Salut, Banstead & Staines, U.K.! Mai poftiti pe la noi!

Apropo: insemnarile de tipul asta sint adresate celor care stau macar doua-trei minute pe’aici si citesc macar doua-trei insemnari. Si o fac pentru cei din afara Romaniei din motivul explicat aici. Ii rog pe cititorii din Romania sa nu se simta ofensati, ca doar nu scriu doar pentru mine ;).

Un zvon cu parfum de adevar gretos il proiecteaza pe Vasile Blaga in postura de prim ministru intr-un viitor posibil cabinet pedelist. Deloc imposibil avind in vedere credinta cu care l-a slujit in ultimii ani pe cirmaci. Zvonul mi-a readus in memorie un episod cu totul neplacut, la care am fost martor in 2004 si care mi-a ramas in minte ca definitoriu pentru caracterul personajului despre care vorbim.

Ultima „confruntare” a prezidentiabililor din 2004, la TVR. Probabil v-o amintiti. Acel lung plictis in care candidatii nici macar n-au reusit sa-si sara in git unul celuilalt, in care subiectele propuse au fost mai mutl decit penibile, in care intrebarile pareau concepute de Marina Almasan. Cu mici exceptii (circuletul mascaricilor Vadim si Gigi), toata lumea a motait regulamentar. Echipele care insoteau candidatii au fost „cazate” intr-un platou cu fursecuri, plasme si apa minerala. Primisem instructiuni ca livram un numar fix de candidati de rang inferior pentru gradenele din spatele protagonistilor, ceea ce am executat.

In „sala de asteptare” se filma haotic, te puteai trezi in orice moment cu o camera in ochi, iar microfoanele de ambianta (boom-urile, nagrele, chestiile-alea cu prajina lunga, uneori „imblanite”) pendulau pe deasupra capetelor noastre, incercind sa surprinda o birfa cit de soptita sau vreo polemica intestina inabusita. Tin minte ca atunci am avut ocazia vitala, unica si (sper) irepetabila de a-i stringe mina, usor umeda, lui Adrian Nastase. Pina la inceperea marelui show plicticos, timpul a trecut cu molfaieli si zimbete cordiale, incleiate de coca. Odata intrati „subiectii” in platoul lor, ne-am relaxat.

Subiecte multe pe ziua de azi, intretaiate, incalecate, impletite ca un covrig prost si nesarat. Zapping exagerat si indigest. Niste tigani se iau la pietre si alice din ratiuni pur financiare. Suficient pentru unii sa faca din asta o tevatura nationala, otvizind penibil in mijlocul strazii un subiect care nu prea intereseaza pe nimeni din punct de vedere informativ. Pentru a suta mia oara, trebuie sa existe cineva care sa stoarca un banal cos cu unghiile muradre, straduindu-se sa-l transforme intr-un ditai furunculul. Momente simpatice cind interlocutorii se pun pe mistouri (tiganesti) cu moderatorii si devin mult mai simpatici decit acestia.

O demisie frivola, pe teme de nepotism, ocazie cu care am aflat bucuros ca nu sint singurul cu astfel de pareri despre Melena Basescu. O demisie care nu va trage nici macar un semnal de alarma pentru nimeni data fiind natura smircurilor in care se balacesc de atita vreme onoarea sau verticalitatea oamenilor din tara asta. Papusica extrafardata se indreapta pe tocuri cui catre un frumos si meritat fotoliu de deputat in care va avea suficient timp sa-si pudreze tenul gras si greu incercat de cratere si alte semne specifice tinerilor furiosi.

N-as fi putut incepe asta cu altcineva. Mi s-ar fi parut impardonabil sa nu-i ofer Presedintelui onoarea de a deschide aceasta serie de articole, luind in considerare doua aspecte majore: procentul expunerii sale in mass-media si subprocentul dedicat subiectelor de natura sau doar cu tenta sexuala al caror erou este. Daca ati citit deja premisele acestor insemnari ce vor abunda in deductii, potriveli si tendentiozitati, sa-i dam drumul.

Traian Basescu pare un personaj sexual pur mioritic. Nu-si propteste ghioaga chiar in orice scorbura de copac, reusind sa se bucure, mai degraba prin forta si impetuozitate decit prin farmece si galanterii, de atentia si darurile femeilor cit de cit scuturate sau care macar mimeaza statutul acesta. In timpul „vinatorii”, Basescu face parte din categoria barbatilor care acceseaza absolut toti registrii de semnalizare si abordare, fiind convins ca prada va raspunde, pina la urma, la unul dintre ele. De la banalul compliment legat de parfum si pina la cel mai porcos cu putinta banc cu ciobani la stina, subiectul nostru ataca pe toate fronturile. Nu o face programatic, riguros, in ordine sau crescendo. Dribleaza larg si la repezeala, nu prea are timp de pierdut. Nu va ezita sa puna o mina fugara pe crupa caprioarei sau sa semnalizeze catre propria arma din dotare, in chip de avertisment (sau advertisment…)

Odata adus vinatul in adapostul de la Ocolul Silvic, actiunea devine si mai abrupta. Daca pina la acest moment e posibil sa fi existat ceva urme de tandrete, marinarul se cam scutura acum de fasoane. Docul e liber, etapa formalitatilor a trecut, deci principala preocupare mai e doar parcarea navei in port.

Mdeah…un titlu cam spammer, dar ma bazez pe lacunele celor care traiesc pe Google. „Fantezii” e o chestie legata parca de spectacole pe gheata, iar „autohton” suna cam aiurea ca sa fie cuvint romanesc care oricum nu stiu ce inseamna si care nu-l am in baza lexicala. Iau in calcul si tona de pagini cu rezultate ce vor fi vesnic deasupra mea la populara cautare „sex cu vedete”, asa ca irelevantul din mine este oarecum impacat la capitolul Google spam.

Care va sa zica sexul printre persoanele publice din Romania… Unele il tin ascuns din pudoare, complexe ori principii. Altele, dimpotriva, il expun cu multa abnegatie, pentru multe dintre ele pare a fi singura varianta intru bagare in seama. Din mormanul de zvonuri, fotografii, declaratii sau speculatii, consumatorul dimensiunii sexuale a publicitatilor din RO isi poate forma o conceptie foarte personala asupra apucaturilor de resort ale chiriasilor de prima pagina. Altii, cu neuroni ceva mai agili, ar putea corela categoria de informatii enumerate adineauri cu mesajele transmise de subiecti prin gesturi, forme, voce, tipuri de abordare, stil, tunsoare etc. Care va sa zica, prin amestecarea celor doua tipuri de inormatii, am putea incerca sa deducem, eronat si subiectiv dar interesant de incercat, profilul sexual pentru fiecare dintre acesti indivizi.

Fara pretentii freudiene, fara intentii porcoase dar nici chiar nevinovate, lasind deductiile simple sa zburde in voie pe intinsele plaiuri ale ironiei si desfriului pamfletar. Pornind de la o baza reala, dar permitindu-ne sa-i luam si la misto, ca doar si pentru asta ni se infatiseaza atit de des privirilor si auzului, ba uneori chiar si stomacului greu incercat de miscari revolute. Un exercitiu pe care nu intentionez sa-l transform intr-un wiki, dar in care sint sigur ca nu ma voi juca de capul meu.

Trista rau prima editia a show-ului pacatos a moderatorului cu acelasi nume :). Dupa seria de promo-uri care mi-au prom-is un show lejer, degajat, efervescent, am primit un plictis mai mult decit deazamagitor. Productia execrabila a reusit sa inhibe pina si pe unul dintre cei mai naturali oameni care apar frecvent la televizor in Romania. Dar, pentru ca iar vreau sa critic constructiv, o sa le iau pe rind.

Logo-ul show-ului – o mizerie made in antena, la intilnirea dintre martisor si genericul de la tragerea loto. Aici chiar nu pot fi constuctiv pentru ca la capitolul asta baietii din Baneasa n-au excelat si nu vor excela niciodata. Ce se naste din kitsch nu poate sa miroasa a packshot. Sunetul tragic si ecoul traditional din platourile antenei au transformat in foarte penibil o tristete de band si asa vai de mama lui. De prin ce statii de metrou s-or fi adunat baietasii aia, cine i-o fi adunat si cine i-o fi imbracat, numai pacatele producatorului pot sti. In plus, un show cu band intr-un platou fara aplaudaci seamana cu un latrat de ciine intr-o biserica. Finalurile seci, acompaniate de manevrele tremurate de la pupitrul de sunet, au facut experienta muzicala mai mult decit trista.

Probabil cel mai bun lucru care i s-ar fi putut intimpla antenei in ultimii ani. Multi ani. Fost membru al echipei „de aur” de la Playboy, un tip cu un umor fantastic, ajuns in fata camerei dintr-o pura intimplare. Un tip pe care eu pariez oricind. Mai nasol e ca, intre timp, mai multe maimute cu curu’ rosu s-au prins ca da bine sa fii prieten cu Capatos. Bafta, bre.

• pentru ca reprezinta unul dintre cele mai urite exemple de nepotism desantat
• pentru ca e modelina
• pentru ca, aidoma tuturor modelinelor nasoale si bordeline, face botu’ ca un cur de gaina cind pozeaza, ipostaza din care uita sa iasa si in interviuri sau poze studiate, pe la conferinte sau plenare d’alea d’ale lor
• pentru ca uneori scapa singura la declaratii si interviuri, dupa care taticu’ sau sora mai mare intervin cu nuantari
• pentru ca are accent de cartier si inghite vocale
• pentru ca prezinta lacune grosolane de topica si gramatica a limbii romane, se exprima greu si are un vocabular sarac
• pentru ca e mahalagioaica, dar aici are circumstante atenuante, pe linie paterna
• pentru ca atuurile sale politice sint functia tatalui, lungimea cracilor si pupincurismul tinerilor pedelisti
• pentru ca principalele sale activitati publice se reduc la prezentari de cirpe si idile basinoase
• pentru ca are profilul perfect al papusicii care nu pricepe si nu va pricepe niciodata nimic din ce se intimpla in jurul sau, mai departe de rochite, pantofiori, revista ciao, libertatea etc.

Dr. Frectie de la antena il initiaza pe Prof. Dr. George „Tohan” Pruteanu in teorii despre „emo” si „manga”. Asta e tifnos rau si intreaba cu oftica „ce legatura au astea cu tema pentru care m-ati invitat – influenta muzicii asupra generatiilor tinere?”. Ii face p’astia conformisti, e nervos, el n-are cercei in buric si nici tatuaje. „Vorbim despre descreierati, asta e o emisiune psihiatrica”.

Ma intreb din ce in ce mai des ce cauta campania „Fabrica de fericire” pe TV. Am priceput ca primul spot ar fi trebuit sa anunte campania online, sa confere notorietate subiectului. Am acceptat ca outdoor-ul pe aceeasi tema a fost ales din aceeasi nevoie de notorietate. Insa continuarea povestii in episoade-spot in calupurile de publicitate mi se pare deja pierdere de resurse.