E clar, am imbatrinit. Imi este peste putinta sa inteleg ce e in capetele actualelor generatii 22-25 de ani. Din mai multe puncte de vedere, dar astazi cu prisosinta din acela al pozitiei lor de candidati la un job.

BERMUDA, SANDAUA SI BURICUL

In afara de salile de fitness, studiourile de videochat, saloanele de masaj sau spalatoriile auto, unde ai senzatia ca vei fi luat in seama daca vii imbracat ca Tarzan? Probabil ca esti un megaprofesionist, probabil ca muncesti 25 de ore pe zi si vrei doar o suta de euro pe luna, probabil ca iti propui sa nu-ti schimbi jobul vreo 30 de ani, probabil ca nu intentionezi sa nasti niciodata, ca nu ai de facut credite, ca nu vrei carte de munca si nici un fel de asigurari de sanatate. Probabil ca esti candidatul ideal din toate punctele de vedere. Dar ceva nu e in regula cu tine daca la primul interviu, prima data cind calci in compania careia vrei sa-ti vinzi icrele geniale, vii in pantaloni scurti, cu cartoafele rinjind in papucii „masculini”, cu buricul privind semet catre oportunitatile sale de cariera.

Papusica electrica s-a dedulcit la vaiburi carpatodanubianopontice, asa ca se intoarce. Pacat ca la Polivalenta, urasc sala aia din toate punctele de vedere.

Zic emag!cii: Roisin Murphy se va afla toamna aceasta pentru a doua oara in Romania! Dupa un show “electric” sustinut vara aceasta pe scena B’ESTFEST, in cea de-a treia zi a festivalului, Roisin Murphy revine la Bucuresti pentru un nou concert care va avea loc pe 5 noiembrie la Sala Polivalenta!

Dupa aproape 10 ani de la debutul ei in muzica alaturi de Mark Brydon in cadrul trupei Moloko, Roisin Murphy si-a inceput cariera solo ramanand in atentia iubitorilor de ritmuri trip-hop si electro-funk. Nonconformismul care o caracterizeaza si-a pus amprenta nu numai asupra stilului sau vestimentar ci si asupra muzicii, sound-ul noilor albume fiind unul inconfundabil, devenind in scurt timp reprezentativ pentru scena dance underground. “Ruby Blue”, promovat de single-urile „If We’re In Love” si „Sow into You”, a fost lansat in iunie 2005, piesa “Ruby Blue”, cea care a dat si titlul albumului, fiind inclusa si pe coloana sonora a serialului “Grey’s Anatomy”. Cel de-al doilea album al artistei, “Overpowered”, a aparut la sfarsitul anului 2007, la scurt timp dupa lansarea single-ului „Let Me Know”, in colaborare cu Groove Armada.

Poate nu stiati. Pe Smart Modem-ul de la Vodafone, un megabit in roaming cu Uniunea Europeana si, mai exact, cu Grecia, costa doar 6 (SASE) EURO!!! Nasol cu interconectarea pentru date in tarile UE, nu? Mai ales atunci cind providerul din Grecia este…..TOT VODAFONE!!!

Coane Alcule, dom’ Cristi, cam cit de relevante vor fi rezultatele survey-ului pe care-l faceti zilele-astea printre consumatori atita vreme cit operatorii de sondaj, purtind toate insemnele claunului fioros, sint instruiti sa ofere un pic de mita fiecarui respondent, inca de la inceputul „interviului”? O cafeluta, o inghetata, o placintica… Curat marketing research. Romanu’ manifestant de bun simt excesiv exact atunci cind nu e cazul ce-o sa faca, ce-o sa gindeasca? Adica el imi da un fursec moca si eu zic pe bune ca personalul sucks, ca se misca incet, ca pe cartofii prajiti ori pun sare in exces, ori nu pun deloc etc. etc. etc.?

Se adunasera ani buni de cind nu mai calcasem prin imparatia lui Sandy cel santaliu. Nu fusesem nici inainte un mare amator, dar aseara mi-am dat seama ca voi reusi sa mai traiesc macar citiva ani gloriosi fara sa mai trec pe-acolo. Amestecul de mahalagioaice executive, smart casuari, purtatori de fular cu tricou, puberi laieti si multe fete slempete, in papuci aurii, nu e chiar tabloul in fata caruia sa-mi sorb cele citeva beri anuale, salcii, cu accente gustative metalice. Asta daca n-am gresit si daca nu m-am asezat la tejgheaua din jurul barului, unde mustiucurile de aluminiu imi servesc abur rece, de Bamboo, direct in pahar.

In bar, puzderia zgomotoasa de minimum wagers e vesela. Minuiesc paharele de plastic cu gesturi experte, construiesc cu maiestrie gulere de spuma standardizate. Din cind in cind, veteranii fac misto zgomotos pe seama cite unui novice intrigat. „Ce-i ala coniecel?” Miroase-a mici. Accountii tirzii si fetele de la „trafic” iau cina in oras. Ici-colo, cite-un costum „de biznis”. Din loc in loc, rockeri purii sticlesc la cite-o juna palida. Apar in rastimpuri pilcuri de mulati, emporio-armanisti, cavaliste si dolcegabaneze. E miercuri seara, fac mici economii pentru marile spargeri in figuri de vineri si simbata. Muzica e belalie, nimic revigorant, nimic in care sa-ti infigi urechile, sa musti cu ele si sa auzi „crant!”.

Culorile de pe pinza nu se schimba nici macar dupa a sasea bere. La uns’pe si douazeci, zici ca a deschis cineva o conserva de peste expirata. Mai bine de jumatate din musterii se indreapta grabiti catre ultimul pipi si ultimul metrou. Sandy pleaca si el. Ostenit, privind des in urma, oarecum temator.

…sau alta ipostaza a Gurii Leului.

Fara Photoshop, fara conservanti, fara nici un fel de prelucrare.

• ma adaptez unui sistem nou, cu oameni pe care nu-i cunosc.

• ma tavalesc prin detalii tehnice, schite, planuri de amenajare, sisteme electrice si de alte feluri ca sa ma pot bucura peste citeva luni de ceea ce stiu si vreau sa fac de fapt.

• caut o fata frumoasa si telegenica, pasionata de IT si electronice, care sa-mi vorbeasca despre memorii, porturi USB sau senzori cu aceeasi voluptate si doza de firesc cu care altele isi pun rimelul pe gene; tre’ sa fie constiincioasa si ambitioasa; daca esti tu aceea, da-mi un mail; daca nu esti, inventeaza-te!

• fac pasi mici catre doua saptamini de Grecia, asa cum am intilit-o anul trecut: fara autocare cu turisti, fara romani, fara distractii zgomotoase; cu oameni prietenosi, bucatarie fermecatoare si cu un aparat foto mai bun decit cel de anul trecut.

• poze, multe, majoritatea degeaba.

• m-am saturat de caldura in exces.

• ma enervez ca mi-a disparut un link important din Google, ma enerveaza rau chestia asta.

• caut o varianta convenabila si temporara pentru internet in roaming, care sa nu ma oblige sa semnez contracte pe ani de zile si care sa nu-mi vinda megabaitu’ la cinci euro bucata; vind serie de minimum 30 de insemnari de vacanta cu mentiunea linkuita „articol sponsorizat de X”. astept provincia.

Bai, ce-mi plac americanii! Da, incultii, enervantii, arogantii de americani. Imi place cameleonismul lor congenital in fata camerei de luat vederi sau a aparatului de fotografiat. Oricare ar fi situatia, ca e poza pentru albumul scolii, prima vizita la Niagara sau vreun vox stradal pe cine stie ce tema, americanul face clic si isi ia in serios rolul de persoana publica de ocazie, isi traieste cu dezinvoltura momentul de celebritate. Poti sa-l intrebi doar cit poarta la pantof sau sa-l opresti pe strada ca sa-i fotografiezi inscriptia de pe tricou, isi va hrani dorinta ascunsa de a fi macar cinci secunde vedeta.

Noi sinem conformisti, noi trebuie sa ne controlam fiecare fibra musculara si fiecare milimetru din aerul ce ne inconjoara. Noi sintem tributari stramosescului „sa nu te faci de ris!” Ne tragem spontaneitatea in fata cemerei de la Sanda Taranu si Delia Budeanu chiar daca filmam citeva imagini la ziua unui prieten. A vorbi unei lentile este cea mai buna ocazie pentru a deveni festivisti, complicati, pentru a ne studia replicile si a gasi cele mai bizare formulari cu putinta. Sint celebre filmuletele in care un individ explica o inundatie ca pe un experiment atomic sau in care un altul povesteste despre conditiile de viata din puscarie in termeni aproape stiintifici.

Mai hilar este ca, dincolo de toate aceste dizabilitati si deraieri de la firesc, intotdeauna credem ca sintem mai buni si ca am fi putut avea o prestatie superioara in comparatie cu cel aflat in fata aparatului de filmat. Din exteriorul cadrului, sfaturile si sugestiile experte curg duium, stim exact ce am spune, ce gesturi ne-ar sublinia spusele in mod elegant, cit de usor ne-am face intelesi, cit de tare ne-ar iubi publicul. Cind a pornit camera, uitam tot.

Costinestiul vazut din avion. Pilotul e si fotograf, dupa cum veti observa daca faceti scroll pina jos. Intrebare: cine req era la mansa?