…sau „cind un spot publicitar e 90% muzica”. „Casuta ta cu Dolce in ea” si Fiat Bravo.

Prima. Mi-a sunat cunoscut de cind am vazut spotul prima oara. Intre timp i-am dat de urma, e un cintec traditional finlandez, Levan Polka, cintat de Loituma. Daca nu stiati unde ati mai auzit-o, Google mi-a adus aminte de acuzatia de plagiat la Todomondo si piesa pe care au prezentat-o la Eurovision. Ma doare in cot de plagiat, ma bucur ca am descoperit Loituma. De auzit „Menuetti”, „Mikaelin kirkonkellot”, „My Kantele” si ce mai gasiti.

De ce in toate spoturile pentru dezinfectanti si detergenti pentru WC, materialul didactic trebuie sa arate ca o hazna publica din Ghencea (sau din Giulesti, sau din Stefan cel Mare, bey ofticosilor!) sau ca un cataclism bilogic? Doar ca sa poata demonstra

Gata! Pot sa o spun fara jena: imi place „CU UN PAS INAINTE”! Si ma bucur sa pot spune asta la inceputul unui sezon 2 mult mai bun decit primul. Aseara am tresarit la publicitate si empatizam cu miile de mesaje care apareau in primul sezon pe site-ul serialului: e prea tirziu! e prea putin un episod pe saptamina! Dar nici macar cind aveam plete pe spete n-am fost FAN Metallica, Judas Priest sau Doors in adevaratul sens al cuvintului, asa ca le luam pe rind, cu chibzuiala.

Citesc un interviu (nu conteaza cu cine) intr-o revista (nu conteaza care) si ma uimeste usurinta cu care unii pot da raspunsuri „template”, in fraze de carton, in formule pe care le-am gasit si la multi altii. Ma intristeaza lipsa de personalitate a unor astfel de interviuri, care in final se dovedesc a fi doar un alt pretext vechi pentru citeva fotografii noi. E ciudat sa vina din partea unuia care

Iulian Comanescu a publicat ymterviul cu Emil Brumaru. Am simtit in multe pasaje gropile cascate intre lumile din care fac parte poetul si jurnalistul, minuitorul de stari induse si minuitorul de informatii, creatorul si consultantul. Doua lumi care se intilnesc uneori in oameni pe care-i stiu amindoi si care se despart parca fugind una de alta cind vine vorba de speculatii, scormoniri, politica, balast de consum.  

Pe Brumaru nu-l cunosc atit de bine ca pe Villon. Primul imi place pentru „sosul de la silaba” si pentru bogatia, pentru aroma un pic desueta a carnii versului. Si pentru dibacia de a fi foarte poet intr-o literatura foarte „experimentala”. Pe al doilea l-am stors, l-am sugrumat, l-am hartanit, l-am dumicat. Mi-am hranit prin el pornirile pentru vagabondaj si pentru trivial. I-am admirat vulgaritatea princiara si am simtit durerea fizica a pretului platit de el pentru fiecare vers, pentru fiecare gind liber, pentru predispozitia lui la iubiri blestemate. M-am lasat plimbat intre contrastele lui halucinante, intre suav si grotesc, prezente deopotriva in ceea ce a lasat in urma.

Eu cred ca Villon a fost fericit. Doar ca, atunci cind era treaz, uita sa mai fie.

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,

De la Comanescu am aflat ca neogen a gasit, in sfirsit, expresia grafica a personalitatii brandului sau. Ca si cum logo-ul (bun, stabil, din industrie) nu-i mai era de ajuns, iNeo este, asa cum ii si zice, un neofit. E gingas, e nestiutor si mirat. Are sprincenele ridicate a nedumerire si ochii bulbucati, in semn de continua pofta de cunoastere. Pentru ca, asa cum ziceam, iNeo e oarecum picat de pe alta planeta, e mai degraba un

Am asistat la spectacolul asta de doua ori in decurs de o saptamina. Acum citeva seri eram printre ultimii clienti la ghiseul de la raiffeisen, in Piata Victoriei. Aproape d eora inchiderii. Omul de la ghiseu isi dadea silinta sa se miste repede, dar se simtea ca e la sfirsitul zilei. Vine o troala sa ma roage „sa-i tin rind”. O invit sa lase papornita cu sticle de lapte in spatele meu, poate ii convinge pe cei care se vor aseza la coada „cit mai rezolva ea niste probleme”. Imi plimbam distrat ochii

Asta este subiectul insemnarii. Gata? Ati dat click? De doua ori? Hai ca va astept.

Bun. Acum: 1. Tag-line-ul imita unsuros celebrul „nu mai bine va fac eu un platouas?” de la guerrilla, adica Orion se da premiant pe notele altuia. Formula, intrata oricum in vocabularul urban, nu mai poate fi copiata decit de un brand stupid sau care, ma rog, accepta stupidul ca valoare de brand.

2. O minima curiozitate i-ar fi luminat asupra consumului de

Initiativa de mare angajament si responsabilitate urbana si nu numai. Odyssey a lansat o campanie de trezire a rinocerilor care sintem, intru reciclarea hirtiei si, daca mai ramine energie dupa prima activitate, plantarea de copacei acolo unde i-au ras altii ca sa construiasca blocuri cu pretentii de case smechere. Reciclatorii explica lucruri simple si dau solutii la indemina. Trebuie neaparat sa vedeti si filmuletul. Aici!

Primita in redactia  din Bucuresti a unei reviste glossy.