Scriem. Pentru ca sa exprimam. Care va sa zica ca ne bintuie informatii si ginduri. Adica stiri si comentarii. Dar ne e, oare, indiferent cum o facem? Pentru generatiile tinere, a scrie corect a devenit o bagatela pur prutenistica. Cratima e un fason demodat, ca o pereche de chiloti cu minecute. Virgula – un fel de cuib de cirtite de care mai bine te feresti. Acordul? O inventie prea gay pentru limbajul cool. Desinente, pluraluri complicate, trunchiuri lexicale, pacatosii de i care nu prea le ies la numar niciodata – toate astea sint pentru bosorogi!!! „Aici e pe net!”, aud din ce in ce mai des. „Bine ca esti tu profesor!” Sictir!

E demodat sa utilizezi limba materna in mod corect. E demodat sa te speli zilnic. E cool sa te dai cu axe peste mirosul de transpiratie. E inutil sa te speli pe cap din moment ce gelul de-acum doua zile e inca la locul lui si iti mentine creasta crocanta. Si uite de-asta n-am chef sa va iau eu in seama si sa va acord credit. Fin’ca pe cartela mea nu incarc „scriitori” agramati si pentru ca rindurile voastre nu valoreaza doi bani gauriti atita vreme cit nu aveti bunul simt sa scrieti si sa va exprimati corect. Sint convins ca multe dintre ideile voastre au valoare, merita studiate sau macar comentate, dar pentru mine se egalizeaza cu zero in secunda in care le scrieti cu piciorul sting. E parerea mea cu valoare obsesiva. Nemultumiri? Lasati o cerere la secretariat. Va caut eu.

blogvertisment_______________________________________________________

Nu-ti vezi greselile din textul caruia i-ai dat prea rapid „publish”? Probabil ca ai nevoie de un monitor mai bun!        Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising.

_______________________________________________________blogvertisment

Am descoperit adineauri o treaba un pic infricosatoare. O familie intreaga in care fiecare membru are blog pe wordpress si concureaza la o pozitie superioara in topul „blogs of the day”. Bai, this society is really fucked up! Deci fiul (cris), tata (ionel) si mama (ghiocel07).  Isi scriu cam reciproc, se hincotesc si se distreaza de te dai cu capu’ de pereti. Multa lume nebuna, sora mea…

Later edit: aseara i-am lasat „ghiocicai” un scurt comment in care ii explicam ca se zice „mEa culpa”, si nu „mIa culpa”, cum isi denumise ea italieneste un post. Ba i-am zis si ca e pre latineste, intrucit eu sint cult in cap si destept in gura, citesc almanahe si foarte multe carti de colorat. Ce-a facut tanti? A cercetat, a sunat un prieten, i-a cerut lu’ „cris” latina de-a opta, i-a scris si Uraniei sa ia legatura cu un Cicero, un Ovidiu…colo shea, deci a vazut ca e cum zic eu. A corectat, dar cu demnitate a dilit commentutzu’ meu. Si codul nu ne minte, nu-i ashea?  http://ghiocel07.wordpress.com/2007/09/13/mia-culpa/ :) Mia pulpa, ghiocela blogarela :D

Incredibil: tinarul odor al familiei a mizgalit intre timp o bashinutza incoerenta in care imi vorbeste urit despre vizitatorii lui. bai, tata, cre’ ca auzi voci. regina ma-sa isi sfisie cameshuica de pre dinsa cu un fel de „manifest pentru sanatatea pamintului” in care promite sa inchida mustaria. in principiu, ni se rumpe! :D se pregateste, pe margine, inginerul, sa-mi zica si el vreo doua barbatesti despre trafic, numar de commenturi si musacaua ghiocelei… cita treaba au unii… din statisticile pruncului am descoperit ca are un numar record de vizite (1500) pe un subiect numit „sex, filme porno, xxx” unde mimeaza un articol, dar de fapt ii pune piedica lu’ google.

Experimentul continua. Cei trei gindacei din borcanul meu adauga informatii la studiul despre comportament familial online :)

Insectarul in care toti chiriasii se plictisesc, invirtindu-se hilar in jurul acelor care ii tintuiesc in spuma de mare, s-a animat brusc. Familia se uneste in jurul matcii lezate, acum intoarsa din, se pare, prima ei calatorie la Bucuresti. Vorbesc urit, pun etichete, nu inteleg demersul meu stiintific. Isi neaga menirea de material de studiu, si-ar dori sa faca dovada ca merita sa fie tratati si altfel decit niste mici animalute de laborator. Aici.

Ma captiveaza oamenii astia. De aici intelegem lesne ca lui Ionel ii put picioarele.

In seara asta am vazut pe tvr2 citeva secvente din demo-ul Seles-Navratilova din finalul BCR Open si mi-am dat seama ca nu am apucat sa scriu nimic despre el. Pai am ajuns devreme, probabil in timpul celui de-al doilea set al finalei cu Hanescu si Simon, asa ca am parcat la o bere. Calduta. La doza de metal, ca era singura formula disponibila. Cu pahare de ness oferite impreuna cu un „altele nu mai avem” candid. La o masa fara scrumiera, „am avut multe, dar s-au furat”.

Ne tratam cu mai degraba spuma, vorbim despre superficialitate ca mod de viata si despre personalitati publice de hirtie. La doua mese mai in spate, o englezoaica strimba de beata, englezoiul ei ceva mai treaz, dar extrem de beat si el plus doi romanasi cu alura maneliota, purtind conversatie si incercind sa intre in gratiile mamutei. O stiu. Am vazut-o cu doua seri inainte in Coyote, nu era la fel de pulbere dar cind am plecat de-acolo era pe drumul catre izbinda.

Cu siguranta ca nu-i o noutate pentru prea multa lume, eu am doua albume de citeva luni. Fata asta zice bine, ma face sa ma gindesc la Tracy Chapman, pe care am ascultat-o atit de mult anii trecuti, incit aproape ca nu mai suport s-o aud intre timp, chiar daca imi place in continuare. Delicata si sensibila, insa pastreaza asprimi africane si tonalitati de-a dreptul tribale pe anumite pasaje. E reggae, e soul, e pop? Ce conteaza? Enjoy!

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=F_laMjmR5nM]

Imi place campania AIG pentru pensiile private. Intilnirea cu sinele de peste zeci de ani si multumirea bine jucata sint, parca, mai expresive decit restul avalansei de mesaje in care diferentierea este egala cu zero. Cel putin din ceea ce am vazut pina acum. Unii vad ca lucreaza si prin telesales, ING m-au sunat astazi si e prima oara cind am dat curs propunerii unei intilniri de soiul asta. Poate pentru simplul motiv ca asta e primul care imi spune clar de unde are numarul meu de telefon si cine i-a recomandat sa ma sune.

Mai, fratii mei care ma tot gugaliti in disperare, uneori si cite 8-10 cautari pe zi, ma intreb citeodata ce draci de interes prezint pentru voi din moment ce ajungeti pe-aici cautind clar info despre copolovici, Copolovici, Viorel Copolovici, COPOLOVICI, copolovici media pro, blog viorel copolovici etc. etc. etc. Fiti amabili, macar lasati una la scurt, eventual in ME, ca sa stiu de ce m-ati cautat. Asta nu e valabila pentru cei care inca si-ar dori sa afle si inca nu stiu cam pe unde-am plecat dupa demisia de la Buftea. Sint bine, multumesc de-ntrebare, mi-e deja dor de studiouri si de OAMENI. Da’ rezist :).

Oamenii normali maninca miel/oaie/capra/ied/ciine o singura data pe an, de Paste. Unii nu pupa nici macar atunci, din varii repulsii. Altii se dau in vint dupa pastrama si alte derivate mai tot anul. Si asta, desigur, din varii declicuri si automatisme gustativ-cerebrale.

Asa ca, luind in calcul faptul ca aseara vecinii mei probabil ca isi izbeau fruntea de faianta din cauza ispititoarelor mirozne de Inviere ce se revarsau din cuptorul meu, am sa va povestesc de ce ma apuca pe mine dorul de behaitor la vremea asta a anului, la vremea mustului. Despre ce-am creat eu in tava de la cuptor n-as vrea sa va spun mare lucru pentru ca nu vreau sa-mi atrag ura pofticiosilor. Rozmarin, busuioc verde (din ghiveci, tocmai si-a revenit dupa ce l-am bagat in casa), usturoi si vin dulce. Restul e literatura. Despre gust n-am a va spune, ma imbatasem deja cu buchetul de arome, asa ca am lasat hacuirea pentru alte zile.

Dar sa revenim. Toamna lui ’97, adica fix acum zece ani. Aranjam un spectacol cu masca la Dabuleni. Pentru necunoscatori, Dabulenii sint cea mai intinsa comuna din Romania si se gasesc in rarunchii prazulii ai Olteniei. Ca sa ajungi la Dabuleni e musai sa treci prin Alexandria, Buzescu si, negresit, prin Caracal. Daca Alexandria e fraimoasa pentru pregnanta lipsa de far, daca in Buzescu ai ocazia sa vezi

Astazi am realizat ca obezitatea mea morbida e mai putin morbida decit obezitatea altora. In sensul ca oamenii inca isi permit sa faca mistouri pe seama greutatii mele. Ati auzit sau ati facut vreodata caterinca de un obez de-ala adevarat, cu haine doar „pe comanda”, care abia intra pe usa? Oamenii „normali” nu fac misto la vedere de grasii foarte grasi, se minuneaza pe ascuns, pe la colturi. Deci, eufemistic vorbind…hai ca nu-s atit de gras :)

blogvertisment____________________________________________________

Nu mai faci diferenta dintre o pulpa de pui si un pui intreg? Probabil ca ai nevoie de un cintar. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Daca as fi fost Bitza Cazan de la Pitesti (pour les conaisseurs) probabil ca as fi infiintat zilnic macar trei-patru asociatii sau „ligi” de lupta impotriva sau pentru ceva. Cum nu sint el, le infiintez si le desfiintez doar in mintea mea, in aceeasi zi sau chiar in acelasi minut.

Dintre „proiectele” de acest tip imi mai amintesc acum: Asociatia AntiHristo Stoichkov, avind ca deziderat declararea individului ca persona non grata pe teritoriul Romaniei si ca slogan celebra fraza „mamalichky, go home!”, Brigada Civica Antiscuipat pe Trotuare, Liga pentru Abolirea Batatoarelor de Covoare…

Astazi – Miscarea AntiTaxi. Stateam de 12 minute la Victoriei „la becere(se)” asteptind un leone anuntat „in zece”. Sun. Da, o clipa… Zice ca e deja in Piata Victoriei, dar mergeti dumneavoastra mai in fata. Mai in fata unde? Cum adica unde? La intersectia cu Sevastopol.

Si brusc ma pun in pielea strainului de Bucuresti si zic. Doamna, eu am cerut un taxi la becere, nu stiu unde e sevastopol, nu sint din Bucuresti. Pai nu spre Piata Victoriei, in jos pe Calea Victoriei. Dar nu vad nici un taxi. Asteptati ca vine. Si inchide. Mrrrrrrr…… Ajung, desigur, la Sevastopol, sun din nou.

Doamna, sint la Sevastopol si nu e. Pai unde sinteti la Sevastopol? Cu Victoriei sau cu Lascar Catargiu? Pai mata unde m-ati trimis? Pai nu stiu, ca n-ati vorbit cu mine. Doamna, sint deja cin’spe minute de cind am facut comanda. Haideti, domnu’, ca mai am si alte comenzi… De data asta inchid eu.

Vine, se poate, dom’ne? E aglomerat, sefu’. Pai de ce-ati dat zece minute, puteati sa ziceti ca veniti in juma’ de ora si renuntam eu, nu va mai chinuiam etc. etc. etc. Observ, in paralel, ca tarifele s-au marit la toate companiile de taxi din Bucuresti. Pina acum citeva luni intelegeam fluctuatiile in sus motivate de preturile la benzina, motorina, gaz, votca etc. Si-acum de ce-ati scumpit. De la Primarie, ei au scumpit. Adica de la camera taxime, tristilor? Pai da. Adica de la Anghel? Pai cine face legea la taxiuri in Bucuresti? Nu Anghel? Pai nu stiu. Pai el, ca el a facut si legea, si regulile.

blogvertisment____________________________________________________

Masini de tocat. Spre a toca…pe cine vreti voi. Acest link este sponsorizat de Marketonline.ro intr-o campanie experimentala de blogvertising. ____________________________________________________blogvertisment

Cred ca incep sa-mi revin la statutul de animal social. Care va sa zica aseara la premiera, la filmul lui Mungiu. In seara asta la bauta in Coyote cu echipa, cu ocazia demisiei mele de la Media Pro Pictures. Apoi tot weekendul sub auspiciile unui an de la casatorie. Final apoteotic duminica seara, cu nashu’ la meciul demonstrativ Navratilova-Seles. Sa tot traiesti, neamule!