KEN LEE TULIBU DIBU DOUCHOO
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=FQt-h753jHI]
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=FQt-h753jHI]
Accesul facil si cointeresat al persoanelor publice din Romania la mass-media in general si la aparitiile in reviste in special naste in fiecare zi noi anomalii si subiecte amuzante. Ar putea fi toate grupate intr-o lunga rubrica de „stiati ca?”, imbogatita daca nu zilnic, macar saptaminal. Astazi – despre ceea ce am ales sa numesc „sindromul copertei”.
Vi se pare concludent si simptomatic? Imi intareste convingerea ca principalii vinovati sintem noi insine, prin nonvalorile pe care le plantam ca pe ficusi prin ministere, comitete si comitii? Demonstram la fiecare pas ca punem la treburi de finete niste maimutoi de extractie securista, care n-au nici macar decenta de a studia in prealabil stilul si formatul unor productii de tip „No Reservations”? Ne scremem pina ne ies ochii ca la melc si platim pentru ceea ce altii obtin firesc, de cele mai multe ori gratuit. Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale. Hahahahaha!
Buun…Dupa seria dudelor cu poza pe care le puteti vedea mai jos, rezultatul citorva ore de umblat prin frumosul oras al carui cetatean sint, am reusit sa-mi pun in ordine citeva ginduri legate de un subiect destul de sensibil in ultimele doua zile. Am avut rabdare sa urmaresc intreaga emisiune facuta in Romania de Antony Bourdain pentru Discovery Travel USA. Am citit reactiile lui Cristi Roman si dece. Am citit si insemnarea teleastului american. Ba chiar si comentariile de-acolo, care sint foarte…romanesti. S-o cautati pe-aia cu „…I hope she did not see you desecrate our country that way”, mi s-a parut vadimic-monumentala. Veleitati si informatii culinare? Este. Place la circiuma? Place. Traim in Romania? Cu placere uneori. Atunci sa purcedem la citeva afirmatii.
No Reservations. Asa se cheama productia in discutie. Adica: nu-i sunam inainte, nu ii anuntam ca venim, nu mergem in Brazilia sa mincam pizza si nici in Vietnam sa cerem foie gras. Mergem, eventual, la eschimosi, sa vedem cum spinteca aia foca si apoi ciugulesc cu delicatete din ficatul crud. Rezumat: formatul lui Bourdain este in afara tiparelor clasice, cu mese care trebuie sa arate frumos si cu Chisu perorind plictisitor. No Reservations surprinde reversul medaliei pe care orice cultura culinara e mai mult decit fericita sa o plimbe stralucitor prin fata camerei de luat vederi.
O notiune des intilnita in marketing. Cine este, de unde vine, ce maninca, imbraca, bea sau fu*e consumatorul, ce obiceiuri are, ce trasee, cit ascoala si citi bani are in buzunar? Pe scurt, ce stim despre el? Mai jos, citeva mostre :D.
Semiprofil cu caciulita, al unui paznic/bodyguard care-si citeste Gandul. Imi zice o fata in casca de la coafor: „daca te uitzi dintr-o rana, zici ca e cetepeu’ deghizat… ”
Natura moarta cu tinar pensionar, Libertatea, Nokia Communicator si punga de plastic.
Si finala de sulita: profil perfect de Libertatea, cu subiect captivant.
In plina euforie primavaratica, niste civili cu infatisare dubioasa dau iama printre floraresele clandestine de pe la Piata Universitatii. Astea pling, isi smulg cosita si intra in panica la vederea „gipului” fara nici un insemn oficial, catre care „cavalerii” le duc mai mult cu forta si in care le pun sa-si depoziteze marfa confidcata din oficiu. In prima imagine, vigilentul ma intreaba rinjind daca „dau bine in poza?”, facind citeva momente abstractie de chivuta care se roaga plingind s-o lase in pace.
Asa arata, intre timp, rezultatul rasunatoarelor proiecte de fidelizare si valoare adaugata initiate la gramada in presa cu precadere cotidiana de anul trecut. In general, vinzatorii sint destul de amabili sa-ti gaseasca pe sub chiosc si editiile deja preistorice care au incercat sa se vinda, mai mult si mai scump, alaturi de carti, cd-uri, dvd-uri, fiare de calcat, titireze, masini de barbierit sau seturi de cearsafuri. Marile lovituri de marketing au avut un succes atit de mare, incit seriile intregi de Prison Break sau nemuritoarele hit-uri ale lui Ovidiu Scomornick zac pe tarabe, batute de vinticelul obraznic al primaverii.
[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=UWtU36kMA80]
Cele mai voi