Mda, am comis-o din nou in bucatarie, cu doua pulpe de curcan, un cuptor si o ploaie de ingrediente deloc pretentioase. Ca de obicei, reteta nu e una standard, asa cum eu nu cred in notiunea asta aplicata in bucatarie. Fiecare cu propriile idei, preferinte, pusee creative sau cutume culinare preluate de la parinti, bunici sau bucatari profesionisti. Enjoy!

Resimt ca pe un viol mediatic toate porcariile din care mare parte din mass-media reusesc sa traiasca extrem de bine. In consecinta, interferenta acestui tip de subiecte pe blog-uri, altele decit cele declarat informative sau tabloide, mi se pare doar un mod cu totul josnic de a atrage trafic sau popularitate vremelnica. Avem despre ce scrie. Avem suficiente subiecte pe care le putem analiza si trata din propriul punct de vedere, fara sa avem nevoie de ciutaci, becai, bazi, elodii si asa mai departe.

Recunosc, eu insumi am avut citeva deviatii in directiile despre care vorbesc, insa ma declar primul individ hotarit sa scape de tot acest balast. Pentru ca, dincolo de avantajele pe termen scurt pe care ti le poate aduce un post „de scandal”, servicul cu adevarat profitabil este in avantajul celui despre care vorbesti, lui ii ridici cota de popularitate, pe el il faci sa creada ca este important pentru tine si pentru cititorii tai. Boicot? Aproape. Sint tentat sa exclud din categoria „shit” articolele de sinteza, analizele care sint nevoite sa atinga macar tangential subiecte de tip tabloid.

La ce bun sa perpetuezi subiectele deja aparute in ziare pe care, altfel, majoritatea dintre noi le consideram, cel putin declarativ, niste gunoaie? Ce avantaj si ce plus valoare aduci consumatorilor tai, reluind stiri si materiale deja televizate, fara a le imbogati, fara a le atasa o analiza care sa mearga dincolo de materialul original? Orice actiune de felul asta nu mi se pare decit inca un pas catre o blogosfera banala, pe care aceia care ii minimalizeaza importanta (deocamdata extrem de multi) au inca un motiv de a o socoti un fel de curtea scolii, un cenaclu al micilor jurnalisti amatori.

Va propun o tema de campanie. Nu vreau s-o sustin de unul singur. In primul rind am nevoie de parerea voastra in legatura cu oportunitatea acestui demers. Ba chiar va rog pe voi, cei care credeti ca aceasta campanie poate fi de un real folos cresterii credibilitatii blogurilor, sa le propuneti si altora aceasta tema de gindire. Daca ne adunam citiva, poate scriem impreuna un manifest mai bine structurat decit ce am reusit eu sa scriu aici. Si ca sa fie totul la vedere, va propun sa incepem prin comments, pro sau contra.

Cre’ ca o sa incep sa sciu doar aici. Imi va fi destul de greu, ma obisnuisem in varianta anterioara, dar cred ca e mult mai bine-asa. In weekend sper sa restabilesc si legaturile din Youtube si alte citeva amanunte. Probabil si layout nou, dar nu imediat. Deocamdata il las asa, ca sa nu ne fie trecerea prea brusca ;).

O poezie care mie mi se pare ca include o multime de arhetipuri si de locuri comune care definesc romanismul si pe romani asa cum se vad ei. Cit despre Malaele… [trilulilu merge rau de tot]

Cred ca am o memorie fotografica destul de buna. Retin fizionomii ale unor oameni cu care de multe ori nu schimb nici macar o vorba. Retin figurile oamenilor pe linga care trec pe strada, ale vinzatoarelor, ale unora care apar la televizor pentru prima oara, fara a fi personalitati publice sau figuri cunoscute. Nu retin nume la fel de usor, dar mi se intimpla de multe ori ca un chip sa-mi revina in minte obsedant, fara sa-mi dau seama unde l-am vazut si de ce l-am memorat.

Priceless! Asta e un articol cam gramolfait luind in calcul faptul ca public o treaba pe care, probabil, ati primit-o deja pe mail si v-ati cracanat de ris in consecinta. Dar asta e un spatiu al comentariului si al opiniei, nu ma chinui sa public info la prima mina pentru ca o fac altii mult mai bine. Imaginea asta de mai jos este, cu siguranta, un document istoric. Si ce ne da el noua in afara de inedit si amuzament? Imaginea profesionalismului (probabil interbelic) intr-o industrie pe cit de hulita, pe atit de profitabila si de marketata.Continuare si foto.

De fiecare data cind mai descopar un spam care ma invita sa-mi maresc p*la sau sa-mi imbunatatesc potenta, ma intreb incruntat „who the hell did they talk to?” Ei bine, de data asta chiar mi-au intrecut asteptarile. De la cititorul cu numarul doi. Intre timp sint trei, am uitat sa va spun.

At last you’ve found a lass that’s hot
You wanna screw her moistened twat.
She looks so sizzling, she’s so nice!
But would your penile size suffice?
Not sure she will long for more?
You need a thing she would adore!
But how to get it long and thick?
Your only hope is MegaDik!
You’ll get so wanted super-size
And see great pleasure in her eyes!
Your rod will slam her poon so deep,
Tonight you’ll hardly fall asleep!

So try today this wonder-pi’ll
And change your life at your own will!

Mare om, gigantic literat.

E un trend. Din ce in ce mai multe bloguri „de jurnalist”. Nu ma refer aici la acei jurnalisti care au avut timp sa probeze in meseria asta sau care au renuntat la presa scrisa in favoarea jurnalismului online sau a altor ocupatii, raminind legati de scris si de analizat in scris prin intermediul unui blog. Vorbesc despre tot felul de insecte ce-si itesc antenele slinoase printre ostretele nimicului, carcalaci iesiti din gaoacele putrede ale frustrarii si esecului profesional.

Respinsi de o presa deseori locala fie aservita, fie incremenita in regulile oficioaselor comuniste de pe vremuri, fie adaptata la piata contemporana a ziarelor… Unii pur si simplu nu stiu sa scrie si sa se exprime romaneste, dar se considera „marginalizati” si inventeaza teorii ale conspiratiei. Altii se bat cocoseste cu pumnul peste oua si desconsidera jurnalisti cu ani grei de experienta in spate doar pentru ca aia sint ingineri sau literati, iar ei au absolvit o scoala de presa. Mai exista si subspecia chitinoasa a investigatorilor, anchetatorilor si sapatorilor in tenebre locale ce implica musai

Tigan. Roman. Tigan bun. Tigan rau. Tigan zlatar, lingurar, spoitor, ursar. Tigan hot, manglitor, nespalat, violent. Tigan curat, iubitor de frumos, drept, cinstit. Roman tigan rau, hot, nespalat, strident, copiator, violent.

Am sapte-opt ani. Joc ping-pong in fata blocului. A blocului, nu a ferestrelor. Nu ma spioneaza nimeni din dosul perdelelor pentru a-mi corecta orice vorba, orice gest, orice pas mai departe, pe ton urlat si cu vorbe care ma injosesc in fata colegilor de joaca. Joc prost. Sint gras si neindeminatic. Joc rar pentru ca joc prost. Dar azi am adus eu paletele si bilele. Palete cu fete lucioase, bile „dabal sircal”. N-am voie sa le scot din casa. Sint cadou de la unu’ care-i trege clopotele sora-mii. Pai daca n-am voie cu ele afara si nici in casa (la perete), unde dracu mai am voie? Jucam.

Locul asta de joaca e relativ recent facut. Inainte fusese chiar intrarea in tiganie. Acum construiesc blocuri. Cred ca aveam vreo trei-patru ani cind venisera militienii, facusera liste si anuntasera ca se fac blocuri. Fusese jale mare. Femeile urlau si isi smulgeau parul din cap, alea mai tinere ii scuipau pe militieni si le aratau cururi diforme si fofoloance flocoase. Barbatii strigau si ei, dar mai mult de forma. Unul ameninta cu sinuciderea, altul – ca-si da foc la acareturi. Au construit blocuri si i-au mutat in ele.

Jucam ping-pong. De dupa 35, ultimul bloc din vechiul cartier, in care stam noi, romanii, apare Polonic. Micut de statura (deh, polonic…), cu un ochi pe jumatate inchis, cu privire crunta. Stie ca ne e frica de el. Daca am sari mai multi, l-am bate. Dar e din clanul Bocsa. E ruda cu