In seara asta, la Fratelli Studio. Deocamdata doar poze. Ale mele si ale lor, ca sa crapati de pofta la micul dejun. Povestea mai tirziu, dupa digestie.

Asadar, dupa digestie. Dupa citiva ani in care Peroni si-a jucat comunicarea din Romania cu Publicis, apoi cu Mercury, de-acum citeva luni la timona bugetului lor se afla Odyssey si eu cred ca-i bine. Daca in anii trecuti vara era rezervata „Ambientaliei”, concept international cu „activatori” tavaliti prin life-style Peroni vreme de vreo douasprezece ore fara pauza, anul asta a venit din Italia „Aperitivo”. Giorgio Locatelli, chef cu o stea Michelin si proprietar de Locanda cu acelasi nume, a creat pentru Peroni o serie de bruschetta suficient de savuroase pentru o masa frugala, in care ametirea papilei e mult mai importanta decit incarcarea ei peste masura.

Uneori ii invidiez pe Brucan, Dinescu si altii pentru ca s-au bucurat cindva de binefacerile arestului la domiciliu.

Nu, sub scara blocului meu nu s-a inventat brusc un nou apartament si nici nu s-a mutat nimeni in acel spatiu. Usa metalica de apartament, cu vizorul ei cu tot, nu adaposteste un camin comod pentru vreo familie nou venita. Nici pe departe. In spatele acestei usi de metal s-a mutat…subsolul blocului! Ta-daaam! N-ati fi ghicit, sint sigur. Ei bine, nici eu nu stiam ca toate celelalte probleme din blocul meu au fost rezolvate si ca, avind un surplus de vreo zece bulioane, putem sa trintim o usa faina, de apratament, pentru accesul la subsol. Si asta, desigur, fara sa ne intrebe nimeni. Acum sincer, de ce sa ne mai intrebe?

Ma intreb cu ce sau cu cit sint o cafteala, un seps (normal) si o matoleala mai periculoase  pentru „copiii sub doisprezece ani” decit rima „de la zodia leu, un cristal portocalEu” difuzata din belsug, dupa buget, coane Fanica. In tara in care „daca e la TV, asa e” inca mai face ravagii, in care Becali si Basescu pot confisca „in gluma” telefoane mobile sau reportofoane si in care Dan Diaconescu poate fabrica oricind, din doua masuri de ca*at si un praf de sare, personaje credibile pentru mase considerabile, oare o rima de-asta n-are sanse mari sa devina refren aberant si incorect pentru niste copii care si-asa asimileaza, pe nemestecate si nesupravegheate, vagoane intregi de anomalii si deviatii de la „corect” si „firesc”?

Sa sune bine, sa fie usor memorabil, sa rimeze. Mama, cum arata un cristal portocaleu? Nu stiu, intreaba-l pe tac’tu! Tata, cine-s aia care joaca in portocaleu? Olanda, Praleo, mai adu-mi o bere din uirlpul. O portocala, doua portocale. Boc are fular portocaleu, ceilalti au tricouri portocalee. Se zice portocaliu, muceo! Pe cine faci tu muceo, schilodule? E portocaleu, ca vine de la portocale, incultule! L-am intrebat si pe tata, care e director si e in zodia leu. Poate-ti dau si doua peste mufa…

Sa facem spoturi cu copii, ca sint gingasi, vind bine. Sa strimbam un cuvint daca nu ne iese rima cum vrem noi. Dar, inainte de orice, sa le bagam neste sticle colorate in detergent, lanturi de aur in salam si salam in parizer.

Probabil cam vechi, dar foarte bun. L-am gasit intr-un artricol scris de Axu (Sorin Axinte) despre care am aflat cu aceeasi ocazie ca e partener la Glue, o companie fondata de Daniel Gavrila dupa ce plecase din Lowe. Care si Axu tocmai a plecat din Realitatea-Catavencu dupa ani multi de Marketing Management. Si nu pot sa nu-mi aduc aminte cit de buni fusesera Lowe in pitch-ul pentru Cotidianul si cit de mult ii placuse lu’ Axu de prezentarea onesta si de ideile bune cu care venisera Gavrila si Coliban. Uite cum se intilnesc marile spirite pina la urma :) Dar sa nu uitam motivul pentru care ne aflam aici: bancul

<<Un tip citadin trecut de prima tinerete, dar in forma si bine echipat, merge pe o poteca de munte. La un moment dat, intalneste un cioban (genul proptit in ghioaga), cu o turma serioasa raspindita in jur. Tipul se opreste, scruteaza analitic peisajul si apoi il intreaba pe cioban: “Bade, ale matale-s oile?” “Da”, zice omul.

Scriu mai putin, muncesc mai mult. Sint asin cu laptoc „de la firma”. Am o problema de ergonomie. Aparatul foto nu-mi intra in geanta laptocului. Daca pun aparat foto in sac, nu mai intra laptoc. Asa ca am si sac, si geanta, ma echilibrez cu ele ca Bator cu papornitele cu bolovani. Ieri m-am dat cu ruleta prin darimaturi si mi-a placut.

Sint ciumec, am ZF moca pe birou la ora noua dimineata. Zau? Pai atunci sa ridem cu niste subiecte din zefeu.

Pe prima pagina, un subiect de importanta internationala: un hotel detinut in Bucuresti de celebrul Popoviciu isi reforcasteaza bugetul pe 2008.  Aveam nevoie de aceasta informatie ca de aer si pentru ca m-a captivat inca din titlu, am intrat in amanunte. Care va sa zica ca criza mondiala influenteaza turismul international de afaceri care inregistreaza „o scadere usoara”. Ei bine, „usoara” la nivel mondial inseamna „imensa” pentru Ramada, care isi „ajusteaza”bugetul pe 2008 cu aproximativ 30 de procente. Ma intereseaza rau mai ales cum isi trimbiteaza GM-ul Ramada oferta si disponibilitatile in acest captivant articol publicitar nemarcat.

Enervantul, ingimfatul, mincaul, fanfaronul, istericul de Brenciu. Rafinatul, sensibilul, amuzantul, nebunul, talentatul si dragul de Horia. Bai, e absolut imposibil sa-l pui pe-asta intre tonuri de gri. N-are cum sa-ti fie indiferent.

[youtube:http://youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo]

Cum ar fi sa ai un fel de butic de creatie hoitar, care sa vina in urma agentiilor „titulare” si sa-si vinda „what if?”-urile atit de bine, incit clientii sa aiba mereu senzatia ca  lor le-a venit ideea si ca, desigur, sint geniali?

Pina pe la 20-22 de ani se cheama ca te pregatesti, ca inveti, deci nu-ti ceri decit sa inmagazinezi teorie, traind cu impresia falsa ca acest tip de constiinciozitate iti va fi de mare folos de indata ce vei incepe sa practici o meserie. De fapt iti prelungesti copilaria, te alinti, iti ascunzi lenea in spatele unor motive care speri sa-i pacaleasca pe ceilalti si in primul rind pe tine insuti. In cazul in care incepi sa lucrezi inainte de absolvire, faci din asta un titlu de glorie si iti freci palmele de bucurie ca esti cu un pas inaintea celorlalti. Ceea ce nu e chiar rau. Asta daca nu folosesti o asemenea strategie ca sa-ti motivezi sesiunile ratate, repetentia etc.