Simbata, pe linga Herastrau, am gasit un fluturas in parbriz. Trei ani de Taverna Sirbului Bucuresti, sase ani – Sinaia. Curat potriveala. Plus concert aniversar Marius Mihalache. Sun pe loc, cu teama ca n-am sa mai gasesc nimic liber, fac rezervarea si deja mi se pare suspect ca a fost atit de simplu. Fugisem in ultimii doi ani de taverna asta, alungat de portiile enorme, de sarea in cantitate excesiva si de faptul ca aproape totul plutea intr-un ocean de grasime, Serbian style.

Fasionably early, ca doar era concert, ne facem aparitia pe la sapte. Salonul de jos – aproape gol. La etaj, idem. Probe de sunet. E bine, baietii se incalzesc, am ajuns la timp. Putin deconcertati de pustietate,

Am darimat astazi widget-ul cu Marketonline.ro. Campania de blogvertising s-a incheiat acum vreo doua saptamini, dar aveam niste articole restante, ceea ce restante au si ramas. Eu sint convins ca o editie viitoare ar putea fi mai bine girata. Oprea, hai cu sinteza aia si lasa deschisa condica de sugestii si reclamatii, ca io cre’ ca e destule. Sa stim si noi daca s-au bucurat oamenii de cresterea relevata de trafic.ro, daca au facut si ei un chestionar in paralel sau macar dupa, daca au masurat cumva efortul ala de zece mii de coco. Ar fi pacat sa ramina toata treaba asta la nivel de experiment exotic. Zic.

Adica e vorba de(spre) bani. E vorba de(spre) imprumuturi. De(spre) depozite financiare si de(spre) tranzactii. E vorba de(spre) dobinzi si de(spre) conditii de eligibilitate. E vorba de(spre) DAE, comisioane, refinantari, asigurari, rate, indice de inflatie, paritate, overnight-uri, leasing…

Si in toate astea, de obicei, nu prea e vorba de(spre) amotii. Adica sint si emotii, dar de tipul „imi da?”, „nu-mi da?”,  „da’ eu pot sa-l returnez?”. Sint si emotiile datei scadente lunare, in cazul ratelor. Dar nu cred ca e vorba de(spre) dragoste si nici de(spre) buchete de orhidee. Cu siguranta e vorba si de(spre oameni), dar parca ne-am maturizat suficient incit sa nu mai halim povesti in care mama banca te tine de minute si te invata sa mergi drept prin viata.

E vorba de(spre) Millennium.

Asadar: cuplul grotesc si sifilitic anda-adam nu era suficient. Pofta de sex inchipuit de minori batuti de parinti cu ranga a mai nascut, brusc, trei personaje: Cioco Cioco (organul andei), Masturbatorul (organ independent, dependent de mina dreapta) si Cretinul care o iubeste pe Scenarista (probabil organul lui adam). Toti porno la liber, toti – neparolati, la indemina oricarui kinder care, plimbat printre linkuri, ajunge sa citeasca din intimplare asemenea timpenii. Ceea ce se si intimpla, avind in vedere viteza cu care ajung in diverse topuri. Ma duc sa vomit.

O noua familie lexicala imi naste in scafirlie, sugerata de tot acest circ dizgratios al scrisului despre nimic si nimicuri, in combinatie cu o apetenta tulbure si puturoasa pentru exhibitionism. Va ofer astazi, celor care nu scrieti despre tintarii omoriti pe pereti si despre ce culoare are ala micu-n pampers, despre ce mai fac diverse tirfe internationale si despre cum sa ne cretinizam progenitura cu televizoru-n fata inca din primele luni de existenta, substantivul comun „gramo”.

De astazi, este gramo tot ce poarta stampila

Auzeam azi la radio ceva despre italienii care ajung sa imbatrineasca in batatura parinteasca. Sincer sa fiu, intotdeauna am intuit ceva sick si extrem in idolatria italienilor fata de mamele lor. In Mafia, la croitorie sau la circiuma, mama e mai degraba aia care pune piciorul in prag, impune directia si le urmareste mersul. Indiferent de virsta sau de pozitia pe scara sociala, italianul majoritar si-o poate fura oricind de la mama lui. La fel de des, aceasta il pupa in public sau chiar inainte de culcare, cind ii aranjeaza caciulita pe urechi, spre disperarea norei.

Pentru amatorii de reclame vintage, o colectie foarte interesanta de print-ad-uri, de pe la inceputul secolului trecut si pina prin anii ’60-70. Pe clase de produse, asa cum veti vedea. Nu cred ca e o noutate pentru nimeni, dar eu abia acum am reusit sa ma uit mai atent in ea.

El o fi semnat petitia? E ceva in neregula cu baietii aia de la spalatoria auto de pe Buzesti, linga turnul generali. Sint amabili, vorbesc frumos, isi fac treaba exemplar, iti multumesc sincer cind le dai ceva in plus. Nu au nimic din dezumanizarea si din uniformizarea manelizata a majoritatii romanilor care depun munca fizica.

Printre meseriile aproape disparute. Sau, in cazuri foarte rare, modernizate. Tocilaria copilariei mele era in spatele pietei Ceair, unde un tigan batrin si gras cintarea cu atentie fiecare unealta care-i trecea prin mina. Nu prea vorbea cu musteriii, mai mult gospodine cu piese taioase de la masina de tocat carne. Cind ti el inapoia, cutitele erau soioase, pline de unsorile in care le scufunda in timpul ascutirii.

Tocilarul de astazi face chei de fapt. Numai ca treaba asta cu cheile pare atit de plicticoasa pentru el, incit cinci cutite serioase si un satir au parut sa-l scoata putin din amorteala. Meticulos, atent, tacticos. A durat ceva, dar am avut timp sa-i citesc pe indelete certificatele ISO 9001 de pe peretii atelierului. Foto.

Ca sa vezi potriveala. Acum doua seri cautam infrigurat pe youtube Kumm, cu „1000 de chipuri” doar pentru ca aveam chef de asa ceva dupa ce citisem o insemnare pe un alt blog. Azi ma suna un individ sa ma-ntrebe daca nu vin la concertul de lansare al lui Byron, fostul vocal si, cred eu, epicentrul inspiratiei Kumm. Si-am pornit. Later edit: patru piese de pe album, in pagina Byron din myspace.

Byron inseamna astazi Dan Byron, Costin Oprea (p’asta il stiu, e pitestean, ‘ai noroc, Costi!), Cristi Matesan (il stiti sigur, tobe, a bagat cu o gramada, eu l-am vazut cu Spin si in trupa Loredanei, bun de tot!), 6fingers si Gyergyay Szabolcs. Si inseamna foarte bine. Daca in Kumm aveam doar senzatia ca