Trei beri, trei consumatori, trei garduri. Doar el, pionul rosu, a patruns aproape toate tainele vietuirii.

Laudabila ideea Olimpiadei Oamenilor Obisnuiti, spoturile imi plac si sper sa le iasa si „beteleul” cit mai bine. Numai ca mesh-ul asta mi-a adus aminte de povestile mai vechi ale lui Naumovici despre lucrari propuse unui client, refuzate, repropuse altuia (din alta categorie de produse si din alt target chiar) si acceptate cu entuziasm. N-am idee daca Leo a participat in trecut la vreun pitch pentru Special Olympics, dar eu, ca om obisnuit, adica departe de performanta sportiva, nu ma prea regasesc in imaginea asta.

„Mie nu-mi trebuie DVD-uri. Mie dati-mi o caseta cu un meci intreg, ca sa vad o repriza.”

4 o’clock shaorma eater

brush your teeth, no more morning killings!

drive safley! girls prefer you in one piece.

make love! it’s healthy!

don’t make love!… just kiddin’…

fresher than a squeezed orange

Mi-au lipsit efervescenta si diversitatea intimplarilor de-acolo, slalomul printre capcanele de urs in care puteai calca la tot pasul si transpiratia rece de dupa fiecare primejdie fentata. Mi-au lipsit si micile batalii din care mereu existau sanse egale sa ies fie victorios, fie cu botul plin de singe. Mi-a lipsit sursa inepuizabila de informatie si practica utila din toate punctele de vedere, dar si bucuria de a da altora ce invatasem pina atunci si ce invatam in fiecare zi. De la reguli de baza pina la tehinca supravietuirii ierarhice si functionale. Mi-e dor de platouri, de masinutele de golf, de pajistea de linga lac, de Malin si Malina, de Roxane si de surprizele lor stilistice, de Satul Francez si de Academia Carmen Caragiu.

In primele luni dupa plecare mi-au lipsit dureros Adrian Sirbu si cimpul energetic aproape tangibil ce-l inconjura. Si atunci cind era bine, si atunci cind eram „venit cu pluta”. Probabil ca tot pe aceeasi pluta m-am si carat de-acolo. Un an de zile ca sa-mi dau seama ca exista si alte medii in care poti pune la treaba ce stii sa faci si, mai ales, ce poti sa inveti repede sa faci. Ca mai exista oameni cu care vorbesti aceeasi limba si care iti semneaza verificarea tehnica a plutei de vreme ce e destul de solida, sta la suprafata si pina la primele fisuri merita sa-i pui si-o pinza cit de mica.

Prin bunavointa echipei Odyssey, avem varianta tradusa si subtitrata a filmuletului cu Locatelli. Sper ca e o traducere decenta si utila pentru voi, cei impatimiti ai traiului bun. Ca veni vorba: azi, miercuri, la Fratelli, se ia din nou Aperitivo. Nu e un eveniment privat si voi, cei trei-patru care ma cititi, sigur nu umblati in slapi nici macar pe caldurile-astea.

Sint narcisist. Psihologul imi sopteste in casca: „narcisic”. Sa stiti ca asa e corect, cum zice psihologu’. Sau, de fapt, incerc sa ma desconsider mai putin. Ma recitesc si uneori chiar imi place de mine. Abia azi am inteles de ce Chirila a avut o reactie copilareasca atunci cind ne-am intilnit la Aftershock. Nu, nu pentru asta. Cu siguranta pentru asta. Azi am recitit-o si nu mi-a parut rau pentru nici un cuvintel. Aud ca Tudor munceste, ca e preocupat. Nu-l citesc, dar il vad in topuri, semn ca exprima. La TV nu l-am mai vazut de citeva luni, semn ca e bine.

Leapsa de la Tiribonflax care va sa zica… Nu dau si primesc rar asa ceva, da’ Tiri merita, ca-i draguta :). Sapte piese care-mi crapa creieru’ ciclic si rotativ…

Cind nu fac nimic. De fapt nu. Cind ar trebui sa fac diverse chestii si pierd vremea. Stiti? Faza aia in care stii precis ca faci orice altceva decit ceea ce trebuie? Cind o freci pe toate timpeniile de saituri, frunzaresti aiurea, nu citesti nimic si dead-line-urile chicotesc mirsav, incolacite in temnita a carei usa ruginita sta sa cada? Ei bine, asta-mi suna in cap, indiferent de anotimp:

Mai mult ca sigur ca blogul asta al meu nu va ajunge niciodata vreun number one in nici unul dintre topurile pe care le gasesc la tot pasul. Da, ma intereseaza traficul, statisticile, metodele de optimizare si asa mai departe. Dar ma uit zilele-astea la cum se porcaie unii „topisti” intre ei pe tema practicilor jegoase date in vileag si vad cita spurcaciune musteste blogareala atunci cind baietii se toarna unii pe ceilalti. Si cu astfel de ocazii ma bucur ca sint analfabet la multe dintre stiintele pe care le aplica o gramada de indivizi pentru zece, o suta, o mie de vizitatori in plus. Unii le-au aprofundat mai demult si le-au abandonat. Altii le practica si acum cu mult succes. Stiti deja ca nu generalizez, ca doar de la unii dintre ei invat in fiecare zi cite ceva. Numai ca ma doare sa stiu ca astfel de episoade nu fac decit sa dea apa la moara celor care abia asteapta sa latre si sa scuipe doar din dorinta de a se arata, din nou, mai destepti si mai curati decit vor putea vreodata sa fie.

Oare de ce am instantaneu o parere proasta despre consumatorii de energizante in plina zi, indiferent de ora sau de activitatea individului in cauza? Mai mult, daca in cutie este orice alta zeama in afara de Red Bull, dispretul instantaneu este si mai profund. Daca prin preajma nu exista si vreun frigider, am de trei ori mai putin respect pentru consumator. Ma face sa cred ca-l bea cald sau la temperatura rucsacului din care l-a stors. E clar, fac parte din marea categorie de romani care dispretuiesc ceea ce nu pricep.