MITICA CA PROBLEMA NATIONALA

Silviu Sergiu se lamenteaza astazi in evz in legatura cu iminenta (zic eu) cooptare a lui Mitica Dragomir in rindurile pedele, despre cit de nociva ar fi miscarea asta si despre cit de „iremediabil” va afecta imaginea partidului. Nu zic ca buboiul pictat de la lepefe o fi vreo fecioara neprihanita sau ca a reprezentat / va reprezenta cu adevarat pe cineva in Parlament. Indiferent de ce parte a tiganiei se va afla, Dragomir va excela in aceleasi materii ca si pina acum: bufonerii, mahalagisme si fanfaronada.

Numai ca, draga Silviu, n-ar fi nici primul si, cu siguranta, nici ultimul saltimbanc pe care onor partidul Presedintelui il accepta din ratiuni mai mult decit firesti. Va fi Dragomir primul pedelist care ar fi trebuit cercetat pentru presupuse fapte de coruptie si n-a fost? Va fi el primul traseist dugos care intra in gratiile „dirigintelui” pentru ca are notorietate si pentru ca sint suficienti rataciti in tara asta care chiar cred ca „umorul” lui poate tine loc oricarui dram de eficienta politica? Sau poate o fi Mitica primul parlamentar inutil din istoria parlamentara romaneasca postdecembrista?

M-au podidit lacrimile cind am realizat, multumita editorialistului evz, cum va dinamita primirea lui Cascarache in pedele „doua potentiale teme de campanie, atit de dragi lui Traian Basescu: lupta impotriva coruptiei si primenirea clasei politice.” Nu vreau s-o iau pe urma gimnastului de la antena, da’ mai crede cineva ca astea doua mai reprezinta vreo tema pentru electoratul roman? Nu ma intreb retoric cam cita coruptie au umplut de singe Base si ai lui in ultimii patru ani sau cu ce / cu cine urmeaza sa se primeneasca haznaua cu bulbuci politici la urmatoarele alegeri, dar mai crede cineva ca astfel de subiecte mai pot influenta hotaritor votul romanilor?

Dragomir este un cadou providential pentru gasca portocalie, asa cum mana cereasca ar fi daca Becali, Busu, Smiley sau arabul care vinde ceaorma la mine pe strada ar hotari sa bata la portile politicii portocalii. La citeva demersuri de imagine gen Voinescu sau Avramescu (un fel de credite neperformante), mai faci si niste biznis, mai si vinzi un pic, altfel se duce sandramaua de ripa si te maninca „falanga rosie”, „icterul mecanic” si „bozgorimea”. Cit despre”afectarea” imaginii partidului, nu stiu daca mai e mult loc in frigider.

In stilul cunoscut, Roberta se fisticea sagalnic saptamina trecuta indrugind verzi si uscate despre cum deocamdata Mitica umbla izmene pe calator prin Moldova, cum isi cauta el coledj de capul lui, cum o sa vina organizatia teritoriala cu propunerea la staborul de la centru si cum, abia dupa o chibzuiala adinca, o sa primeasca tiriplicul o decizie. Cum o sa fie asta? O sa se aseze bufnitoiul in genunchi (nimic nou pentru Pupincuria Sa obisnuita cu tot soiul de contorsiuni mult mai complicate) in fata Marelui Preot Chel care o sa-l unga cu ce-o avea si el la indemina in clipa aia. Apoi o sa-l pupe, apoi o sa lacrimeze amindoi, statutar. Cu voce de tunet, Capitanul il va trimite in Pasti pe ma-sa cu formula magica: „Acum du-te si primeneste-te, ca cam puti!”.