix atit cit va va permite „bugetul de outdoor” si „platforma de comunicare sezoniera”, adica in cel mai bun caz citeva luni. Eu voi trece si voi tot trece prin fata acelui panou, voi fi acelasi, iar reclama va fi alta si a altcuiva, cu un mesaj mai mult sau mai putin pervers decit al vostru.

Asa cum, daca ma gindesc sa mor MIINE,

Iar vorbesc despre mamifere pe care in general nu le iau in seama si despre care de obicei refuz sa scriu doar pentru a nu le multiplica irelevanta. Ia, mina sus cine n-a dat niciodata niciodata niciodata un telefon anonim! Ce faceam cu fratello cind eram mai mici si aveam telefon fix (deh, bunicu’ a fost dirigintele postelor din raionul Muscel, asa ca am avut telefon la Pitesti inca de pe vremea numerelor cu doua cifre…)?

Pai una clasica si preferata era aia cu Familia Buca. Alo, familia Buca? Da. Domnu’ Buca este? Da. Si doamna Buca? La telefon. Heheeeee…e tot curu’ acasa!!! Si inchideam. Dupa asta mai era treaba cu Familia Vulpe, Iepure, Ursu etc.. Alo, familia Vulpe? Da. Ati belit pula, aici e vinatoru’!!! Desigur, luam numerele din cartea de telefon, ca aveam si de-asta, editie adaugita in fiecare an. Astea care va sa zica erau de-a dreptul benigne. Mai tirziu, pe drumul pervertirii noastre, inventasem alta. Buna ziua, sint de la punctul termic. V-am sunat sa verificam daca

Ma grabesc sa va transmit starea euforica in care ma gasesc. Sure…e doar o alta zi de marti, m-am trezit in acelasi pat de care sint mindru, pe aceeasi saltea inteligenta care nu-mi dezamageste coloana nici dupa doi ani, linga aceeasi nevasta care se incapatineaza sa ma faca sa o iubesc de cinci ani. Mic dejun in fuga, converses, jeans, black shirt, sacul samsonite care ma face sa ma simt mai tinar si mai liber… Autocar la Buftea, decorurile pe care le stiu deja de ceva vreme, soare decent. Vedeti? Nimic special. Sa fie, oare, faptul ca mi-am reactivat walkman-ul sony de doi giga produs in „malaysia”? Ascultati / vedeti mai jos, poate se transmite…

Mi-am promis mie insumi mi ca n-o sa fac niciodata comentarii la adresa acestui individ, eroul articolului de mai jos si un extrem de vocal Mr. Nobody, a carui simpla vedere sau auzire imi provoaca repugna viscerala.  In consecinta am scos numele lui din articol, dar am convingerea ca unii dintre voi vor intelege lesne despre cine e vorba. Treaba mi s-a parut extrem de amuzanta si absolut definitorie pentru individul in cauza.

Colega mea, Roxana Crisan, va ofera aici o colectie de fotografii foarte tari din orasul in care eu era s-o mierlesc in 2001 :). Din pacate, la acea vreme nu am avut timp sa vad in detaliu orasul asta cit jumatate de Romania, asa ca mie mi-a facut o pofta teribila. Enjoy!

Cum o fi sa ai in Blogroll Orlando Nicoara, Zoso, Comanescu, Kapra, Bradut Ulmanu si sa postezi clipuri cu Morandi?

Dupa patru ani de snorkle banal si trist pe unde am apucat (mai mult in Marea Neagra, in care uneori mai vezi si cite un racusor in afara de buci si cutii de bere) am reusit sa iau prima lectie de Scuba. Pe cei de la Padi i-am intilnit pe plaja lui Costas Sarmas, la nici 100 de metri de Club Med Gregolimano, in Evia. (voi scrie despre Sarmas in pagina despre Agios Giorgios si Evia). De fapt Divingtravel si Padi sint intr-un fel de parteneriat in zona respectiva.

Caroline, Flo si Pablo – trei copii innebuniti dupa fundul marii, locul in care cred ca as putea sa traiesc lejer daca iau in calcul ca am stat si cite doua-trei ore cu teava-n gura, la o tacla cu tot ce misca sau ar fi putut sa miste in zonele cu vegetatie din apropierea malurilor grecesti. Care va sa zica un formular absolut nesuferit si enervant (care aproape ca imi stricase cheful de scufundat) cu trei semnaturi, dupa care o jumatate de ora de

Zilele trecute au fost primele petrecute pentru mai multa vreme in compania si in spatiul vital al unui aparat GPS. Este una dintre cele mai timpite si mai enervante creaturi pe care cineva si-ar putea dori sa o asocieze cu „vacanta” sau „relaxare”. Sint convins ca aceasta creatie perfida este rezultatul unor conspiratii la nivel mondial, rodul pudred al unor minti diabolice hotarite sa distruga pina si cele mai calme secunde din viata unui om.

In primul rind ca Nea MIO asta refuza sa-si recunoasca greselile, iar atunci cind e clar ca habar n-are pe ce lume se afla continua sa te lase sa crezi ca