Ce fac doi natarai cind le iese o bubita pe nasuc? Se victimizeaza public. Daca nu-si dau foc, tot degeaba.

Ma simt de parca mi-ar fi murit o ruda apropiata. De fiecare data cind un strain afla ca sint din Pitesti, sint slabe sanse ca respectivul sa nu aduca aminte de Dobrin sau de „ochii lui”, vestita (si atit de inofensiva) tuica „doua prune”. Va vine a crede ca nu l-am vazut niciodata „pe viu”? Nu sint nici microbist, nici tuicar. Si parca acum imi vine sa fiu macar un pic din amindoua. Cred ca toti argesenii se simt putin neamuri cu Dobrin.

Nu gasesc spotul, probabil e foarte nou. L-am vazut in seara asta. Din seria „socialelor” cu prevenirea accidentelor rutiere. Intra unu’ aiurea intr-o depasire si se face praf. Numai ca, inainte de secventa accidentului, ai timp sa vezi ca numarul de inmatriculare al individului este B-XX-OAS. Hem? Vreo duda „de Bucuresti” a unui creativ? Un fel de „bai, tata, ai tu numar de Bucuresti, da’ conduci tot ca-n provincie, deci esti victima sigura?”

Aud din ce in ce mai des exprimari de tipul „echipa este determinata sa cistige aceasta partida”, „in companie sint oameni foarte determinati in urmarirea scopurilor” etc. Gasesc intr-o revista de televiziune, exact linga rubrica in care exprimarea teleastilor este luata in tarbaca: „Unele automobile au avut nevoie si de patru schimburi de brichete in timpul salonului auto, din cauza hotilor determinati sa nu plece acasa fara citeva suveniruri”. Nu dau nume, TVmania.

Determinati de cine? Hai sa le luam pe rind:

1. DETERMINÁT, -Ă, determinaţi, -te, adj. 1. Care a fost precizat.care a fost stabilit. 2. (Despre cuvinte sau propoziţii) Al cărui sens este precizat de alt cuvânt sau de altă propoziţie. – V. determina. Cf. fr. d é t e r m i n é. DETERMINÁT, -Ă adj. Care este cauzat de ceva, definit. // s.m. Termen al unui raport sintactic care este regentul determinantului. [Cf. fr. détérminé]. (dexonline.ro)

2. DETERMINED apare in toate dictionarele cu sensul de

Citam din mucozitatile-astea doua cu pretentii intelectuale si apucaturi schizoide, cu trecere la descentrati si nefinalizati emotional: „mesajul dumneavoastra e necivilizat” – aici au dreptate viermisorii, ca la final era cu „hai sictir”. „si mai contine si minciuni (Gramo n-a postat fotografii cu actori porno pe blog);” zau? Dar Silvia Kristel cu toate cele la vedere (hai ca va fac si trafic, ca oricum este obsesia voastra nemarturisita) a fost protagonista mai multor drame psihologice la vremea ei, nu-i asa?

„un mesaj paradigmatic pentru un anumit gen de atitudine, pe care am intalnit-o destul de des la unii compatrioti de-ai dumneavoastra” – pai nu sint si compatriotii dumneavoastra, neicusorule? Nu tot din patria asta morfoliti erotic o piinica si va platiti conexiunea care va permite sa va exhibati online pornirile gindirist-eroticoide? Bai……gramo! (ca altfel nu va pot numi) Daca prin absurd bateti la originile mele semite, unde va este pacifismul nudist pe care-l afisati cu atita tupeu de fiecare data cind va pica voua bine? Sinteti niste gramo, bai!

„avem in vedere combinatia dintre agresivitate, falsa pudoare, ipocrizie si proasta educatie” Da, devin agresiv si va dedic inca un „hai sictir” de fiecare data cind mai ejaculati pe web cite o magarie cu titlu de „experiment” si continut ofensator. Falsa pudoare? Asa s-o chema refuzul de a tacea in fata unor gunoaie care publica sau tolereaza LA LIBER link-uri si fotografii catre site-uri ce contin pornografie si sex cu minori.

Subtire, nene…foarte subtire atunci cind e vorba despre piaristi inventati la apelul bocancilor, transformati din secretare si contzopisti in comunicatori de interfata. Cind departamentul de PR e doar un fel de tarla pe care vreo cinci-sase amariti au norma saptaminala de articole publicate si seful de departament are doar valoare de vataf cu biciul in mina, e firesc sa nu-ti functioneze mai nimic. De ani de zile, misiunea PR-ului de la antena este cit se poate de simpla: sa apara in ziare si in reviste. Cit mai mult, cit mai mare, cit mai pe prima pagina si cit mai degeaba. Asta, desigur, fara o viziune completa asupra constructiei si fortificarii brandului, din simplul motiv ca nu prea o are nimeni.

George Hari despre un caz concret. 

PR-ul antenist s-a bazat intotdeauna pe doua principii absolut perdante: femeile postului (chiar nu pot sa le numesc „vedetele feminine”) exploatate de multe ori in cele mai dezagreabile

Nu stiu citi copywriteri sint angajati la ADP Sector 1, dar placutele ce atesta dreptul de folosinta asupra locurilor de parcare din zona sint cu adevarat memorabile. Si nu ele in sine, chiar daca, spre exemplu, pe Strada Paris le gasesti pe fiecare al doilea copac. Ci inscriptiile de un umor cu totul si cu totul involuntar, da’ umor cretin, ca in filmele cu Norman. Bine, cu De Funes. Puah…nici pe-asta nu-l stiti? Fotografii, mai jos.

Realitatea asta citadina iti ofera motive de bascalie la absolut fiecare pas pe care cutezi sa-l faci prin ea. In seara asta, o valiza amarita statea rezemata de parapetul pasajului de pe Nicolae Titulescu, putin mai sus de fast fud-ul ala jegos care numai cu primavara n-are treaba. Am picat in zona exact cind doi tineri politieni dadeau tircoale respectuoase obiectului in cauza, intrebindu-se daca e sau nu cazul sa cheme genistii. Ca daca nu era bomba si-i chemau, se faceau de ris. Daca era bomba si nu-i chemau, se faceau de alte alea. Asa ca, in ciuda zelului cu care s-au grabit sa-mi explice ca trebuie sa evacuez zona (i-a apucat grija numai cind s-au prins ca vreau sa-i tintuiesc intru posteritate), am avut norocul unui instantaneu de zici ca-i aranjat cu mina. Ei par extrem de inspirati, iar dialogul imaginat in bule e ancorat in realitatea cotidiana. Vezi si click foto.

Lipsa istorica de actori cu care publicitatea din Romania se confrunta de ani de zile a lovit din nou. Sau poate e vorba doar de preferintele agentiilor, caselor de productie si regizorilor, care isi impart cu ciclicitate aceleasi personaje? Tinarul care declama cu relaxare prost jucata despre „o, voi, dimineti de weekend” este, in paralel, protagonistul unui spot cu multe salamuri. Da’ chiar, daca rigiiturile de la salam suna ca ragetul unui tigru, dumpf-ul miroase a caprioara sau tot a usturoi?

Ce ati alege daca ati fi pasionati/interesati de psihologie si pe piata de reviste de specialitate ar exista doar doua variante: copia trista si saracuta a celei mai importante reviste de profil din Europa si licenta romaneasca a exact aceleiasi reviste?

Numarul doi (noiembrie) al revistei „PSYCHOLOGIES”, editata in Romania de catre Edipresse AS sub licenta „Psychologies Magazine” Franta, apare saptamina aceasta pe piata. Un amplu dosar despre partener si cuplu, confesiunile lui Charlize Theron despre propriile traume si felul in care le-a depasit, despre barierele psihologice ale mamelor singure… Continut extrem de „valuable”, tratat pe un ton contemporan si intr-o maniera grafica demna de invidiat.

Nu vad „Psychologies” ca pe un booklet „how to” sau ca pe