E DE LA EI…

Este imposibil ca, atunci cind se defecteaza ceva ce nu iti este la indemina, ceva ce nu tine de tine, cind „sistemul” iti pune stop pe piept si te lasa cu ochii in soare, sa nu ti-i imaginezi pe aceia de la capatul celalalt al problemei. Ne-am perpelit prin atitea intruchipari ale incapacitatii si nonsalantei obraznice tipice pentru natia asta, incit mie cel putin imi este extrem de greu sa nu ii „vad” pe aceia care imi strica ploile fara ca eu sa pot ajunge la „ei”.

Bunaoara cind te loveste o pana de curent. Sa zicem ca nu instalai windows pe noua magaoaie configurata vreme de vreo doua luni, dupa diverse sfaturi si surse de documentare more or less reliable. Sa zicem ca nu te porti cu magaoaia in cauza ca si cum rasuflarea ta ar putea sa-i dauneze. Si sa mai zicem ca, fiind o scula performanta, nu se sperie usor de o fluctuatie majora de curent electric. Sa zicem doar ca ai o pana de curent.

Prima – scurta, in gluma, vreo cinci secunde. A doua – de aproape o ora. Cu scurte ghionturi dureroase in tot ce ai in priza si in functiune prin casa. Daca la cele scurte abia ai timp sa injuri si-apoi sa regreti din cine stie ce sentimente umane, in cea lunga ai vreme de portretizari. Si cum arata „ei”? Lucreaza la lumina unei lanterne chioare in fata unei nise cu usa metalica bleu-vinetie, din care curg diverse mate electrice. Nu sint decit doi. Unul tine lanterna si da sfaturi. Celalalt mosmondeste la un capat de cablu, putin aplecat si contorsionat cit sa nu-si faca umbra singur. Se strimba cind trage de camasa cablului si din cind in cind musca din ea ferindu-si buzele.

Poarta sapca, o salopeta decolorata si cizme de cauciuc (?!). Incaperea e rece, arata ca o scara de bloc pe peretii careia juniorii au zgiriat cu cheia de la git mici porcarii si slogane microbiste. Cei doi poarta un dialog mormait, au o dictie de om de la tara, molfaie cuvintele si le platizeaza. Cel cu lanterna e mult mai priceput decit cel ce mestereste, asa ca de multe ori cel din urma e nevoit sa-l apostrofeze pe inteligent si sa-i demonstreze ca e bou. Uneori uita de cearta si povestesc despre colegii de echipa, despre vecini, despre politica. Rid zgomotos, amplificat de ecoul camerei. Se misca incet, taraganeaza, mai trag cite-un scuipat. Cel cu lanterna are o mina libera, cu care extrege expert seminte din buzunarul salopetei…

Si asa mai departe. Sint imagini generate de sute si mii de interactiuni cu zugravii, instalatorii, functionarii, zidarii, centralistele, electricienii, cablistii, vinzatoarele, coafezele, masinistii, soferii utilitari sau gunoierii din viata noastra. Imagini reflectate fidel sau hiperbolizat in filme, gaguri sau spoturi publicitare. Transformati, cu timpul, in eroi simpatici si validati ca modele atunci cind scopul o solicita. Sint „ei”, cei care-ti pot distruge starea de spirit doar pentru ca „ei” asa sint facuti si n-au de gind sa se schimbe vreodata. Da’ de ce? Si cine esti dumneata si ce vrei de fapt? Da’ ce, crezi ca eu ma joc aici?

Sint oameni care au ritmul lor, de nemodificat. Si culmea e ca sint extrem de constienti de menirea lor si, uneori, de nemultumirile tale. De efectul pe care actiunile lor il au asupra celorlalti. Si orice vorba cu valoare de atac ii va incetini si mai mult. Pentru ca ei trebuie sa-ti demonstreze ca, de fapt, sint stapini pe situatie si depinzi de ei. Este modul in care „ei” inteleg sa-si manifeste personalitatea.