DR. PEPPER

Cred ca mai povesteam pe-aici, pe undeva, despre stari si amintiri pe care unele bauturi, mincaruri, mirosuri sau simple gesturi au darul de a le readuce brusc in memorie, prilejuind adevarate incursiuni imaginare in trecut. Sau cum aceiasi stimuli ramin asociati pentru toata viata cu episoade foarte concrete din existenta noastra. Pentru mine, un exemplu incontestabil din categoria asta ar fi motivul pentru care prefer Pepsi: l-am baut prima oara la mare, imbogatindu-mi instantaneu interactiunea cu racoritoarele de laborator de pina atunci.

Astazi am avut treaba in gura Dorobantilor si m-am dus teleghidat catre chioscul minuscul in care, din cind in cind, gasesc Dr. Pepper. Boldit, ca licoare de mare pret ce se afla. Aiurea :). E doar o alta inventie de laborator pe care in Romania inca n-a preluat-o nimeni la modul serios si care nici nu cred ca ar face mare scofala daca n-ar fi bine lipita unui trend bricolat cu inteligenta. Pentru mine, Dr. Pepper inseamna simplu U.S. of A. Acolo l-am descoperit, acolo mi-a placut la gust si de-aia il caut de citeva ori pe an acolo unde stiu ca il mai aduc, in general din Olanda, in cantitati minuscule. Chiar daca biroul american pentru marci si inventii il atesta de pe la 1885, chiar daca in Statele Unite a avut perioade in care a concurat cot la cot cu suratele sale mai bine marketate la nivel global, Dr. Pepper a primit acelasi calificative de la toti romanii cu care am vorbit despre el: gust de medicament, neplacut, n-as bea asa ceva in loc de cola sau Pepsi. Wikipedia ofera istoria completa.

In cotetul de pe Dorobanti le golesc de fiecare data stocul – zece, maximum cincisprezece cutii de 0.33. Aproape un euro cutia. Daca auziti inaintea mea ca are de gind sa vina in Romania, dati-i distribuitorului adresa mea si spuneti-i ca prima luna de consultanta e moca :).