Posturi cu tagurile: "marketing, comunicare, PR, publicitate"

Am trait s-o vad si pe-asta, dar sint aproape convins ca nu este un caz singular: Sibiul are o revista de „life-style”! Am numarat 56 de pagini de publicitate (incluzind copertele, fara advertoriale si pagini de product placement) intr-o brosurica glossy, de gasit mai ales in camerele de hotel din orasul cu pricina. Cu siguranta se distribuie si in alte spatii horeca. Ma intreb, insa, cit continut laifstail cu tenta locala poti produce (chiar si) in Sibiu, dupa ce ai luat la rind cele citeva staruri ale urbei? Le iei de la capat? De ce nu, de vreme ce Marin si Radulescu fac minimum doua-trei coperte pe an pentru aceleasi publicatii „centrale”.

Alte observatii. O revista in limba romana, distribuita in hotelurile dintr-un oras bintuit masiv de straini. Zero continut de tip „utilitar”, adica nu tu cafenele, trasee temptante, muzeuri, masajuri, bordele eccetera. Un site cu zero interactiune in afara de scriptul cu scuipat in cursor ca sa dai pagina. Aproape halucinant diferentiatorul cu „singura revista gratuita de lifestyle dedicata orasului tau”. Inseamna ca mai e cel putin inca una, pe bani? Fetele, sa mergem cu toatele la Sibiu, ca e rost de mult laifstail. Da’ le merge. Sa fie sanatosi.

Din pacate inca nu gasesc pe nicaieri noua serie de spoturi BRD avindu-i ca protagonisti pe deja traditionalii (sau cam prea utilizatii?) vectori de imagine Nadia, Hagi, Nastase. Vad un spot cu Hagi incercind sa ia o cutie aflata mult prea sus pentru Inaltimea Sa. Oamenii din supermarket dau navala sa-l ajute, alearga catre el cu fete extaziate ca-i pot fi de folos lui, Regelui. Apoi vad un alt spot cu Nadia intrind intr-un salon de coafura, cum „stilistele” lasa orice, abandoneaza clientele cu mult mai putin celebre si se inghesuie s-o serveasca pe ea, perfectiunea insasi. Si mai vad un spot cu Ilie Nastase in restaurant. Ospatarii calca in farfuriile celorlalti clienti, le pun tocanita in cap si le varsa frapiera pe chelie in goana isterica pentru un loc mai aproape de inima vrajitorului cu racheta, pentru un „baiete!” aruncat de emblematicul sportiv de geniu.

Oarecum firesc pina acum, nu? Oriunde in lume, celebritatea are prioritate in fata pulimii consumatoare. Cu atit mai mult in Romania, cu atit mai mult fiind vorba de cei trei MARI ambasadori ai brandului national. Numai ca toate astea se intimpla sub un copy care spune ca la BRD poti fi oricine pentru a beneficia de nu stiu ce treburi pe care le ofera ei in perioada asta. Adica oricine, intelegeti? Asta dupa ce acei oricine din spot experimenteaza pe propria piele privilegiile mai mult sau mai putin contondente ale favoritismelor si tratamentelor preferentiale. Ha? Nu vi se pare un pic anapoda?

Zice un om cu capul pe umeri si creier de jurist asezat, netavalit prin marasmul creativ publicitar: „ar fi trebuit sa fie tocmai invers, pe-aia trei sa-i lase cu ochii in soare ca sa se ocupe de vreun neica nimeni. Ca sa vada rumanu ca, uite, BRD isi trateaza clientii la fel, indiferent de ce scrie pe buletin.” Nespa?

Nu m-am alaturat din doua motive grupului care i-a dat la mufa lui radio ZU cu multa vreme inainte de a se lansa : 1. un inceput e o chestie dificila pentru oricine; 2. in ciuda faptului ca l-am tavalit pe Morar printre litere in citeva rinduri, a avut taria sa fie de acord cu unele critici, apoi a citat sursa clipului cu Elena Basescu atunci cind l-a „dat” la radio. Lucru care mi-a priit de minune.

Azi am aflat cu oarecare surprindere ca responsabilul de Relatii Publice de la ZU este nimeni altcineva decit Camelia Levintza, fostul PR al Prima TV, care mi-a sarit in ochi primavara trecuta, cu ocazia unei interventii telefonice in emisiunea lui Dan Capatos. Jobul asta nou (al meu) ma indeamna sa fiu indulgent, asa ca zic doar atit: m-as bucura fie ca piarista in discutie sa fi invatat din experientele triste de pina acum, fie ca ZU sa nu aiba niciodata vreo criza care sa necesite o rezolvare din partea aceluiasi personaj. Atit. Hm…

Hai sa fim baieti galanti dupa atitea uriciuni scrise la nervi (sau nu): tag-line-ul actualei campanii McDo este ffffoarte bun! Eh? M-am scos? Conu’ Alecu, nea Cristi? E ok? Asta din simpatie pentru creatie, ca nu ma dau in vint dupa carne prelucrata de la -tz la +300 degrade Celsius in trei minute ;) Fie ea si de pui…

Dau in meteahna instigarilor la comment-uri si a intrebarilor aproape retorice, dar jur ca o fac cu scopuri nobile si nu pentru ca as alerga disperat dupa un dram de popularitate pentru blog. Ba chiar ii apreciez pe aceia care beneficiaza de o tona de raspunsuri de fiecare data cind deschid o noua tema de discutie. Da’ voi, astia trei-patru care mai treceti din cind in cind pe-aici, cititi bloguri business? Adica bloguri de companie, spatii de joaca pentru comunicare corporate informala, nu gazete de perete pentru umflat muschii sau pentru aberat cu gratie, in limbi noduroase, identice cu alea din comunicate, sau studiat-savante, cu pretentii scolastice. Voi cititi asa ceva? Va place unul anume in .ro? Aveti exemple interesante din .com? Sint nevoit sa exclud din cautari si blogurile agentiilor de publicitate in care, vorba unui cunoscut, „aia cu asta se ocupa”. Da, unele din categoria asta imi plac si mie. So? Ajutati si voi un neofit insetat de cunoastere :p!

Pe cuvintul meu de onoare ca marketingul de produse media mi se pare in continuare cel mai provocator si mai frumos dintre toate directiile pe care isi poate purta pasii un specialist din acest domeniu. Dintre toate, radioul cred ca ramine regina stupului. Am gustat din mierea asta intr-o vreme cind prin zona stiinta doar se itea pe la colturi si inspiratia ne diferentia hotaritor, o vreme cind batalia in FM era mult mai apriga decit acum, probabil invers proportionala cu virsta lui. Si daca eu ma refer la sfirsitul anilor ’90, cind animatorul de radio inca mai avea voie sa fie inteligent chiar daca nu facea „matinal”, prima perioada de FM, aceea dintre ’90 si ’97-’98, fusese de zeci de ori mai frumoasa. Si mai saraca, e adevarat.

Noul proiect radio de la Intact a mincat frecventele din tara ale Romanic FM, dar asta nu inseamna ca batrinul si bonomul de pe 101.9 isi pierde din farmec. Ramine in Bucuresti si pe romanticfm.ro, ba chiar respecta bunele practici ale marketingului de media si fructifica un fapt, destul de neplacut in esenta, intr-un pretext de relansare. „Let’s twist again” este platforma sub care Romantic FM se muta din „gold” in „si mai gold”, cu un accent pronuntat pe muzica anilor ’50-’60. Mai mult, campania naste un fratior mai mic, cu emisie exclusiv online: Romantic Twist. Il ascult acum si suna incintator.

Sint multi ani de cind Romantic coaguleaza un public mai mult decit pretios pentru advertiseri si de cind toate statiile de top se gindesc cu teama ca, la un moment dat, va intra pe bune in batalia pentru bugete. Nu stiu daca povestile cu Voiculescu sunind la radio sa ceara Angela Similea sau Mirabela Dauer in playlist pentru ca e cu niste prieteni sint doar birfe de Intact. Insa am convingerea ca, pe mina unor oameni dibaci neobstructionati de toane si „because I say so”, la Romantic ar putea intra niste bugete premium mai mult decit tentante.

Mai jos, trei jingle-uri pe care, din ratiuni de spatiu, le-am montat impreuna. Eu le-as fi pus alte voci, mai „americane” si din punct de vedere al timbrului, si din acela al pronuntiei.

Am mai spus-o si o repet si o voi repeta pina n-o sa mai am aer in plamini si „sos la silaba”: Internetul NU foloseste o alta limba decit cea gramaticala! Internetul NU scuza greselile de gramatica si de logica a frazei! Internetul NU este un spatiu mai tolerant gramatical decit hirtia, eterul sau tubul catodic! Da, exista limba vorbita si limba literara, insa ambele functioneaza dupa aceeasi gramatica, dupa aproape aceleasi reguli de topica si dupa aproape aceeasi logica. Care logica este sau nu este.

Un typo e un typo, exprimarea agramata este cu totul altceva si nu se poate substitui la infinit unor greseli de dactilografiere. Utilizarea corecta a limbii romane nu este un fason de fata batrina si nici o obsesie fortat academica, ci o simpla regula de bun simt si un privilegiu. Acela de a beneficia de cunoasterea unei limbi unice, care te defineste din radacini. Nu-ti interzice nimeni sa-ti hulesti natia si limba nationala, esti liber sa te exprimi in ce limba doresti, dar fa-o corect!

Observ cu groaza cum indivizi ce au obraznicia de a se considera specialisti in comunicare, detin sau lucreaza pentru firme de specialitate si se erijeaza in voci pe care cei mai tineri decit ei ar trebui sa le considere modele demne de urmat nu intrunesc nici macar prima regula a comunicatorului: utilizarea in mod corect a limbii in care se exprima. Nu e o noutate, insa in ultimele doua zile am interactionat din nou cu aceasta pleava ciufulita de vinturile si ifosele superficialei sale dezvoltari profesionale.

Cristinica Postolache, caporalul de presa al lui Sorin Oprescu, revine cu un text bizar si un link de-a dreptul familiar.

Hai ca mai venim de-acasa… Dupa enormitatile de-acum citeva saptamini, Gandul (imi suna a „Ghandi”) spune mai documentat despre costuri de campanie electorala ceva mai aproape de adevar. Asta pentru ca, spre deosebire de stirile TV amintite mai sus, ziarul isi lucreaza articolul cu ajutorul citorva dintre cei implicati pe bune in consultanta de marketing politic si electoral.

Citeva completari sau sublinieri, ca-mi place subiectul:

• la nivel de colegiu, investitiile clasice in mass-media vor fi vax albina, bani aruncati pe geam; adica spoturile TV, machetele publicitare de presa, spoturile audio, dupa ce ca vor costa un purcoi de bani (productie si difuzare), vor avea o relevanta minima pentru alegatori. Panourile stradale si mesh-urile vor hrani dorinta nemarturisita a onor candidatilor de a-si vedea pozele in marimi supranaturale si…cam atit. Localele au demonstrat (din nou) ca romanii nu voteaza nici poze, nici filmulete. Demersul publicitar si mai ales acela stradal va conta cel mult in cazul candidatilor parasutati in colegii unde nu-i stie nimeni, dar nu de data asta, ci pentru eventualele candidaturi din 2012, 2016, 2020 etc.

Avind in vedere ca poliplanul asta se afla in Piata Victoriei si ca acolo unde vedeti parcata masina gri sint in permanenta parcate masini de diverse culori, fac si eu o intrebare: cine este „noi” din copy-ul bannerului, care dintre „noi” a acceptat pozitia asta propusa de compania de outdoor si cita spaga si-a luat ca sa faca pe prostul daca-l intreaba cineva ceva? Creatie: citeva sute de lei. Productie: 6-30 euro/mp (in functie de cit e prostul /spagarul  de prost/spagar). Chirie: citeva mii de lei pe luna. Irelevanta: priceless!