Intr-o societate dominata de gaini care cred ca lumea este, de fapt, condusa de porci.

Din Codurile si Procedurile despre Relatii Intime si Personale ale Statutului Marital intru Marea Sanctitate Spirituala a acestei Binecuvantate Comuniuni si intru Gloria lui Dumnezeu, de Ruth Smythers, mult iubita sotie a Reverendului L.D. Smythers, Pastor al Bisericii Metodiste din Arcadia, Confederatia Regionala de Est. Publicata in anul Domnului 1894, Ziarul Ghid de Spiritualitate.

Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii.

Pe de alta parte este noaptea nuntii, in cursul careia mireasa trebuie sa platesca tributul, ca sa spunem asa, infruntand pentru prima oara teribila experienta a sexului. In acest punct, dragi cititoare, lasati-ma sa exprim un adevar socant. Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine!

Uneori ma gindesc ca este extrem de simplu sa scrii mizerii din dorinta de entertainment. Din dorinta de a-i face pe indivizi sa subscrie ideilor tale numai pentru ca, in sfirsit, cineva le da prilejul sa vocifereze la adapostul anonimatului. Si daca vrei cantitate, apai subiectul tre’ sa fie cit mai larg, mai general valabil, cit mai facil de comentat. Ii admir pe aceia care scriu cu commenturile inchise si reusesc sa-si creeze autoritate, sa placa doar prin ceea ce scriu si nu prin efectul urmarit al celor scrise.

La radio, de obicei, suna timpitii sau cei lipsiti de ocupatie. Aia sint si cistigatorii de premii, si vesnic interlocutorii cite unui papagal care, din lipsa de continut, se trezeste sa arunce in eter cite o tema nascuta din nimic. Mai nou, cenaclul balos de la andreanum&co gaseste de cuviinta sa-si imprastie stropii inspre un subiect atit de convbenabil cind vine vorba de mizerii gindite, eventual, pe la spate: Romania. Pai ce,

Ghici (ce-i): angajatul lui Voiculescu, extrem de frustrat ca nu i s-a permis sa apara in cel mai nou film al lui Sergiu, facut la Buftea, si posesor de iubita angajata a lui SOV. O fi greu?

Sau „sa ridicol”? Care o fi fost dialogul dintre, sa zicem, cineva de la vinzari, de la Intact, si cineva dintr-o agentie de media, cind primul a venit sa vinda clanul sprindrama asta?

– Ce faci, tata? -Bine, frate, ma uitam pe niste exceluri. -Pai deh, daca n-ai invatat carte… Hai sa-ti zic de ce-am venit. -Baga. -Facem telenovela. -Hai, ma, iar? Ce dracu’, ma, voi nu va mai saturati de esecuri programate? -Stai, ma, ca e alta treaba. E super subiect, iti zic. -Pai zi… -E cu tigani. -Te-ai mutat la Pro? -Ba, ce caterinca ai in tine… Da, ma, e TOT cu tigani, da’ e alta treaba… -Frate, doua seriale cu tigani, la doua televiziuni de top diferite,

N-am vazut cascaval. Dar (moaaaaah) cite chestii meseriase poti sa vezi intr-o singura seara, sarind de pe un canal pe altul (da, bine, zapppppind). Deci:

Am vrut intii sa fiu Jesse James, da’ dupa aia am vrut mai tare sa fiu Nat Pinkerton. A fost baiat valabil la sfirsit. La antena scria doar mita pe gardul lui remes. La ProTV scria si palinca, si

N-am salutat instalarea lui Cristi Brancu in studioul de la antena, asa cum nu m-a bucurat nici faptul ca Mihai Gidea a acceptat un post de conducere tot acolo. Pentru simplul fapt ca imaginea pe care Gidea si-o construise pina la acel moment, cu mici deviante inerente, dictate de culoarea politica a televiziunii-partid, era chiar ok. Sleahta adunata intre timp, pofta cu care se infrupta din magariile si ineptiile debitate de cei pe care-i provoaca fara a se implica foarte direct, dar si brandul gaunos pe care si-l construieste inertial antena cu pricina, au toate sansele sa-l afecteze in timp.

Dar revenim la Brancu. Toate bune si frumoase in interviul din TVmania pina la intrebarea legitim contextuala: „Cine refuza invitatia?”.

Cu doar un post mai jos va aratam frumusetile bucurestene din spatele cladirilor noi si dichisite. Intr-una dintre fotografii – bancul de lucru unde citiva indivizi pregatesc diverse „antichitati” spre a fi vindute. Ei bine, azi dimineata i-am gasit la lucru.

Multe cladiri smechere in Bucuresti, din ce in ce mai multe. Ditamai edificiile, cu arhitectura uneori spectaculoasa, adapostind birouri mai mult sau mai putin confortabile. Sint oameni care, vazindu-le pentru prima oara, mai ca dau cu basca de pamint de admiratie, mai ca le cade astrahanu’ pe ceafa ca in fata unui Rarau citadin. Iata si privelistea minunata din spatele unei cladiri de birouri clasa A, din centrul bucurestilor.

Draga Gabi, scuza-mi gagafonia. A durat mult, dar a meritat. Insa va mai trece o vreme pina vei putea sa mergi la Evidenta Populatiei ca sa anunti schimbarea de nume. „Stirea” e ok, probabil ca ti-a fost mai usor pentru ca „Firea” nu era chiar al tau. Esti pregatita? Bun. Acum repetam impreuna: Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu… Strimbeanu…