Cum o fi sa traiesti cu impresia ca ai un copil genial, despre care dupa citiva ani afli ca, de fapt, e cretin? Cum o fi sa traiesti toata viata cu speranta ca intr-o zi n-o sa mai fie cretin si sa vezi un semn de insanatosire de fiecare data cind se opreste din dat capete-n zid si zice scurt: „U!”? Pentru parintii care inca-l mai folosesc pe Bau-Bau in educatia progeniturilor: „Maninca-ti morcovii, ca o sa ajungi ca Steaua!” Si multe multumiri antenei, care in primele treisp’e minute mi-a oferit un sunet incintator, fara ambianta de pe stadion, de era sa nu-mi dau seama ca s-au marcat doua goluri. Nu in ultimul rind, felicitari gradenei cu maimute urlatoare despuiate, aflate intr-un contrast minunat cu vestitul stil Cimbom. Televiziunea turca a transmis fix trei cadre cu staulul romanesc de pe Ali Sami Yen. Cu doua prea mult.

Cred ca mai povesteam pe-aici, pe undeva, despre stari si amintiri pe care unele bauturi, mincaruri, mirosuri sau simple gesturi au darul de a le readuce brusc in memorie, prilejuind adevarate incursiuni imaginare in trecut. Sau cum aceiasi stimuli ramin asociati pentru toata viata cu episoade foarte concrete din existenta noastra. Pentru mine, un exemplu incontestabil din categoria asta ar fi motivul pentru care prefer Pepsi: l-am baut prima oara la mare, imbogatindu-mi instantaneu interactiunea cu racoritoarele de laborator de pina atunci.

Astazi am avut treaba in gura Dorobantilor si m-am dus teleghidat catre chioscul minuscul in care, din cind in cind, gasesc Dr. Pepper. Boldit, ca licoare de mare pret ce se afla. Aiurea :). E doar o alta inventie de laborator pe care in Romania inca n-a preluat-o nimeni la modul serios si care nici nu cred ca ar face mare scofala daca n-ar fi bine lipita unui trend bricolat cu inteligenta. Pentru mine, Dr. Pepper inseamna simplu U.S. of A. Acolo l-am descoperit, acolo mi-a placut la gust si de-aia il caut de citeva ori pe an acolo unde stiu ca il mai aduc, in general din Olanda, in cantitati minuscule. Chiar daca biroul american pentru marci si inventii il atesta de pe la 1885, chiar daca in Statele Unite

Fratele Tudosiei, care n-are blog si zau ca spre Jurnalul National nu-l linkuiesc, s-a intors dupa experienta a saptesprezece zile irlandeze, destinatie care ma atrage ca un ecou dintr-o existenta anterioara. Asa ca, de cum s-a intors, s-a grabit sa-mi transmita ca s-a gindit de citeva ori la mine in timpul vacantei. Cu planuri de razboi impotriva sarmalelor si cefei de porc, Marius a revenit in alternanta deal-vale inca plescaind la minunile marine (si nu numai) locale sau aduse de prin alte coclauri.

Dupa modelul „n-am timp de scris si mi-e capul plin de subiecte despre care nu pot scrie”, rinjesc tembel catre voi: da’ n-ati vazut ce modificari facui pe tarlaua electronica? Simbata trecuta, cu niste experimente anterioare intr-o mina si cu un post mai vechi al lui Zoso in alta, m-am incumetat la modificat „infrastructura” in limba materna fara diacritice. Cu tradus de termeni prin locale.php, cu schimbat format la data, cu puricat prin toate fisierele temei si platformei WP dupa formulele traductibile de pe la comentarii, single post, index etc. Ba chiar mi-am adus aminte de o mai veche recomandare a aceluiasi „blogfather” in legatura cu necesitatea unui element pentru delimitarea mai clara a insemnarilor. Asa ca ma duse capu’ sa aliniez tag-urile si categoriile catre dreapta, unde acum parca si delimiteaza, si devin ele insele mai vizibile. Asta macar o vreme, pina m-oi aventura sa introduc in tema un element grafic mai aratos, mai trainic si mai inteligent. Deocamdata n-am habar cum se face, asa ca nu-mi ramine decit sa ma acomodez cu varianta actuala. Sigur am mai scapat formule in limba engleza, asa ca poate mi le semnalati daca va sar in ochi. Ceea ce va multumesc.

Mantra ta de azi este „K.I.S.S. – Keep It Simple Stupid!”. Apleaca-ti putin capul pe spate, mijeste ochii, gindeste profund si spune o timpenie de valoare incontestabila. What the heck? Have sum fun!!!

Ieri dimineata, la Unirii, o troala mi-a oferit spectacolul unui handsfree in urechea stinga, montat la un telefon in mina stinga, in antiteza cu un alt telefon in mina dreapta. La ala n-avea handsfree. Astazi, in metrou, o noua varianta.

Complicata problema. In primii ani era oarecum shmensi. Umblai cu casca in ureche si-ti prindeai microfonul cu o clama, pe rever. N-aveai rever, mergea pe gulerul prost insailat, al tricoului chinezesc. Astea oricum se duc boalilor dupa doua spalari, asa ca un supliciu in plus nu mai conta. N-aveai tricou si erai purtator de maiou cu gaurele, il prindeai direct de sternocleidomastoidian, ca n-aveai cum sa porti maiou fara sa tragi de fiare. Telefonul statea in vreun buzunar, tu umblai pe strada vorbind singur, ca dilau’, sau te bucurai doar de un accesoriu care iti dadea prestanta de agent secret.

Mesagerului Puritatii (ca „Regelui Gunoaielor” suna urit) i s-a cam imputit meshu’ de pe sediul social. Nu ca ati fi tinut vreodata la imagine, dom’ Prigoana, da’ parca da cam urit cu firma jegoasa la companie de salubrizare… Stiti…”mediu” e si ce intristeaza ochiul, nu doar ce muta nasul sau se supune pliciului. La Rosal pe sediu, un copac priveste, creat pentru mediu, dar cam pute-a peste…

Silviu Sergiu se lamenteaza astazi in evz in legatura cu iminenta (zic eu) cooptare a lui Mitica Dragomir in rindurile pedele, despre cit de nociva ar fi miscarea asta si despre cit de „iremediabil” va afecta imaginea partidului. Nu zic ca buboiul pictat de la lepefe o fi vreo fecioara neprihanita sau ca a reprezentat / va reprezenta cu adevarat pe cineva in Parlament. Indiferent de ce parte a tiganiei se va afla, Dragomir va excela in aceleasi materii ca si pina acum: bufonerii, mahalagisme si fanfaronada.

Numai ca, draga Silviu, n-ar fi nici primul si, cu siguranta, nici ultimul saltimbanc pe care onor partidul Presedintelui il accepta din ratiuni mai mult decit firesti. Va fi Dragomir primul pedelist care ar fi trebuit cercetat pentru presupuse fapte de coruptie si n-a fost? Va fi el primul traseist dugos care intra in gratiile „dirigintelui” pentru ca are notorietate si pentru ca sint suficienti rataciti in tara asta care chiar cred ca „umorul” lui poate tine loc oricarui dram de eficienta politica? Sau poate o fi Mitica primul parlamentar inutil din istoria parlamentara romaneasca postdecembrista?

E luni… Daca n-ai pasii prea siguri, fa-i mai mici…

In numele Trandafirului.

La sfat de taina.

Dimineata unui faun.

Magheru, duminica, pe la zece.

Tell me everything!

Recomandare de consum.