Andrei Ghica se tine de proiecte cu mare potential. Pitestean, deh…  Dar desi nu e nici insurat si n-are nici copii, manifesta un interes deosebit pentru zona asta. Adica, dupa ce a adus Utile Copii la aproape 100,000 de vizitatori pe luna, continua sa-si mobileze si mai inteligent nisa cu tvCopii. Adica o televiziune online, dedicata copiilor, care deocamdata se bazeaza pe continut YouTube. Dar pentru ca eu eram la K si el la O (adica la infOrmatica), mi-a declarat in exclusivitate (cu spaga) ca pregateste deja continut original. Adica filmeaza si monteaza niste ceva-uri despre care n-a vrut sa-mi spuna mai nimic. Serbari scolare sigur nu sint, pentru ca a pronuntat la un loc cuvinte ca „idei”, „super” si „beton”. M-a facut curios. Mai jos, comunicatul.

Este imposibil ca, atunci cind se defecteaza ceva ce nu iti este la indemina, ceva ce nu tine de tine, cind „sistemul” iti pune stop pe piept si te lasa cu ochii in soare, sa nu ti-i imaginezi pe aceia de la capatul celalalt al problemei. Ne-am perpelit prin atitea intruchipari ale incapacitatii si nonsalantei obraznice tipice pentru natia asta, incit mie cel putin imi este extrem de greu sa nu ii „vad” pe aceia care imi strica ploile fara ca eu sa pot ajunge la „ei”.

Bunaoara cind te loveste o pana de curent. Sa zicem ca nu instalai windows pe noua magaoaie configurata vreme de vreo doua luni, dupa diverse sfaturi si surse de documentare more or less reliable. Sa zicem ca nu te porti cu magaoaia in cauza ca si cum rasuflarea ta ar putea sa-i dauneze. Si sa mai zicem ca, fiind o scula performanta, nu se sperie usor de o fluctuatie majora de curent electric. Sa zicem doar ca ai o pana de curent.

Prima – scurta, in gluma, vreo cinci secunde. A doua – de aproape o ora. Cu scurte ghionturi dureroase in tot ce ai in priza si in functiune prin casa. Daca la cele scurte abia ai timp sa injuri si-apoi sa regreti din cine stie ce sentimente umane, in cea lunga ai vreme de portretizari. Si cum arata „ei”? Lucreaza la lumina unei lanterne chioare

Gimnastica romaneasca stirneste invidii. M-am spart de ris. E francez, il cheam Remy Gaillard.

Mie-mi place mult de Hani Bratu. Dupa ce ca-mi placea rau de ea cind era la Connex (sau nu era?), ne-am intilnit acum vreun an la o petrecere unde picasem in calitate de blatist. [Se intimpla la vreo doi ani dupa asta, care-i produsese atita suferinta, incit sunase cu scandal si amenintari pe la Cristea. Astuia probabil ca-i transpirasera palmele instantaneu si se vedea deja dupa gratii din cauza mea, asa ca m-a rugat frumos sa nu mai fac:D] .

Saru’mina. Hai sa-ti zic o gluma proasta. Buna, ne stim? Cred ca da. Copolovici. Mmmm…imi suna cunoscut, dar nu stiu de unde. Ei, te las sa te gindesti. Ne-am fut*t? Sigur nu. Adica tu pe mine sigur nu. Dupa citeva beri i-am susurat in ureche titlul articolului si i-a crapat timpanu’. Mai apoi am avut proasta inspiratie sa merg la un seminar la care prezentarea ei continea fotografii (cazuri) de pe internet vechi de cind lumea, pe care incerca sa le treaca drept inovatie in publicitate. [Acolo mai erau niste oameni care venisera cu propriile studii de caz. Adica se pregatisera pentru treaba aia, cum ar veni vorba.]

Cu stupoare si cu intirziere aflu

De dimineata am gasit-o in ziare, cu o poza urita si cu un text lipsit de orice fel de atractivitate. Dupa care i-am descoperit cele cinci sau sase insemnari goale, in care vorbeste de trei ori despre turneul electoral si traseul lui. Dupa care am gasit si „clipul”. Text penibil, demagogic, scris aiurea, plin de aschii, intonatie de spectacol omagial, look de CAP-ista, productie de amatori. Sint curios daca punctatorul audio de pe cartonul de la inceput, ala cu chintesenta stupiditatii („promovam oamenii, produsele si valorile Romaniei”), e platit sau imprumutat. Urechea imi spune ca e prima masura din „Galvanize”, Chemical Brothers. Mai jos, uriciunea de spot electoral si Galvanize, ca poate ma minte urechea.

Vorba unui clasic in viata: sa mai laude si gura noastra cite ceva. O gura de aer prospat vine dinspre Coca Cola. Desigur, spotul nu este romanesc si, probabil, tineretul gramozor trendinist emo nu va pune botul la un agatau de tipul celui din spot. Cu toate astea, lucrarea mi se pare ingenioasa, foarte tinara si foarte cool, extrem de proaspata. Pentru cei care trateaza flirtul ca pe un sport nobil, care iti solicita inteligenta si spiritul creativ. Ca orice lucru bun, este foarte simplu si te face sa te intrebi de ce dracu’ de nu ti-a venit tie ideea asta. Are un aer de „British home made”, asa ca tare mi-e teama ca nu va stirni mari ecouri in rindurile unui public care agata de sute de ani cu palme pe cur si gesturi exhibitioniste. Spotul – mai jos.

„Cine sint eu inca nu stiu. Stiu cum sint – dezordonat, lenes in viata personala, entuziast in cea publica, talentat, superficial, suficient. Solitar, mizantrop, neglijent, amuzant, excesiv. Orgolios sau discret, dupa caz. Ma suspectez de o necroza (arterita) la degetul mare al piciorului drept, ma doare uneori plaminul sting, membrele de pe partea stinga mi se atrofiaza, probabil circulatie deficienta, o eruptie periodica imi provoaca mincarimi suspecte, imi tremura miinile, imi lipsesc vreo sase dinti, alti trei o iau pe urma lor. Ma misc greu, sint obez, obosesc repede. Nu dorm noaptea, beau mult alcool tare si tone de cafea, maninc rar, cel mult o data pe zi, dar numai mincaruri grele, grase, satioase. Fumez peste masura. Sceptic si nemultumit. Imi recunosc greselile, nu le regret, ba chiar le continui. Cedez tot mai mult.” (Dan Goanta, Jurnal de bord – Joi, 20 octombrie 2005, 07:27)

Ma duc sa citesc. Si sa ma mai imbogatesc cu o suferinta.

Daca Doroftei se simtea slabit si isi pierduse imunitatea din cauza antrenamentelor si a efortului depus zilnic, noi, astia mai sedentari si iubitori de colesterol, ce sa mai zicem? Sint foarte curios daca Mosu’ se trata tot cu Actimel si cind i-a transformat Gatti ficatul in iaurt.

Treaba asta cu schimbatul orei m-a distrat o vreme. Mai ales cind era vorba de ora in plus, cea de toamna. Era, practic, o ora cistigata, o adevarata desfatare sa-ti dai seama ca poti sa dai „legal” ceasul inapoi cu o ora. Acum nu mai e atit de funny. Ora de toamna deschide o lunga serie de zile scurte, unele reci, altele acceptabile, insa toate alunecate prea devreme in groapa intunericului. Nu-mi place amurgul de patru dupa-amiaza.

In aprilie-mai 2001 am trecut dinspre Asia catre Alaska. Un drum de vreo sapte sau opt zile in care am vazut doar apa si cele mai rapide schimbari de temperatura. Am plecat pe o caldura acceptabila din Muroran (Japonia), au urmat doua zile de ceata acompaniate de semnalele sonore insuportabile ale vaporului, in a patra zi a nins viscolit de dimineata si dupa-amiaza puteai face plaja, apoi din nou ceata si, in sfirsit, zapada de peste jumatate de metru din primul port american in care am ancorat, Ketchikan sau Seward.

Pe tot acest drum, in fiecare noapte, ceasurile zburau cu o ora inainte, ba chiar cu doua intr-una dintre nopti. Culminind cu pierderea unei zile intregi la Date Line. Dupa ce ca dormeam putin, o ora in minus in fiecare noapte, timp de o saptamina, a fost un adevarat calvar. Ne-am scos pirleala in septembrie, la intoarcere, cind tot procesul a fost reluat invers. Petrecerile s-au tinut lant si parca  te simteai putin stapinul timpului, manevrindu-l in fiecare noapte pe cadranul ceasului.

Am auzit pentru prima oara un hang in sala coloanelor din Parc Guell, Barcelona. Cel care il minuia mi-a spus ca este un instrument construit relativ recent, ca nu sint foarte multe imprastiate prin lume si ca este destul de greu sa-ti procuri unul. Sunetul mi se pare absolut incredibil, parca invers proportional cu (cel putin) aparenta usurinta de a cinta la el. Inteleg de aici ca rezervarile se fac la Berna si ca aceia care s-au inscris pe lista in septembrie anul asta, vor putea fi serviti abia in martie anul viitor. Hang nu se vinde online, trebuie sa mergi sa ti-l iei. Mi se pare o filosofie interesanta si potrivita unei asemenea minunatii. Dar vreau si eu unul!!! Tot pe blogul de mai sus si din blogroll puteti gasi clipuri si o multime de alte informatii.

28 octombrie: cam asa sta treaba…