Din 30 Noiembrie, Cotidianul impacheteaza in fiecare vineri cite doua episoade din „Prison Break”. Cum ar veni, joaca sus. Cel putin asta ar fi intentia. Din punctul meu de vedere: 1. Brandul asta n-are absolut nici o legatura cu serialul in cauza. Nu sint nici macar tangentiale in ceea ce priveste publicurile carora se adreseaza. 2. Cine a avut de vazut PB la prima mina, publicul pina in 35, cu acces la internet si cunoscator al binefacerilor de tip file sharing, acum se uita cu spor la sezonul al treilea. Si asta la calitate HD. La fel ca primele doua sezoane, pe care pasionatii le-au colectionat deja si le-au si pus pe DVD. 3. Unul dintre cele mai proaste si mai neverosimile seriale ale tuturor timpurilor, dar cu un fir epic absolut remarcabil, urla nevoia de audienta a unui ziar ce se vrea inteligent si dedicat unui consumator de presa mai sofisticat „decit al celorlalti.” Ca sa zic asa, bafta. Vezi mai jos,

O, voi, dimineti de simbata, cind, dupa inca o noapte de vineri macelarita printre muzici, imagini si butoane, te scoate Providenta din sedentarismul ucigas pervers si te arunca prin coclauri generatoare de incintari nepretuite si de miliarde de pareri de rau pentru kilometrii necalcati cu anii, din lipsa de timp si din comoditate… Zimbroaia pare inca in bune relatii cu Epoca de Piatra, insa distanta fata de progres pare sa-i priasca de minune Facerii din imprejurimi. Pe cararile-astea e un lut gras, viscos, care m-a sedus iremediabil. Am furat aer si culori, m-am catarat in copaci si m-am noroit cu drag pina in git. Si iar mi-am promis sa-mi schimb stilul de viata si sa ma las de fumat. Sau, printr-o minune, fumatul sa se lase de mine. Si pentru ca hotia sa fie intreaga, decid sa impart cu voi o parte din prada. Citeva dintre fotografii, courtesy to cumnatu’.

Ascult Deea. In fiecare seara din saptamina, request six to nine, si uneori in weekend, un fel de top, probabil air-play-ul saptaminii. Pentru ca ascult muzica electronica de cind eram mic si m-am bucurat devreme de intilniri mai mult sau mai putin astrale, psihedelice ori industriale cu Jean Michelle Jarre, Vangelis, Isao Tomita, Tangerine Dream, Kraftwerk and so on. Desigur, sunetul experimental a fost inlocuit de unul mai comercial, sample-ul s-a modificat, s-a perfectionat, in multe cazuri e banalizat de goana dupa hit, insa ramin un consumator fervet de sunet digital. Asta fara a ma desparti de multe alte genuri pe care nu le pot refuza niciodata.

Deea reuseste sa acopere admirabil nisa asta de FM, in ciuda unor heavy-rotations inerente pentru statiile comerciale. Problema ramine, insa, tot aceea umana.

Vorbeam mai devreme despre predecesorii muzicii electronice de astazi, practic cei care au creat cu zeci de ani in urma punctul de plecare pentru ceea ce astazi se numeste trance, house, techno, industrial, minimal si asa mai departe. Mai jos, citeva dedicatii pentru aceia care inca nu stiu ca CD-urile si computerele nu prea pot cinta asa, de capul lor. In categoria asta, in RO cred ca am putea vorbi despre Adrian Enescu si, cu siguranta, despre aranjamentele lui Mircea Florian, de pe „Tainicul Virtej”, cu un sunet mai mult decit avangardist pentru acea vreme, dar cu aplicatii mai degraba catre rock.

Titlul articolului de mai sus e vina lui.

In ziua in care malaimare isi deschide blogul pe wordpress, iau fix 273 de hituri din Google (pina acum) cu termenul de cautare „malaimare”. Si asta fara ca ele sa se cunatifice in statisticile vreunui post care il vizeaza. Nu prea pricep eu cum vine treaba asta. Oricum, de WP m-am saturat pina pest urechi din acest punct de vedere. Am avut zile in care un post intra in top zece cu un numar infim de vizualizari, uneori nu mai mult de 20. Sau cazuri in care figuram in topul 5 botd cu doar citeva sute de hituri.

Nu pun link, nici embed, nici nimic. Fin’ca mi s-ar parea o gramozitate grosolana si fin’ca mi-as calca pre neste principii. De la al doilea cetitor, primit un link la un filmulet numai bun pentru seria „tu stii ce mai face cretinul tau pe care l-ai scapat din mina mult prea devreme?” Filmat in sala de clasa, cu telefonul mobil, in timpul orei. In ultima banca, „la usa”, o tinara isi intretine colegul de banca masturbindu-l. Ala se uita „concentrat” intr-un caiet, in timp ce bovina zimbeste larg camerei si evolueaza virtos la aparatul cretinului.

Hai sa vedem de ce eram eu in scoala generala un „caz”. Am spart o lozinca. Fin’ca mi-era lene sa duc matura pina in fundu’ clasei, asa ca am facut-o sa zboare. Am tras o meduza cumplita pe portretu’ lu’ to’ar’su. Fin’ca mi se parea cool. A stat acolo, uscata, citeva saptamini, pina m-a pirit Mircea Vlaicu. Asta era o maimutica idioata care numai la capitolul asta excela. Ba nu, mai excela si la functia lu’ tac’su, ceva sef pe la „alimentatia publica”.

Am iesit pe geam din clasa, ca sa vad cum e. Da’ nu in timpul orei, cum avusesera altii singe in ei. Tot Mircea m-a dat in fapt. Si tot el cind am fugit acasa de la culesul obligatoriu de struguri, pe la Maracineni de Arges. La struguri era nasol, ca ne ardea dirigu’ cu joarde din vie daca lasam boabe in urma. Da’ mi-am scos pirleala la porumb, unde si-a luat la stiuleti peste scafirlie de ma mir ca n-a facut vreo comotie. P’asta n-a aflat-o nimeni, ca nu era Mircica prin preajma.

What else…? A, desigur… Pe-ala de mate l-am facut calau cind mi-a dat trei pentru

De la cei doi care este si dintre care unu’ e fratello, asa ca nu compteaza la traficul onest. Dupe cum urmeaza:

Cea mai misto campanie antifumat pe care am vazut-o pina acum si, cu siguranta, cea mai putin eficienta. In sensul ca e atit de inteligenta, incit fumatorii, oameni pe care te poti baza la greu, o vor considera atit de amuzanta, incit vor incepe sa aprecieze campaniile anti fumat. LA nivel de consum mediatic, desigur. Eu daca as fi luptator habotnic  si incrincenat impotriva consumului de tutun, as boicota-o. Pai nu tu un plamin gaurit, o tigara transformata in colesterol, un craniu fumind…? Ceva, acolo…

„In decorul minunat al Romei si in ipostaze ce amintesc de filmul lui Fellini, „La Dolce Vita„, Ramona Badescu a pozat pentru Tango – in Fontana di Trevi, purtind o rochie, realizata de creatoarea Cristina Nichita, ce respecta intocmai frumusetea celei pe care o avea Anita Ekberg in filmul original.”

Stiu, nu sint greseli fundamentale (cu rosu am adaugat eu, cu verde e de la ei) dar pe cuvint ca tradeaza un utilizator de limba romana chinuit si nesigur. Oricum, e bine ca doamna Nichita respecta frumusetea rochiei Anitei. Pe tanti asta care comunica public o cam doare-n topica. Am subliniat „filmul original” pentru ca nu stiu care ar fi cel „neoriginal” in contextul cu pricina. Din acelasi niuzletar am mai aflat ca starleta famelica a avut „primul raport fizic” la 21 de ani (hehehe…) si ca „am facut cerere sa-mi anuleze Vaticanul casatoria” (aiming high, as usual…).

Din aceeasi cutie cu expirate, Carmen Movileanu (o mai stiti pe shpikerita antedeluviana de la TVR?) se plinge ca o da lumea la o parte prin institutie fin’ca nu e „afiliata politic”. Hehehehe…mai nou asa se cheama refuzul unei pensionari decente? Slava cerului, in TVR sint o gramada de incremeniti care inca mai primesc timpi trindavi de antena. Unul in minus n-ar cintari nici cit o picatura de apa intr-un ocean. Printre atitea almasene si printre atitia bucurenci, totul ar fi identic.

Nu inteleg de ce o revista cu site arunca in mine cu un niuzletar facut in word, in care nimic nu e clickabil. E clar ca nu e generat automat. Asa ca refuz invitatia de la final („pentru informatii suplimentare va stau la dispozitie”) chiar daca ma gindesc s-o intreb pe tanti asta „PR & Marketing Manager” (sic!) ce mai gateste si ce rimel si-a mai cumparat. Si ma duc in site, unde o redescopar pe eterna Alice (care pe vremuri vitupera laliu si balciz, impreuna cu Simona Latrina, de dupa chelia nespalata a lui Gica Voicu in vechiul „National”) acum utilizatoare de retorica excesiv arhaica si studiat poetica. Deh, se transmite prin fluide inductie…

Ma invata cineva cum se suna la numarul cu 0801 al Millennium Bank astfel incit sa nu-ti mai zica in nici o retea ca nu functioneaza, e out of service etc.? Eu am incercat degeaba din Orange si RDS. Vreau sa-i sun sa-i intreb unde e vorba de(spre) iubire la ei in banca, ca sintem vecini si poate-mi refac si io viata.

Later: wow…dude…smart pipalz…la telverde se poate suna numai din reteaua romtelecom…