Pe Zoso l-am auzit prima oara comparind noul logo Dacia cu un desfacator de capace. Din pacate nu am reusit sa-i gasesc o comparatie mai buna. Este exact ce imi inspira acest design. OK, ideea de blazon poate ca era cam veche, dar problema mea e alta: nu reusesc sa-mi imaginez aceasta noua varianta intr-un „pachet” de corporate ID, nu-l vad replicat pe hirtie. Cit despre izbitoarea asemanare cu obiectul atit de familiar soferilor si nu numai, mi-am permis o mica magarie.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=gXT1Ws5_Pws]

PS: din pacate este al doilea clip pe care Trilulilu il face varza la encodare, asa ca sint nevoit sa folosesc tot YouTube.

Aproape 24,000 de vizualizari in Trilulilu si vreo 21,000 in YouTube. Pina acum. Dar apogeul a trecut, probabil ca in zilele urmatoare vor mai fi ecouri slabe. Spuneam intr-un articol precedent ca filmuletul cu „I Am What I Am” a suflat in pinze celui cu Elena Basescu. O spuneam pentru ca abia dupa linkul catre „Pregatit pentru export” de la Piticu, interesul pentru „Elena” a crescut vertiginos. Asa cum au uitat unii ca e firesc sa se intimple, radioul a aprins chibritul si in media traditionala. Nu am contabilizat nici link-urile (pe majoritatea le puteti vedea in comentariile de la insemnarile care au legatura cu subiectul), nici cite ziare au scris in versiunea hard copy sau online, nici cite dintre televiziuni au difuzat clipul. Celor care au facut-o si care au mai si spus de unde, ce si cum, sa le fie de bine, ca mie mi-a priit ;)  De remarcat eforturile cititoarei mele, Anca ardeleanca, pe linga aceia care ori au uitat sa adauge si sursa, ori au preluat varianta Realitatea TV.

Apropo de televiziuni, doua minore: 1. Am vaga senzatie ca difuzarea clipului in emisia lui Mihai Gadea, postarea lui pe site-ul Antena 3, pe site-ul Jurnalului si linkul din GSP au avut un efect de tip „wag the dog„, adica distragerea atentiei dinspre „I Am What I Am„. 2. Editarea „Elenei” de catre cei de la Realitatea mi s-a parut un gest oarecum deplasat. Una peste alta, pentru mine a fost o experienta mai mult decit interesanta.

Multumesc.

Duhh, vin si eu la spartul tirgului, dupa ce si-a dta toata lumea cu parerea si laudele au curs in cascade: misto campania pre-lansare a albumului semnat de Moga pentru Smiley. Mie cel mai mult mi-a placut fotoliul cu interiorul rosu, spatele alb, taiat pe croma alba, ca si cum testimoniantii cu aipod ar fi iesit ca din nimic atunci cind se intorceau cu fata. Designul asta de fotoliu-alveola nu est enicidecum vreo inventie dar, cu siguranta, este unul dintre cele mai „music related” fotolii din cite exista. Imi aduc aminte de unele aproape identice, aproape sferice, in holul case studentilor din Pitesti. Erau acolo in urma cu vreo 25 de ani. Aveau difuzoare incastrate pe partea interioara a peretilor captusiti cu material textil, de insonorizare, cinectate la pupitrul DJ-ului.

Ei bine, scaunelul asta rotativ este zilele-astea si vedeta colectiei de primavara a Mobexpert. Sigur, din mindria pudica binecunoscuta, pe mesh-urile si panourile din oras nu scrie cu mindrie „l-ati vazut pe You Tube, in spoturile de promovare ale albumului <<In Lipsa Mea>>, al lui Smiley” sau ceva mai scurt, cu acelasi continut. De unde mie-mi rezulta ca ori Mobexpert a ratat un cross-promotion simpatic si bine tintit, ori colaborarea a existat doar pe baza unui mesaj subconstient. Adica: noi n-avem cum sa zicem nimic in spoturi, dar fotoliul sigur va placea si le va ramine in creier consumatorilor. Deci mizati pe imaginea lui in materialele de comunicare pentru colectia de primavara.

Cum? Iar gindesc mai mult decit e cazul? A, voi ziceti ca e o pura intimplare? Ca i-a placut lui Moga fotoliul, l-a cumparat, si-a facut treaba cu el, dupa care s-a trezit Mobexpert ca e rost sa se agate de capitalul de imagine deja creat? Considerati-ma naiv, eu mizez pe primul rationament, acela al colaborarii. Iata si corpul delict, asa cum arata el pe coperta pliantului Mobexpert.

Salut!

Farmington & Madison Heights, Michigan. New York & Woodside, N.Y. Meriden, Connecticut. Phoenix, Arizona. Portland, Oregon. Raleigh, North Carolina. Fort Lauderdale, Florida. Montreal, Toronto, Calgary, Weston, Barnaby, Outremont, & Richmond Hill. Europe: Ludwigshafen, Germania. Viena, Valencia, Palma de Mallorca. Hengelo & Amstelveen, Olanda. Londra. Milano, Torino & Bitonto. Ste-Genevieve-des-Bois & Paris. Dublin. Torokbalint, Debretin & Budapesta. Tampere, Beersheba, TelAviv. Karlskrona, Suedia. Chisinau. Beijing. Songnam, Coreea de Sud. Pune, India.

Se umplura cimpurile de ghiocei si violete mofturoase, mustele trasera aer in piept si-si frecara labele a masaj antireumatic si codanele, in consecinta, prinsera a-si lepada, nu pe rind, ca Baba Dochia, ci pe toate deodata, cojocelele care le tinura atita amar de iarna departe de lacomia vizuala a harmasarilor care sintem. Odata cu toate binefacerile-astea frematind a fiinta, maidanul cu pretentii al bucurestilor s-a umplut, regulamentar, de capcanele duhnitoare si moi-caldute ale precampaniei. Din loc in loc, movilitele de precampanie se itesc rinjind in cale-ti, doar-doar te-or prinde pe picior gresit, ca sa-ti umple de Doamne-ajuta bombeul pantofului sau virfurile degetelor strecurate distrat in cutia postala.

In general, precampaniotii au exploatat cu aceeasi originalitate de veacuri saptamina asta, adoptind umila pozitie de sclavete cu urme de tocuri pe scrot in fata oricarui purtator de fusta. Intrucit nu sexul, ci prilejul de a-si mai plimba putin existentele rincede printre potentialii consumatori/alegatori fu motorul lor pe baza de floricele, fluturasi ori cartonase colorate regulamentar, in cromatica identitara de partid. Pupaturi un pic rezervate (ai drecu’ sarantoci, cu epidemiile lor vulgare!) si texte. Texte, nene, cit sa dea p’afara gigantica hazna a comunicarii imbecile de partid, bolborosita pe cracul pantalonului de vesincii copylefteri de casa, ridicati din rindul manichiuristelor cu SNSPA si aspiratii politice.

De cind cu povestea crucilor obligatorii si a comportamentului de extractie cuvioasa printre elevi, imi tot cinta in urechea interna o fabula pe care am gasit-o cind eram in scoala generala, pe o caseta ORWO ratacita prin colectia de muzici a familiei. Nu am aflat niciodata cui apartine, unii mi-au spus ca ar putea  fi a lui Geo Dumitrescu. Din pacate, fac parte dintr-o generatie care a invatat la scoala ca biserica a fost creata ca un instrument de control si manipulare a maselor. Din alte pacate, ale mele de data asta, interactiunile mele directe cu purtatorii de sutana ortodoxa au fost, in majoritate, cu totul si cu totul dezamagitoare. Asa ca o ard mai degraba pe evolutionism. Fabula mi se pare draguta, e buna la serbari scolare si chercheliri cu glisaje artistice. Iat-o, din amintiri, mai jos.

Nu stiu daca jucaria unu a pregatit terenul pentru jucaria doi. Distanta dintre cele doua aparitii a fost destul de mica, „Elena” a fost o promisiune frumoasa, in timp ce „I Am What I Am” a produs aproprierea de ceea ce ar putea fi un viral. Si mai interesant e ca jucaria doi a suflat si mai tare in pinzele jucariei unu. Ajutorul prietenilor si cititorilor care au forwardat mi-a fost de un real ajutor. Va multumesc. Hat off pentru Ghica, Piticu si Dece, care au pus link. Surpriza de proportii si rezultate impresionante (fiti indulgenti, scriu doar de zece luni si numai de vreo trei beneficiez de propriul trafic, deci am motive de exaltare) din partea lui Morar si a lui Buzdugan, care au citat si exemplificat de dimineata. Apreciez sincer, mai ales in conditiile in care numai cuvinte de lauda n-am avut eu fata de ei in trecutul apropiat. Nu retractez, ci ma bucur sa observ schimbarile in bine atunci cind ele apar. Foarte interesant ca si Guerrilla s-a jucat tot astazi, pe la prinzisor, cu aceleasi doua replici ale „Elenei”, puse pe repeat pina la obsesie. Probabil ca ei le-au gasit pe undeva, prin „open source”…

So? Pai sa mai producem, zic. Ca miine-poimiine n-oi mai fi casnica si iar n-o sa mai am timp de nimic :D…

PS: Nu, inca nu sint viral. Deocamdata nu m-am intors la mine insumi :D.

Era sa uit: In cazul ambelor clipuri, meritul fundamental, incomensurabil si inegalabil este, in proportie covirsitoare, al protagonistilor. Si, desigur, Stirilor Pro TV, care au difuzat acele imagini la prima mina.

Chiar… Cit compromis e intr-o prietenie adevarata, de lunga durata, intr-o prietenie temeinica, incercata in sute sau mii de piedici marunte, dar care s-a incapatinat sa reziste? De cite ori e „treaca de la mine”, de cite ori – „n-are cum se se schimbe” sau „asta este, ii sint prieten dincolo de toate bubele”? Si de cite compromisuri din cealalta parte ai apucat sa-ti dai seama? Institutia prietenului cel mai bun… Acela care stie absolut totul despre tine si care stie, la rindul lui, cele mai ascunse amanunte din viata ta. Alaturi de care te maturizezi, inveti, experimentezi, te bucuri, blestemi sau iti recunosti greseli. Si caruia ii amendezi erorile cu promptitudine si argumente din aceleasi sentimente durabile.

Prietenului cel mai bun ii cunosti in detaliu si calitatile, si defectele. Dintre cele din urma, unele majore, probleme adinci de caracter sau apucaturi transmise pe cale ancestrala. O vreme le amendezi. Dupa care te resemnezi. Pentru ca legatura este atit de puternica incit esti capabil sa accepti compromisul. Aproape ca intr-o casnicie, accepti partile proaste din dragoste pentru cele bune. Pe cele proaste nu le poti ascunde sub pres, nu poti face abstractie de ele mai ales in cazul in care propria constructie le respinge natural. Dar le lasi oarecum suspendate, in favoarea celor bune. Resemnarea presupune doar o reglare a vehementei, a intensitatii luptei. Vei amenda in continuare, vei reveni (si deveni) obsesiv asupra scheletilor din dulap. Din reflex sau ca un ecou mut ce parca avertizeaza. „Stii ca asta nu e ok din punctul meu de vedere!”

Pai ce, numai baietii destepti si cu drag de profesie sa ne paraseasca in permanenta, lasindu-ne sa ne spargem capetele cu tot felul de …ceilalti? :) Eu unul i-as cam exporta exact pe-astia pe care chiar nu-i roaga nimeni sa ramina. Asa ca, incetisor, ar fi bine sa-i impachetam si sa incepem tratativele de pre-vinzare. Fiti indulgenti cu unele subtitrari. Inca exersez. Bine ca am pe ce :)

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=mbLwTxskNF0]

Se pare ca macheta anti-AIG, semnalata de Zoso, a provocat un mare scandal in aceasta dimineata la Cotidianul. De rezervarea spatiului si de livrarea machetei se pare ca s-a ocupat o companie obscura, al carei nume nu aminteste de vreo companie de asigurari sau de vreun advertiser cunoscut. Surse de la Cotidianul imi soptesc in casca de la coafor ca macheta a intrat fara absolut nici o verificare din partea responsabilului de editie sa a vreunui executiv de la vinzari. Mie mi-e greu sa cred asa ceva, dar sint convins ca vor mai aparea amanunte.