INSAMINTARILE IMBECILE DE PRIMAVARA

Se umplura cimpurile de ghiocei si violete mofturoase, mustele trasera aer in piept si-si frecara labele a masaj antireumatic si codanele, in consecinta, prinsera a-si lepada, nu pe rind, ca Baba Dochia, ci pe toate deodata, cojocelele care le tinura atita amar de iarna departe de lacomia vizuala a harmasarilor care sintem. Odata cu toate binefacerile-astea frematind a fiinta, maidanul cu pretentii al bucurestilor s-a umplut, regulamentar, de capcanele duhnitoare si moi-caldute ale precampaniei. Din loc in loc, movilitele de precampanie se itesc rinjind in cale-ti, doar-doar te-or prinde pe picior gresit, ca sa-ti umple de Doamne-ajuta bombeul pantofului sau virfurile degetelor strecurate distrat in cutia postala.

In general, precampaniotii au exploatat cu aceeasi originalitate de veacuri saptamina asta, adoptind umila pozitie de sclavete cu urme de tocuri pe scrot in fata oricarui purtator de fusta. Intrucit nu sexul, ci prilejul de a-si mai plimba putin existentele rincede printre potentialii consumatori/alegatori fu motorul lor pe baza de floricele, fluturasi ori cartonase colorate regulamentar, in cromatica identitara de partid. Pupaturi un pic rezervate (ai drecu’ sarantoci, cu epidemiile lor vulgare!) si texte. Texte, nene, cit sa dea p’afara gigantica hazna a comunicarii imbecile de partid, bolborosita pe cracul pantalonului de vesincii copylefteri de casa, ridicati din rindul manichiuristelor cu SNSPA si aspiratii politice.

Caci un asemenea text am acum in fata. Va propun sa va fie perpendicular ce culoare scalda bucatica de carton sau pe cine reprezinta Dan Cezar Ionescu din punct de vedere politic. Vrem sa votam oameni, nu? hehehehehe… uneori chiar fac glume proaste… Pai sa ne apropiem de ei, de optica si topica lor, prin stilul si elocinta pe care se presupune ca o detin in virful pixului cu care ne transmit ei un strop de primavara frageda, cu clinchete de ghiocei si behait deja panicat de miel pascal. Despre Dan Cezar Ionescu, Google releva fix un leu si jumatate. In afara de o declaratie de avere, despre care pur si simplu n-am chef sa scriu, si o actiune oarecare a Primariei Sectorului 2, referirile sint ca si inexistente. Am aflat cu ocazia asta ca e vice in sectorul in care locuiesc. Deja un pic jenant… Sa fii vicele lui Niculaita Ontanu si sa mai si rezisti trei ani si ceva in pozitia asta mi se pare deja degradant. In fine, iata panseul celui care va incerca sa ma convinga peste citeva luni ca el e cel bun, cel drept, cel mare, cel viteaz.

„O zicala veche ne spune ca o femeie, pentru a fi fericita, trebuie sa stie sa inchida ochii.” Deci, Domnule Ionescu, stimate Cezar si mai Dane, femeile inchid ochii mai abitir atunci cind mimeaza fericirea. Io asa am citit si am vazut si prin filme. Adica io nu stiu exact ce situri porno se acceseaza la Sectoru’ 2, da’ sigur nu consumati good stuff. Pe de alta parte, fac apel la etnologii si literatii autentici care cu siguranta vor citi aceasta insemnare pentru a identifica perla de cuget popular la care face vicele referire. Sa continuam. „Eu nu sunt de acord cu aceasta zicala, desi se aplica foarte bine in sectorul 2.” De unde ar trebui sa deducem ca majoritatea femeilor din sector inchid ochii pentru a fi fericite. De unde ar trebui sa intelegem ca Nea Cezar ori isi imagineaza orgii prefacute cu vecinele mele, ori se inscrie in categoria barbatilor care se lauda cu povestile lor amoroase… Oricum as sprijini-o, tot nasol se-ndoaie.

„Locuim in sectorul unde nu avem gradinite la care sa ne inscriem copiii, unde trebuie sa inchidem ochii cind vedem mizeria din jurul locurilor de joaca pentru copii, unde facem cumparaturi in piete care s-au transformat peste noapte in supermarket-uri cu preturi sufocante”. La lupta, tovarasi! Sa zdrobim catusele si sa ne razvratim impotriva asupritorilor! Sa plantam gradinite! Sa ne referim patetic la probleme pe care administratia locala n-are nici macar competenta de a le rezolva! Refuzati tendinta fireasca a consumismului contemporan, cereti inapoi dughenele si tarabele cu marfuri necontrolate, vindute de „producatori” care n-au vazut in viata lor o stropitoare sau o floricica de fasole! Auzi, bre, nene? Matale chiar iti imaginezi ca puhoaiele de cetateni, adunati prin magazinele-astea ca la accident, ies de-acolo cu cite zece plase in fiecare saptamina pentru ca ii sufoca preturile? Ia da matale o tura prin caufland simbata pe la prinz si vezi citi pensionari plimba cosuri pline printre rafturi.

Si obsesia cu inchisul ochilor continua. „In sectorul 2 nu ar mai trebui sa inchidem ochii si sa ne multumim cu ce avem. Am vazut la vecinii din 3 cum arata un sector bine ingrijit. Si sectorul 2 merita mai mult! Dupa o iarna grea, primavara ne readuce speranta ca lucrurile se pot schimba in bine. Este primavara sperantelor si primavara schimbarii.” Simboluri de compunere de clasa a cincea si vesnicele cazne ale trasului de par de dragul inducerii sentimentului de grija, compasiune, tristete baloasa si promisiune iluzorie. Aceeasi cunilinctie clefaita si plicticoasa cu ajutorul careia eligibilii mioritici impotenti spera sa produca marele climax al stampilei de vot. Ma intreb cum ar putea suna un astfel de text in cazul in care mascaricii astia vor avea prilejul nepretuit al „zilei barbatului”.